joi, 1 iulie 2010

Astazi i-as fi spus La multi ani

I-as fi spus "La multi ani!", as fi imbratisat-o strans si i-as fi multumit pentru frumusetea ei sufleteasca de care m-am bucurat si eu

De Craciun si Anul Nou, am sperat ca macar de ziua ei sa fie sanatoasa acasa la ea, pe langa Mizil si daca din cauza distantei nu aveam cum sa fim impreuna, macar ne auzim la telefon.

Cu totii am sperat sa se insanatoseasca. Din ianuarie pana acum mi-am dat seama ca nu sanatatea este cea mai importanta.

Important este ca indiferent de starea in care ne aflam, atunci cand cineva se gandeste la noi sa se gandeasca cu dragoste si chiar daca intre noi este o distanta foarte mare sa simtim ca suntem foarte aproape unii de altii. Asta inseamna ca in loc de "as fi spus" pot spune:

La multi ani in dragostea lui Dumnezeu, draga Cosmina; tortul pe care ti l-ai dorit anul trecut de ziua ta si nu l-ai avut sunt convinsa ca a fost compensat de frumusetea pe care o vezi acum. Roaga-te si pentru noi sa avem aceeasi putere in a suporta greutatile la fel cum ai suportat tu uraciunea bolii. Te iubesc si te port mereu in inima mea la fel cum ii port si pe ceilalti copii curajosi care au plecat la putin timp dupa plecarea ta; sunt convinsa ca aveti o camera de joaca acolo unde sunteti si ma rog ca Dumnezeu sa va odihneasca sufletelele iar parintilor vostri sa le dea putere sa-si continue drumul.

Mama ta este prima persoana careia i-am citit ce ti-am scris tie; s-a bucurat ca nu te-am uitat si vorbind cu ea a fost ca si atunci cand veneam in vizita la tine. M-a rugat sa le fac o vizita copiilor la spital si sa le duc astazi un tort. Am acceptat cu mare bucurie.

Vei fi si tu acolo cu noi; doar ti-am spus ca te port mereu in inima mea. Vor fi Andra si Luis si Roberta si Alexandru si Bogdanel.

5 comentarii:

Cornelia Elena spunea...

Multumesc Adriana !
Nici eu nu am uitat-o pe Cosmina. Nu am cum! De cand a plecat dintre noi imi lipseste zambetul si optimismul ei molipsitor.
Sa te odihnesti in pace suflet drag.

Anonim spunea...

Ce frumos ai scris de Cosmina! Era un copil perfect, frumos, sensibil, iubitor, ascultator,
O zi foarte grea pentru mama ei si pentru oricare din noi mamele ce ne-am cunoscut in MSCurie!
Catalina I.

darry.anna spunea...

Cosmina e un inger frumos acum!
De cate ori aud vorbindu-se de parinti de ingeri ma gandesc ce durere e in sufletul parintilor respectivi.
Domnul sa aduca alinare mamei Cosminei!

Ioana spunea...

Frumoasa postare, nici eu n-am uitat de Cosmina si nici de exemplul ei despre ce inseamna sa fii o luptatoare.

adriana spunea...

Am foat ieri la spital; camera de joaca era trista; un singur copilas se juca acolo restul erau in saloane la tratament cu interdictii la dulciuri.

Cu ajutorul Victoriei, am reusit sa duc un tort si sucuri; s-au bucurat de ele mamicile copiilor si doi copilasi, Nicusor si Sabina.

Am cunoscut-o pe Tatiana, o doamna draguta, voluntar la Asociatia PAVEL; o inlocuieste o perioada la camera de joaca pe Raluca.

Ma bucur ca si voi o purtati in inimi pe Cosmina.

La spital nu am putut sa le spun mamicilor cu ce ocazie am adus tortul (motivul l-au aflat doar asistentele si Tatiana.

Catalina intelege de ce nu le-am spus mamicilor despre Cosmina (intr-o sectie de oncologie este greu sa ii spui unei mamici despre un alt copil plecat) si in plus nu era in sectie nici o mamica dintre cele care o cunosteau.

In schimb, Tatiana, asistentele si infirmiera si-au amintit de ea cu mare drag.

Dumnezeu sa o odihneasca.

Rugati-va si pentru Simona, mamica ei; nu isi revine din plans.

S-ar bucura sa mai vorbeasca din cand in cand cu cei care o vizitau pe Cosmina la spital.