vineri, 4 iunie 2010

Nadejdea este in harul lui Dumnezeu

Harul nostru cu imbelsugare a prisosit, impreuna
cu credinta si cu iubirea cea intru Hristos Iisus.

(I Timotei 1,14)
Sa fim atenti la cat putem invata din succesiunea acestor trei daruri: harul, credinta, iubirea.
In primul rand, apare harul, situat in opozitie cu orice merit sau vrednicie personala si care ne poate implini toate cererile si dorintele. Ne punem intreaga speranta in harul lui Dumnezeu, care ni se da noua, nevrednicilor, din dragostea si milostivirea lui Dumnezeu. Insusi Hristos este intruchiparea vie, reprezentarea clara a acestei iubiri.

Apostolul Pavel, amintind istoria convertirii sale, o atribuie in totalitate atotputerniciei harului lui Dumnezeu. El spune ca harul i s-a deschis din belsug, desi pacatul lui era mare, dar iubirea lui Dumnezeu l-a depasit si l-a acoperit cu prisosinta cu harul Sau. Apostolul Pavel nu va uita niciodata aceasta. Constiinta acestui fapt avea sa stea la baza marii sale smerenii. In sufletul sau, credintaa luat locul necredintei. Nu era doar un sentiment vag, semiconstient, de nadejde in Dumnezeu, ci o credinta vie, nestramutata, in Mantuitorul, in Domnul nostru Iisus Hristos. Odata cu aceasta inflacarata credinta avea sa se aprinda si iubirea statornica pentru Mantuitorul cel viu.

Sa ne rugam si noi, fara ragaz, Domnului pentru aceste daruri, ca harul care se va deschide in noi sa ne umple intreaga fiinta. El ne va schimba pe de-a -ntregul, ne va alina durerea, ne va da forte noi.
(ziua de 20 martie din Fiecare zi un dar al lui DUMNEZEU, Editura Sophia, 2008)

2 comentarii:

Ela spunea...

Dumnezeu este singura noastra speranta.

adriana spunea...

asa si trebuie sa fie