joi, 3 iunie 2010

O lista foarte lunga

Am vazut aseara un film cutremurator. Produs in 1993, castigator a 7 premii Oscar, Lista lui Schindler este un film ce merita vazut nu doar pentru multele premii dobandite.

Filmul nu este fictiune, personajele sunt reale; personajul principal, Oskar Schindler, s-a nascut la data de 28 aprilie 1908 in Zwittau, Moravia (Austro-Ungaria). In timpul celui de al Doilea Razboi Mondial, cu toate ca pozitia politica il situa in tabara nazista, si-a folosit influenta si averea pentru a salva vieti omenesti din tabara ce se dorea a fi exterminata.

Sunt foarte multe imagini si replici in film care iti raman in minte. M-au impresionat foarte mult trei dintre ele:

  • cea in care, din varful dealului, Oskar Schindler urmareste cu privirea fetita in paltonas rosu (filmul este alb negru, foarte rar apar simbolic, pete de culoare); o fetita care se strecoara prin multime in timpul invaziei ghetoului din Cracovia, reusind in final sa se adaposteasca si sa scape dar doar pentru putin timp, pentru ca in urmatorul lagar unde este dusa, Oskar o reintalneste, in acelasi paltonas rosu, transportata spre groapa unde erau arse cadavrele. Este atat de multa durere in privirea lui Oskar incat se resimte si dincolo de ecran; neputinta de a salva un om doare si dupa zeci de ani de la producerea evenimentului, doar privind scena respectiva;
  • o alta scena, cea in care, dorind sa fie admirat si iubit precum era Oskar Schindler, comandantul ghetoului, urmand indemnul primit (puternic este omul care cu toate ca are motiv sa omoare, totusi nu o face) exerseaza iertarea si mila; il iarta pe baiatul care curata cada, ii da chiar si un sfat ca in loc de sapun trebuia sa foloseasca lesie pentru a scoate petele, ii spune ca l-a iertat si ca e liber sa plece dar in cele din urma, raul infipt adanc in sufletul sau nu il lasa sa desavarseasca binele; dupa cateva focuri de arma trase pe langa baiat, in cele din urma impins de patima, il tinteste mortal;
  • la final, cand razboiul se termina, Oskar Schindler, luandu-si ramas bun de la cei pe care ii ajutase (isi cheltuise toata averea pentru a le salva vietile, le asigurase hrana si in plus, pentru ca sabota industria germana, producand obuze defete, cumpara de la alti producatori pentru a le preda ca fiind facute la fabrica lui) are un moment de amarnic regret, dandu-si seama ca ar fi putut salva mult mai multe vieti daca nu ar fi ales o viata de lux: masina valora 10 persoane, acul de aur valora 1 persoana.
Indiscutabil, personajul principal este Oskar Schindler secondat de contabilul sau, domnul Stern, caruia ii spune la un moment dat un cuvant de folos primit de la tatal sau: omul trebuie sa aiba mereu langa el un preot iertator, un doctor priceput si un contabil bun (am citat din memorie).

Exista in film si un alt personaj foarte bine conturat: comandantul ghetoului, cel caruia, razboiul i-a dat ocazia sa devina din Saul, Pavel. A ratat-o, pentru ca de cele mai multe ori, razboiul si situatiile de criza, scormonesc si scot la iveala ce este mai rau in om.

Oskar Schindler, paraseste scena vietii la 9 octombrie 1974 la Hildesheim, Germania. A lasat in urma o lunga lista si generatii intregi de persoane ce inca il poarta in inimile lor, ceea ce inseamna ca Oskar Schindler nu a murit.

Lista lui Schindler, nu este doar un film: este o lectie despre iertare, iubire, gratitudine , folosirea talantilor si nu in ultimul rand despre cea de a doua sansa pe care ne-o da mereu Dumnezeu.

2 comentarii:

Iuliana spunea...

De abia astept sa vad filmul. M-ai convins! Superb ai descris scenele emotionante din film. Am auzit de el, dar nu l-am vazut inca. Pupicei.

Amalia spunea...

Noi l-am vazut filmul acum cativa ani buni, imediat dupa ce a aparut la cinematograf. Sala a fost arhiplina, oameni de toate varstele. Pe tot parcursul filmului a tronat in sala o liniste deplina (nu fosnea nimic) si la sfarsit am ramas multi pe scaune plangand. Inima mea a fost distrusa, parca imi vedeam bunicii si tot neamul meu suferind si murind... E un film cu adevarat cutremurator deoarece cutremuratoare a fost si realitatea. Eu nu mai am puterea sa il mai revad, la fel nu mai pot vedea nici filmul "Viata e frumoasa", am plans si am suferit tare mult si atunci..