joi, 19 august 2010

Tata

Nicolae, Nicusor sau Nini cum il alintau cei apropiati. Bun, frumos, cu un suflet mare precum cerul care i se oglindea in privire. Mama si tata multa vreme, sfatuitor, prieten. L-am vazut citind, gatind, spaland, sfatuind o vecina sa nu isi lase barbatul si sa fie ea mai rabdatoare. Ne verifica compunerile si temele la mate, faceam experiemente la fizica, colindam prin expozitii, incurajandu-l pe fratele meu sa isi urmeze talentul. Imi citea poeziile si ne contraziceam de multe ori. Nu m-a incurajat sa-mi fac insectar pentru ora de biologie si a eliberat fluturii stransi in borcan. Imi spunea mereu ca daca vreau sa stiu cum va fi viitorul sa invat bine lectiile de istorie. Era autodidact. Din ce invata, daruia.

Vara ne facea dulceata de salcam si de pepene galben. Nu cred ca am mancat varza calita mai buna decat o facea el sau clatite sau mucenici. Repara orice. Intr-o vacanta, in satul mamei, a ajutat la repararea gardului scolii; alta data la scoala noastra a reparat bancile; ramanea un vecin pe intuneric, se rezolva imediat.

Prima data l-am vazut plangand atunci cand a murit bunicul. L-am vazut fericit ca am intrat la liceul de care eram indragostita si in culmea bucuriei ca sunt pe lista admisilor la facultate (pentru el, imi pare rau ca am abandonat-o dupa cativa ani).

Imi spunea sa fiu atenta cu vorbele, pentru ca odata spusa, o vorba nu mai poate fi luata inapoi. Ne inchina seara la culcare, ascundea cadourile de Craciun pentru ca stia ca scotocim toata casa. Avea incredere in mine. Imi indragea prietenii. L-a placut pe sotul meu inca dinainte de a-l vedea si l-a adorat atunci cand l-a intalnit. Nu mi-a spus nicioadata lucrurile acestea dar le-am simtit din voce si atitudine. Ar fi fost tare bucuros sa danseze la nunta mea, dar ne-a respectat mereu hotararile. Sunt convinsa ca a fost prezent atunci cand am spus da.

I-ar fi placut blogul meu si cred ca ar fi comentat zilnic. Iubea foarte mult copiii si cand i-am spus ca vom avea o nepotica a fost atat de fericit de parca eu eram cea care urma sa devin mamica.

A batatorit aleile spitalelor, dar foarte rar pentru el. Fuma mult si cu mare placere, dar cand medicul i-a spus sa se lase, a facut-o imediat. L-am admirat foarte mult pentru vointa de care a dat dovada, dar m-as fi bucurat sa se fi lasat mai demult si poate in felul acesta, la anul ar fi implinit 70 de ani.

Era cel mai mic dintre frati dar a plecat primul. Cu 14 ani in urma, pe seara. Si dintr-o data, parca intinerise si era foarte fericit. Se intalnea, dupa 12 ani, cu mama: Susana, Sana, cum o alinta tata.

As sta toata ziua sa scriu despre el.

Imbratisati-va astazi tatii din parte mea! Bucurati-va ca ii aveti atat de aproape de voi!

9 comentarii:

Sergiu spunea...

Foarte frumos!

Grete spunea...

mi`au dat lacrimile.

Iuliana spunea...

Am plans, Adriana! Si in acelasi timp m-am bucurat ca ai atatea amintiri frumoase cu tatal tau! Ceea ce ai scris este si un imbold de a-i pretui mai mult pe cei pe care inca ii mai avem in viata.

Dumnezeu sa il odihneasca pe tatal tau, alaturi de mama ta!

DoarATAT spunea...

Bună Ziua !
Doamnei Adriana !
~
Nu ştiu de unde ştiu ... de câte ori ne aducem aminte de "cei DRAGI ... plecaţi", uneori este ca un avertisment al unei CUMPENE ! Ei ... ne trimit IUBIREA LOR ... liniştitoare !
Alteori însă ... ESTE semnul nostru de RECUNOŞTINŢĂ, faţă de Dragostea ce ne-au purtat ! Şi plângem ... din neputinţa de a le-o returna ... abia acum cu ÎNŢELEPCIUNE !
Iar ei ... zâmbesc, mulţumiţi ... de micul nostru "progres" !
~
Dumnezeu să-i odihnească în Pace !
~
Cornelius,

Anna spunea...

Ce doruri. Si noi suntem ei si-n noi le bate inca inima. Of, Adriana...

corina spunea...

Adriana foarte emotionanta descriere nu m-am putut stapani mi-ai umezit Ochii,defapt cum o faci de cele mai multe ori.Dumnezeu sa odihnesca pe parintii tai.Foarte duios.Domnul sa te binecuvinteze!

darry.anna spunea...

Cei dragi nu ne parasesc niciodata ei traiesc in amintirea noastra. E o camaruta in inima care se deschide atunci cand dorul de ei ne cuprinde.
Dumnezeu sa-i odihneasca in pace pe parintii tai!

Dili spunea...

Am lacrimi in ochi.. ce frumos e sufletul lui acum citind vorbele acestea minunate!!!

marada spunea...

Si eu am lacrimi pe obraji...si tata ne-a parasit cu multi ani in urma...Dumnezeu sa-i ierte pe toti cei dragi ai nostri, plecati intr-o lume mai buna!