sâmbătă, 12 iunie 2010

Minunea Maicii Domnului

pentru cela care nu putea sa invete carte, fara numai acestea: Bucură-te, Marie!
Într-o cetate era un tânăr cu numele Ioan, foarte credincios şi bogat, dar avea mintea lui atât de grea încât nu putea nicidecum să inveţe carte, nici măcar o rugăciune, ca s-o zică după rânduiala creştinilor. Pentru acesta s-a dus într-o mănăstire şi dând toate în ea, s-a tuns călugăr, pentru ca să-l înveţe fraţii carte. L-au primit cu dragoste pentru multa lui bogaţie pe care a adus-o şi toţi îl învăţau Psalmi, rugăciuni, dar el nu putea să înveţe nimic. Atunci un frate iscusit şi cu fapte bune, citindu-i toate rugăciunile una câte una, l-a întrebat: care din toate ţi s-a părut mai frumoasă, ca s-o înveţe? Iar el a zis, cum că aceasta: „Bucură-te Marie„ , i-a plăcut mai mult. A pus dar osteneală multă şi a învăţat închinăciunea îngerului, adică aceasta: Fecioară, bucură-te, ceea ce eşti cu dar dăruită, Marie, Domnul este cu tine şi celelate pe care le-a invăţat în multă vreme, şi a luat atăta veselie, că a învăţat închinăciunea îngerească, încât i se părea că a aflat o comoară de mult preţ. Şi în tot ceasul alt cuvînt nu zicea, fără numai acestea: Bucură-te ceea ce eşti cu dar dăruita, Marie, de unde toţi fraţii i-au dat numirea cea mai de sus zisă, şi-i ziceau toţi: Bucură-te Marie, pe care el o avea în multă veselie, şi totdeauna se ruga către pururea Fecioara, zicând închinăciunea cea îngerească cu dulceaţă şi cu bucurie neasemănată. Pe aceasta o zicea el până în ceasul în care i-a venit sfărşitul şi a adormit. După ce i-au cântat slujba mortului după rânduială, l-au îngropat într-un loc deosebit, pentru că sfinţitul lui trup a slobozit o mireasmă, care n-a trecut după ce l-au acoperit cu pământ, ci mai mult creştea în fiecare zi şi simţeau fraţii acest miros plăcut. În a noua zi, când îi făceau parastasul de 9 zile, văd o minune preaslăvită şi s-au spăimântat toţi. Adică, a odrăslit din mormântul lui un crin prea frumos, şi pe fiecare frunză era scris cu slove de aur Bucură-te ceea ce eşti cu dar dăruită, Marie, şi mireasma crinului era atât de multă încât nu se asemăna cu nici o floare pământească. Iar egumenul a zis fraţilor: Părinţii mei, din lucrul acesta minunat, cunoaştem ce fel de sfinţenie a avut acesta şi cât dor a avut pentru Doamna noatră. Ci cu cuviinţă este să vedem şi rădăcina acestui crin, pentru ca să înţelegeţi cât şi ce fel de dar primeşte cel care iubeşte din toată inima pe pururea Fecioara. Deci au săpat mormântul şi au văzut că crinul ieşea din gura cuviosului şi s-au minunat, iar egumenul a poruncit de a desfăcut sfintele moaşte (trupul neputrezit) şi au văzut că a ieşit din inima lui crinul, întru care era zugravită Icoana Născătoarei de Dumnezeu şi toţi s-au spăimântat. Deci, luând cu litie şi cu tămâieri acel Crin l-au păzit ca sfintele moaşte şi-l cinsteau şi se cucerniceau de el pentru dragostea Maicii lui Dumnezeu. Pentru ale cărei rugăciuni să ne învdrednicim şi noi de fericirea cea cerească.
din cartea "Maica Domnului ocrotitoarea Romaniei", de Diacon Gheorghe Babut, Editura Pelerinul Roman, Oradea 1992

Sursa aici

2 comentarii:

Un copil spunea...

Deosebit...

,,Născătoare de Dumnezeu Fecioară, bucură-te! Ceea ce ești plină de har, Marie, Domnul este cu Tine. Binecuvântată ești Tu între femei și binecuvântat este rodul păntecelui Tău, că ai născut pre Mântuitorul sufletelor noastre”.

Te imbratisez!

adriana spunea...

sa citesti si din proloagele zilei de 11 iulie, in legatura cu soborul sfantului arhanghel Gavriil