sâmbătă, 11 septembrie 2010

Bonsoir, Papache!

Papache... un bun prieten, plecat acum 6 ani spre cer: mi-l imaginez cum sta acum la taclale cu ceilalti prieteni plecati...cum strange noi prieteni si leaga noi prietenii...era prieten cu oamenii mari...era prieten cu noi, copiii... era prieten cu noi copiii deveniti adolescenti si apoi adulti...era prieten cu natura...iubea muntele si marea...se imprietenea repede cu copacii...era amator de muzica buna si carti de calitate...pe langa faptul ca era un bun prieten era si un bun interlocutor...nu te puteai plictisi cand se punea pe vorba...era ca un magnet...prietenii lui chiar daca nu se cunoasteau initial, deveneau prieteni intre ei...era un iubitor de frumos si de bun simt...era un suflet tanar...usa lui era mereu deschisa si oricand, un prieten calator gasea un loc de odihna pentru perioade mai lungi sau mai scurte.

Pentru toate aceste daruri, Dumnezeu l-a rasplatit cu o sotie inteleapta si doi copii buni...acestia i-au inteles pasiunile si l-au sustinut...stiti doar ca artistii sunt foarte sensibili.

Randurile de mai sus le-ati citit si anul trecut pe blogul meu.

Nu trece o zi, fara sa ma gandesc la el...Tot sambata era si cu 6 ani in urma, cand s-a desprins...ultima data l-am vazut miercuri, cu cateva zile inainte de plecare...l-am revazut saptamana aceasta, miercuri spre joi, in vis...era tanar, aproape sa nu-l recunosc...fata lui, prietena mea, l-a visat si ea zilele acestea...si in vis erau la Papicu, bunicul... vise...

De cativa ani, pe tanti Ana, sotia lui Papache, nu o mai serbam in septembrie, de ziua ei...doar mergem la o cafea si o felie de tort...ne intalnim, noi, fetele...de ras, tot radem, pentru ca asa, cu rasul am invins de multe ori plansul...anul acesta, la tort, am fost cu o fata in plus...tanti Ana este pentru a treia oara, bunica Ana...eu am mancat in total trei felii de tort...Gabriela Erika, ar fi vrut si ea, dar inca e la faza de lipait mere rase cu cereale (si nici nu are inca dinti)...despre Ana si Angelica nu va pot spune cate felii au mancat, pentru ca eram prea ocupata cu tinut copilul in brate/sters barbita copilului super pofticios/devorand feliile de tort cu bezea si facand pofta copilului super pofticios...as mai fi putut manca o felie de tort, pentru ca Lila, delicata ca intotdeauna, a mancat doar o felie foooaaarte subtire.

Si sa va spun ceva despre Lila. Lila este prietena cu tanti Ana si cu toate ca este cu 9 ani mai mare decat tanti Ana, eu mereu i-am spus Lila...si nu s-a suparat niciodata...am ramas memorabila cu o replica; cu vreo 30 de ani in urma, tanti ana era la Lila, dar eu si cu prietena mea nu stiam...de sub geamul ei, am intrebat: Lila, tanti Ana este la tine?...eu aveam cam 13 ani, tanti Ana vreo 36 si Lila un pic mai mult decat am eu acum...si stau si ma intreb; pai mie mi-ar conveni sa-mi spuna copiii, tanti Adriana?!

O sa ziceti acum, ca uite, Anei, ii spun tanti Ana si nu se supara...pai nu se supara...Ana e tanti Ana de cand ma stiu... ea e mama prietenei mele, e mama mea adoptiva fara acte, e prietena mea..si asa e numele ei, pus de mine, cu multi, multi ani inainte (poate unii dintre voi nici nu erati nascuti pe vremea aceea).

Si o sa mai ziceti; bine mai Adriana, ai inceput sa ne povestesti despre Papache si ne-ai spus mai multe despre tanti -ta Ana. Nu v-ati prins...printre randuri, eu de fapt ii povesteam lui Papache ce am facut in lipsa lui, anul acesta, de ziua Anei.

Dar ce s-o mai lungesc cu vorba, care atunci cand e prea multa seamana a saracie... Mai bine ne mutam pe blogul meu cu poze, la un vernisaj...REMEMBER PAPACHE: http://adriana-doarpoze.blogspot.com/2010/09/papache.html

10 comentarii:

Iuliana spunea...

Foarte emotionant, Adriana!

Dumnezeu sa-l odihneasca pe Papache!

Iuliana spunea...

Foarte emotionant, Adriana!

Dumnezeu sa-l odihneasca pe Papache!

adriana spunea...

Dumnezeu sa il odihneasca!

Anna spunea...

Ce frumos e autoportretul. Acum le picteaza ingerilor aripile cu stele. Intr-o zi, stea sa fiu si eu si sa ma prinda de una...

adriana spunea...

@Anna...autoportretul este decupat dintr-un tablou mai amplu si destul de dur si realist; din anumite motive nu este finalizat insa eu sunt indragostita de acest tablou, pentru ca reda foarte bine viata

Ana Maria spunea...

Dumnezeu sa il odihneasca in pace!

Tzzumbi spunea...

kiwi :)

Iuliana spunea...

Buna, draguta mea! Fara nicio legatura cu acest post, iti trimit acea melodie a LAREI FABIAN - Je t'aime, cantata in concert. Sala canta, iar Lara Fabian este uimita pana la lacrimi. Priveste mimica ei. E foarte emotionant.

Te pup si sa ai o duminica frumoasa!

Iuliana spunea...

Iata link-ul:

http://www.youtube.com/watch?v=N-roGMGyFu0

Am uitat sa ti-l trimit in comentariul anterior.Scuze!

adriana spunea...

Ana Maria, amin!

Tzzumbi: corect!

Iuliana: am ascultat...super fain..emotionant.