luni, 5 iulie 2010

Botezul lui Alexie

"in dar ati luat, in dar sa dati" Mt.10,8

Cele mai frumoase povesti sunt acelea care nu sunt doar povesti ci sunt adevarate povestiri in care personajele, oameni cu care te-ai intalnit in diverse imprejurari, nu au stat prea mult pe ganduri atunci cand i-ai rugat sa te ajute.

Fie ca fac parte din propria familie sau dintre prieteni, fie ca sunt din marea familie a enoriasilor parohiei, fie ca sunt fosti colegi, fie ca sunt vecini de bloc sau de blog, personajele au in comun ceva: stiu sa daruiasca pentru ca la randul lor au primit multa dragoste.

Darurile sunt diverse: incepand cu un zambet, o vorba buna sau o imbratisare, un banner sau un anunt umanitar, ajungand pana la daruri materiale, daruite cu convingerea ca suntem doar intermediari intre Dumnezeu si semeni, acestea se intorc insutit la noi pentru ca nimic nu se compara cu bucuria de a simti fericirea celui care primeste darul nostru.

Povestirea aceasta face parte dintr-un lung sir de alte povesti; unele triste, altele vesele pentru ca asa este si viata.

Astazi vreau sa va povestesc cum o dorinta s-a transformat in realitate. Este povestea unui botez sau mai bine zis povestea unui gand transformat in fapta.

In decembrie 2008, in ziua Nasterii Domnului, o femeie care a ratat sansa sa devina mama, impartea daruri in biserica, copiilor participanti la Sfanta Liturghie. Darurile erau simbolice: dulciuri, mici jucarii de lemn frumos colorate si globuri de carton cu fundite; cu toate ca primisera si alte daruri pregatite ca in fiecare an de catre parintele duhovnic, micutii, dupa ce au fost miruiti s-au inghesuit langa brad. Era atata bucurie in jurul bradului impodobit incat femeia si-a dorit sa fie mereu asa. Inconjurata de atatia oameni fericiti, s-a rugat celei mai Bune Maicute, Pruncului si Sfintilor din Biserica sa simta mereu acea bucurie.

Era acelasi simtamant pe care il mai traise si cu alta ocazie, cand in aceeasi biserica, cu doi ani in urma, impreuna cu sotul ei, erau personaje principale la cea mai frumoasa nunta binecuvantata de catre parintele duhovnic.

Cu toate ca nu avea copii, femeia era mereu inconjurata de copii: fie cei din familie, fie cei ai prietenilor, fie cei din biserica. Poate de aceea era mereu fericita si la un moment dat a simtit nevoia ca din fericirea ei sa imparta si altora.

Asa s-a pornit in anul urmator sa scrie pe un blog; poate nu intamplator, primul post a fost unul trist, pentru ca de cele mai multe ori marile tristeti dau nastere la mari bucurii.

In vara, a primit pe blog un mesaj referitor la un jurnal de avort, unde impreuna cu alti cititori, a incercat sa schimbe hotararea pe care o luase cea care scria; din pacate, nimic nu a convins-o pe respectiva fata ca face o gresala.

De Sfintii Apostoli Petru si Pavel bucuria ca reusise impreuna cu o mamica cu multi copilasi si alti cativa credinciosi sa daruiasca doua biciclete unor frati gemeni din biserica, a fost umbrita de tristete: fata cu blogul tocmai anuntase ca a intrerupt sarcina.

La scurt timp, pe 3 iulie 2009 i-a invitat pe cei cu care a facut campanie antiavort sa formeze un club, astfel incat promisiunile facute pe blogul fetei sa nu fie doar vorbe in vant.

De atunci, in viata ei au aparut si alti copii: intai un sfant copil-adolescent, Sfantul Mare Mucenic Fanurie, pe care l-a descoperit pictat intr-o biserica, urmand ca la scurt timp, in Duminica Inmultirii painilor, sa primeasca de la mamica cu multi copii o icoana cu acest sfant. Mamica nu stia ca femeia deja facuse cunostinta cu viata sfantului si la inceput nu a inteles de ce aceasta a inceput sa planga cand a primit icoana.

Rand pe rand, urmeaza alte intalniri si vesti bune: duhovnicul ei va fi peste opt luni bunic; prietena ei din copilarie, este insarcinata si cu toate ca nu mai este asa tanara, hotaraste sa pastreze sarcina; mamica cu multi copii si o alta mamica din biserica sunt din nou insarcinate.

Nu isi poate nimeni imagina bucuria pe care a simtit-o cand a realizat ca rugandu-se cu cateva luni in urma pentru acea fata necunoscuta, de fapt s-a rugat si pentru cei dragi.

De ziua onomastica, primeste alt dar: urmand exemplul unei alte femei, la initiativa acesteia, intalneste cativa copii bolnavi de cancer si impreuna cu prieteni vechi si noi, din cand in cand le face mici daruri. Din intalnirile cu acesti copii curajosi femeia a invatat cat de pretioasa este orice clipa din viata si ca orice ai pierde, daca nu l-ai pierdut pe Hristos esti bogat.

De atunci, evenimentele triste s-au impletit cu cele pline de bucurie, iar in primavara urmatoare, la interval de o zi, doar prea plinul de bucurie a facut-o sa reziste unei mari tristeti.

Martie, aprilie si iunie 2010 au fost luni in care Dumnezeu i-a daruit alti trei mici mici prieteni: o fetita si doi baieti. A partcipat la botezul fiecaruia si daca Dumnezeu a randuit ca ultimul sa fie exact la un an de cand isi invitase prietenii in club, a rugat-o pe mamica cu multi copii sa fie un botez organizat de prieteni, mai ales ca proaspata mamica si nasii bebelusului sunt de mult membri ai clubului, daruind mereu cu mare drag cate ceva celor din jur.


Cu toate ca parintii bebelusului au fost rugati sa nu faca nimic (doar au facut efortul sa aduca printre noi un alt copil bun si zilnic isi cresc frumos copiii) nu au ascultat; mamica, a facut cele mai bune sarmalute in foi de vita (cum au fost multi invitati la botez, va dati seama ca a muncit ceva la ele); taticul si fratiorii bebelusului au confectionat iconite cu sfantul ocrotitor al acestuia, Cuviosul Alexie pe care le-au daruit invitatilor.

Parintii preoti, cei care de foarte multi ani ne sunt cel mai bun exemplu de darnicie, au facut o slujba frumoasa, ne-au binecuvantat si ne-au cantat tuturor LA MULTI ANI!, inclusiv pentru cei care nu au fost prezenti dar au dorit sa fie darnici.

Doamna preoteasa, mama de 5 feciori si tanara bunica, a facut placinta cu branza, cateva mamici au ajutat la treburile gospodaresti; o mamica si-o bunica au facut prajituri, salate si chiftelute; mamica fetitei nou nascute in martie, a facut prajituri cu visine, altcineva si-a rugat rudele si prietenii fara copii sa fie darnici si ajutata de sot si de nepoti a facut cumparaturi, a feliat mezeluri si plina de voie buna s-a bucurat alaturi de toti invitatii, care impreuna au amenajat o masa imbelsugata din care au impartit si la persoanele sarmane care s-au nimerit in curtea bisericii in timpul agapei.

Dumnezeu a mai randuit ceva: botezul si serbarea sa se tina in acelasi loc: intr-o biserica mica dar plina de viata, unde slujesc doi parinti cu multi copii, atat trupesti cat si duhovnicesti si unde ocrotitor este un Mare Sfant: Prorocul Ilie.

Curtea bisericii s-a transformat pentru cateva ore intr-o adevarata gradinita: printre baloanele colorate, copiii s-au jucat, au fost pictati si la final au cantat in jurul tortului, in timp ce Alexie isi facea siesta de dupa botez.

Si daca biserica unde a inceput povestirea o avea ocrotitoare pe Sfanta Mare Mucenita Ecaterina, nu se putea ca tocmai aceasta sa nu fie prezenta la sarbatoare. Din fresca pictata pe perete, aceasta ne privea cu bucurie, stiind ca din dragostea primita in biserica ei, vom darui si noi mereu altora, acel dar din dar, pe care Hristos ne indeamna sa–l dam.


Sa ne ajute Bunul Dumnezeu sa fim darnici toata viata!
La multi ani!


3 comentarii:

darry.anna spunea...

Foarte frumos povestit! Ca intotdeauna e o placere sa citesc randurile tale.
Si mare dreptate ai : sa invatam sa fim darnici mereu. Poate uneori nu dispunem de resurse materiale dar o vorba buna sau de incurarajare sunt de mare ajutor pentru cel aflat in necaz

Iuliana spunea...

Ce poveste emotionanta! Datorita talentului tau parca am trait si eu toate momentele povestite de tine, Adriana!

Sa traiasca Alexie si sa aiba o viata placuta lui Dumnezeu! Felicitari parintilor!

Felicitari si tuturo celor care au daruit din suflet pentru ca aceasta sarbatoare sa ramana de neuitat!

adriana spunea...

Nu puteam sa nu impartasesc cu voi aceasta bucurie, mai ales ca sunteti si voi doua din cele 11 penite care ati scris impreuna cu mine aceasta frumoasa poveste.

Cuviosul Alexie sa ne ocroteasca pe toti, asa cum il ocroteste si pe micut.

Este sarbatorit pe 17 martie; am gasit in proloage viata sa
http://ortodoxism.ro/proloagele/martie/Proloage17Mar.shtml