joi, 5 august 2010

Un cuvant bun si pentru noi, cei din afara manastirilor

Două-trei suflete să existe într-o mănăstire care să gândească la durerea celorlalți și să se roage – acestea sunt fortăreață. Ele le întăresc pe toate celelalte.

Căutați să vă îndreptați ca să vă învredniciți de primirea ajutorului dumnezeiesc. Să vă sprijiniți și mai mult pe Dumnezeu. Vom avea ani grei. Fructele sunt încă crude; nu s-au copt. Atunci când veți fi coapte duhovnicește știți ce veți fi? Fortăreață. Nu numai pentru aici, ci veți putea ajuta și mai departe. Pentru că, altfel veți avea și voi nevoie de ajutor și protecție omenească. Și știți ce rău este ca o mănăstire cu o grămadă de surori să aibă nevoie de mireni? Astăzi monahul trebuie să trăiască duhovnicește ca să fie gata, să depășească o greutate. Să se pregătească în așa fel ca să nu-l mâhnească lipsa, pentru că după aceea poate ajunge la lepădare. Va veni vremea când vor seca râurile, și toți vor înseta și vor suferi. Pentru noi monahii aceasta nu este atât de înfricoșător. Noi de însetăm, trebuie să însetăm, pentru că noi am început prin suferință. ,,Ceea ce n-am făcut de bună voie ca monah – voi spune atunci – o fac acum de nevoie, ca să pricep ce înseamnă călugăria. Îți mulțumesc, Dumnezeul meu”. Dar sărmana lume! Când oamenii ajung să facă bombe ca să moară oamenii și ca să nu se distrugă clădirile, ce să mai spun? Când Hristos a spus că ,,un suflet valorează cât întrega lume”, iar aceștia au clădirile la mai mare cinste decât întrega lume, asta este înfricoșător! -Părinte, simt neliniște, frică de ceea ce ne așteaptă. -Frica aceasta ne ajută să ne alipim de Hristos. Nu spun că trebuie să se bucure cineva de cele pe care le așteptăm, ci să se bucure pentru că se va nevoi pentru Hristos. Adică nu vom avea ocupația unui Hitler sau Mussolini, ci vom da examene pentru Hristos. Și nu vom avea mitraliere sau bombe atomice mai performante spre a birui. Acum lupta va fi duhovnicească. Ne vom lupta cu diavolul însuși. Însă diavolul nu are nici o putere, dacă nu-i dăm noi stăpânire. De ce să ne temem? Dacă ar fi fost Hitler sau Mussolini, ar fi fost altceva. Să nu existe frică. Să ne bucurăm că lupta este duhovnicească. Dacă trăiți călugărește, patristic și luați aminte, veți fi învrednicite de interventia dumnezeiască la orice ofensivă a vrăjmașului. Dacă există oameni de rugăciune, smeriți, care să aibă durere și dragoste, aceștia sunt minți duhovnicești, sunt ,,baze” duhovnicești. Două-trei suflete să existe într-o mănăstire care să gândească la durerea celorlalți și să se roage – acestea sunt fortăreață. Ele le întăresc pe toate celelalte.
Trezire duhovnicească-Paisie Aghioritul-Schitul Lacu- Sfântul Munte Athos 2ooo
Sursa:
Cristian Stavriu's Ortodox Blog

Daruieste o luna din viata ta! Rugaciune si ganduri bune, pline de speranta pentru micutul Siluan.

4 comentarii:

Iuliana spunea...

Il iubesc pe Parintele Paisie! Zilele acestea citesc cartea PATIMI SI VIRTUTI - din colectia aceea de 5-6 volume cartonate. Imi merg la suflet cuvintele Sfintiei Sale. E atat de clar si simplu in exprimare, atat de glumet uneori. Il iubesc pur si simplu!

Anonim spunea...

Amiable fill someone in on and this fill someone in on helped me alot in my college assignement. Thank you seeking your information.

adriana spunea...

Iuliana, am notat!

adriana spunea...

@Anonim
I'm glad for beeing usefull.