A citi: eu citesc, tu citesti, el/ea citeste...

Incep lectura unei noi carti: Oranki, Amintiri din captivitate. Autorul, preotul Dimitrie Bejan s-a nascut la Hârlau in 26 octombrie 1909 si a plecat la ceruri in anul 1995. Intre aceste doua repere calendaristice, o viata inchinata Domnului. Amintirile din aceasta carte sunt din perioada 1942-1948 si redau momente de viata din lagar. La pagina 92, la comentarii va daruiesc un citat din carte. Mai jos, cateva marturii pe care le-am gasit intr-un articol mai vechi:

Lipsurile din închisoare le împlinea Hristos în Care a crezut, Care i-a trasformat chinurile în rai, iar gratiile în zări de infinită libertate.

"Aceasta a fost crucea bucuriei! Asta vreau să scriu. Cine primeşte bucuria ca din mâna lui Dumnezeu, crucea vieţii se transformă în bucurie. Bucuria mântuirii! Simţi o bucurie, mai ales când suferi pe nedrept"

"Mie niciodată nu mi-a fost foame la puşcărie. Nu mi-a fost foame nici în lagăr. Am plutit pe deasupra acestor greutăţi din lagăr sau puşcărie cu ajutorul lui Dumnezeu! Am avut un învăţător care nu se sătura niciodată. Îi dădeam o jumătate din porţia mea şi eu mă simţeam sătul. Ce te miri? De ce te miri? Nu-i nimic de mirare. Era cine să suplinească lipsurile astea! (..) Şi am ieşit din puşcărie perfect sănătos. Şi din lagăr din Rusia am venit tot perfect sănătos. N-am avut nici o boală."

"Ne băteau cu ciomege pe toţi la rând, ca barbarii, (...) şi la a treia bătaie am simţit pe cineva, ca o mână nevăzută pe umăr. Era un înger. Îngerul meu de pază pe care l-am primit la botez. Da. Bătăi, păduchi, râie, munci supraomeneşti, dar eu eram fericit"

Sursa citatelor aici.