luni, 14 iunie 2010

Te rog sa-mi dai un ceai de tei!

Noaptea trecuta, mergand la culcare cu speranta ca va ploua, am visat ca ploua; m-am trezit dar visul doar a fost indus de aspersoarele care udau gradina.

Mi-am amintit de strazile cu miros de ceai de tei despre care scriam anul trecut:
Imaginati-va ca este o dimineata placuta de vara, aerul nu este inca fierbinte si te mai poti plimba pe strada, fie ca esti in concediu, fie ca te indrepti spre slujba. Peste noapte, Dumnezeu a facut ceai de tei si acum, ca intr-o reclama atragatoare, tot orasul este inmiresmat.

Diminetile de genul acesta nu prea iti dau avant spre o noua zi de lucru ci te indeamna mai degraba la visare, asa ca in loc sa iei autobuzul doua statii preferi sa ocolesti un pic pe strazile de la Gradina Icoanei...sa te indepartezi de aglomeratia orasului...sa fii doar tu cu gandurile tale...sa nu mai auzi frane si claxoane...sa respiri un pic de aer proaspat cu aroma de tei...sa stai putin pe o banca in curtea bisericii...sa inchizi ochii si sa realizezi cat de aproape esti de Rai...se aud doar pasarile care ciripesc voioase si lauda darul pe care il au...distingi chiar mai multe voci in corul lor si te minunezi cum canta la unison...deschizi ochii si tot ce vezi este liniste...vezi linistea sufleteasca din tine, o liniste pe care in ultimul timp o cautai in orice...din pacate nu poti sa stai mai mult de 10 minute...grabit, cu ochii pe ceas, pasii tai capata din ce in ce mai multa amploare si in cateva minute esti in bulevard...claxoane...frane...nervi. Instinctiv, iti intorci privirea spre locul care se afla doar la cateva sute de metri de forfota orasului si te gandesti ca poate asa pierdem zilnic Raiul.Dupa o astfel de dimineata, realizezi ca Dumnezeu este mult mai aproape de tine decat credeai si ca doar poluarea din noi ne face sa nu Il putem atinge.

Vara e la inceput, teii sunt in floare; oriunde v-ati afla, merita sa luati o pauza si sa va bucurati de o gura de arome proaspete...va garantez ca avem cu totii loc in Rai.

Poate se milostiveste Bunul Dumnezeu si ne face din nou ceai de tei. Trebuie doar sa Il rugam.

8 comentarii:

Sergiu spunea...

Ce frumos scris!

adriana spunea...

este un text pe care l-am scris in alta vara fierbinte: 2007;

l-am postat anul trecut pe blog si azi mi s-a facut dor de un ceai de tei...ar fi foarte simplu de facut o ceasca imensa...ploaie sa dea Dumnezeu ca tei avem unul imens in gradina blocului

Dili spunea...

si eu am un tei pe langa balcon :D
e perfect scris, nu stiu ce as putea adauga.... te imbratisez!!!

darry.anna spunea...

La Botosani s-a facut un ceiut de tei! E minunata racoarea si aroma.

marada spunea...

Si la noi teii au dat in floare! In fiecare an multumesc Domnului ca-mi ofera mirosul salcamilor, al teilor si frumusetea liliacului.

Toate cele bune!

adriana spunea...

furtuna din noaptea trecuta a lasat in urma ei multa aroma de ceai; este ceva de vis in cartierul nostru chiar daca azi de dimineata visul era un cosmar (foarte multe craci rupte); daca adulmec mai bine sesizez si alte arome; de platan, de mana Maicii Domnului si inca un alt copacel (are niste flori mici si galbene urmand ca in toamna sa fie plin de casute ruginii pline de seminte); in plus am vazut ca au inflorit hortensiile si in gradinile unor blocuri vecine am vazut lanuri de crini portocalii

Ela spunea...

Dumnezeu ne face ceaiul in Gradina Copou.....

adriana spunea...

Ela, pai la voi ceaiul este si literar doar e facut din teiul lui Eminescu