marți, 22 iunie 2010

Cine se teme de Dumnezeu nu are frică de nimic

Am gasit un articol foarte interesant in Apostolat in Tara Fagarasului. Are ca tema principala FRICA, structurata pe urmatoarele idei principale: virtutea fricii; patima fricii; cine se teme de Dumnezeu nu are frică de nimic; iraţională şi dominată de imaginaţie; frica de nereuşită.

Frica cunoaşte forme sau intensităţi precum: teama, groaza, spaima, panica dar şi anxietatea, angoasa, disperarea. În acelaşi timp însă, frica poate fi definită şi ca o virtute.

Frica de Dumnezeu şi frica de pierderea plăcerilor lumeşti nu sunt două atitudini diferite prin natura lor, ci sunt doar îndreptate spre ţeluri diferite. Însă ele se exclud una pe alta: dacă ţi-e teamă că vei pierde ceva din lumea aceasta înseamnă că nu ţi-e frică de Dumnezeu şi, dimpotrivă, cel care se teme de Dumnezeu nu are frică de nimic.

Acest tip de frică patologică, legată de posibilitatea pierderii bunurilor, îşi arată gravitatea prin faptul că în această stare îl uităm pe Dumnezeu ca fundament al existenţei noastre, îl ignorăm îl respingem ca Proniator şi Păzitor plin de bunătate al fiecărei făpturi. Omul se amăgeşte crezând că a fost părăsit şi socoteşte că nu se mai poate baza decât pe propriile puteri.

Gasiti intreg articolul aici.

Niciun comentariu: