miercuri, 7 iulie 2010

Drum bun, Perfuzel!

Nu l-am cunoscut personal pe Niculae dar imi era tare drag impreuna cu fetele lui, sotia si fiica. Ii urmaream cu sufletul la gura postarile cu speranta ca la un mopment dat o sa apara si acel AM INVINS! Imi pare tare rau, ca jurnalul pe care l-a tinut pe blog s-a incheiat dupa un timp atat de scurt. Dumnezeu sa te odihneasca, draga perfuzel.

E duminica.. 4 iulie.. cred ca e foarte devreme.. ma doare pentru ultima data.. unghiile imi sunt ingrijite ca intotdeauna, pantofii primiti in dar de la Madalina sunt pregatiti de o ultima plimbare.. zambesc.. o sa fie bine.. trebuie doar sa invatam sa iubim.. Sa il invatam pe impreuna.. E déjà luni seara si apusul e la fel de perfect si Madalina e acolo langa mine si Oana imi povesteste de-acasa si drumul pana la castel imi da putere si soarele ma incalzeste si castanii ne plac si prietenii asteapta sa ma revada si vin acasa.. Am pasaport, sunt bine asa cum v-am promis, avionul decoleaza joi iar berea.. cum stiti.. pe Kiseleff cu fluturi in barba si baloane de sapun...
Al dumneavostra, acelasi perfuzel.. cu tot dragul..

Duminica 4 iulie 2010 la ora 5 in zori dupa o lunga suferinta, Niculae s-a stins din viata la Brescia.. Pseudomonas-ul a invins.

4 comentarii:

Iuliana spunea...

Trist, trist, trist! Dar toate fac parte din viata: si speranta, si dezamagirea, si tristetea, si bucuria, si ... amintirile. Acest om va ramane in amintirea noastra ca un exemplu de luptator optimist, plin de umor, puternic. O sa imi lipseasca. M-a durut sufletul sa il sterg astazi de pe listele mele pentru Sf.Maslu si pentru Sf.Litughie (din partea stanga a pomelnicului pentru Sf.Liturghie il voi trece in partea dreapta acum...). Dumnezeu sa il odihneasca!

adriana spunea...

Mereu cand intram pe blogul sau, mi-l inchipuiam luand boala peste picior, incercand sa o pacaleasca iar in pauzele dintre doua postari intuiam suferinta pe care o infrunta.

Ca orice plecare despre care aflu si aceasta ma face sa-mi revizuiesc scara valorilor si sa realizez cat timp pretios pierdem de multe ori.

Sa ne bucuram unii de altii cat mai avem timp; pe urma raman amintirile sau regretele.

Dumnezeu sa il odihneasca!

darry.anna spunea...

Dumnezeu sa-l odihneasca in pace!

DoarEu spunea...

Cu lacrimi in ochi... spun si eu Dumnezeu sa il odihneasca in pace si acum,sa aibe de acolo de Sus, grija de oamenii dragi lui, si poate si de noi...
Iar noi, sa fim putin mai buni si sa facem lucruri frumoase... nu se sie cand plecam...