luni, 20 septembrie 2010

Cafea impreuna cu Ema

Pentru ca am intarziat cu cafeluta si pentru ca vreau sa va las astazi pe voi sa dezvoltati subiectul, va rog sa va asezati la masa, sa rasfoiti ceva bun pana cand aduc eu ibricul cu cafea si sa imi raspundeti la o intrebare (ati intalnit copii deosebiti?) pentru ca astazi vreau sa va prezint un copil deosebit.

Sa zicem ca stam noi fetele si baietii, la taclale, la o cafea. Usa cafenelei se deschide brusc si un copil nedumerit se opreste in prag. Dezorientat, nu stie daca sa intre sau sa se intoarca. Se uita in urma si ne da de inteles ca nu e singur, dar dupa cum rasufla, ne dam seama ca a fugit si si-a lasat in urma insotitorul. Intr-o secunda, din prag, a ajuns la prima masa; ia o revista si o arunca in aer, razand...in urmatoarea secunda, in drum spre usa, rastoarna un scaun. Se opreste, un pic speriat, dar cand in prag apare mama, chipul i se insenineaza din nou. Acum intelegem de ce a trecut ceva timp pana cand mamica a ajuns puiul din urma: are un alt puiut in burtica sa.

E cald si un pahar cu apa e binevenit; pe fuga, pentru ca puiul cel mare nu mai are rabdare; zgomotul din cafenea nu-i este deloc pe plac. Ma...ma...pa! Imediat Ema...sau Maria... sau Andreea...sau Andrei...sau Damian...sau Razvan sau...in timp ce Ema..sau Maria... sau Andreea...sau Andrei...sau Damian...sau Razvan... le trag de mana pe aceste mame curajoase spre iesire, pentru ca noi, cei obisnuiti, suntem de multe ori prea speriati (nu cred ca din rautate o facem) si nu stim sa-i acceptam pe Ema...sau pe Maria... sau pe Andreea...sau pe Andrei...sau pe Damian sau pe Razvan in preajma noastra si asta pentru ca "nu suntem noi insine in stare sa ajungem la inaltimea sentimentelor lor, sa ne intindem, sa ne alungim, sa ne ridicam pe varfurile picioarelor, ca sa nu-i ranim.” ( Janusz Korczak).

Despre copiii cu dizabilitati psihice, Sfantul Teofan Zavoratul spune, dur la inceput, dar lamurindu-ne dupa aceea: "Idioti! Da, pentru noi ei sunt idioti, dar nu si pentru ei si pentru Dumnezeu. Duhul lor creste pe alta cale. Se poate intampla ca noi, cei intelepti, sa fim mai rau decat idiotii. Copiii sunt toti ingerii lui Dumnezeu".

Mi-as dori sa bem intr-o zi cafeaua cu toate aceste mame curajoase, pentru ca de la ele, putem invata, in primul rand, ca nu crucea noastra este grea. Invatand, vom observa ca nici ele nu isi considera crucea foarte grea, atata timp, cat au primit cu bucurie si alti copii trimisi de Dumnezeu in burticile lor.

Tu si eu...Eu sunt onorata sa te cunosc...Eu invat foarte multe de la tine...Eu imi doresc sa duc impreuna cu tine grija pe care o ai... Eu nu sunt atat de puternica cum esti Tu...Pot fi cateva fraze pe care ar trebui sa le rostim uneori.

17 comentarii:

Ileana A. spunea...

Da, am intalnit copii deosebiti...fetita mea, Maria :)

DoarEu spunea...

Da, am cunoscut copii deosebiti prin prisma meseriei mele de dascal.

In fiecare copil este ceva deosebit...

Imi doresc sa am grija de cei 19 copii "deosebiti" pe care ii am la dirigentie anul acesta. Vreau sa ii fac un pic mai fericiti si mai increzatori in ei.

O saptamana binecuvantata!

adriana spunea...

Multumesc pentru raspuns, draga Ileana.

adriana spunea...

Claudia, dar copii cu dizabilitati ai intalnit in acesti ani la catedra?

Iuliana spunea...

Da, am intalnit pe gemenutii Elena si Nicolae.

http://iulianacristescu.astasunt.eu/despre-minunea-intalnirii-cu-gemenii-nicolae-si-elena/

Sunt niste copii extraordinari! Daruiesc atata iubire, simti asta cand te ating, cand te iau de gat... Se bucura de orice lucru marunt pe care il primesc... Si sunt chiar isteti... Mai multe va voi povesti intr-un articol la mine pe blog...In curand...

mariperijoc spunea...

Am intalnit copii deosebiti si mame deosebite.Ni se pare uneori ca viata este grea,oare ce simt aceste mame?Dumnezeu sa le dea putere! Si sanatate!
Mininata initiativa Adriana,ma bucur sa imi savurez cafeaua alaturi de tine si de alti oameni deosebiti.

Sergiu spunea...

Hello,

Am intalnit niste copii dragutzi la Fundatia Sf Dimitrie.

florinm spunea...

Cred ca FIECARE copil este deosebit si trebuie sa avem grija foarte mare de toti copiii.

Pe drept cuvant, este "o lume minunata" lumea copiilor.
Si Hristos a spus "Lasati COPIII sa vina la Mine", nefacand diferenta intre ei, lasand doar "copiii" simplu, ca simbol al sinceritatii, curatiei, ascultarii.

Toti copiii sunt deosebiti, fiecare cu individualitatea lui; doar Harul Domnului ii ajuta sa devina oameni adevarati, de Acesta nu trebuie sa-i lipsim, in niciun caz! Pricinile pentru care El ingaduie unora dintre ei suferinte, nu pot fi decat spre indreptare, astfel ca suferinta unui micut sa-i aduca aceluia cununa, iar pe ceilalti (de langa el) sa-i trezeasca, sa le dea ocazia sa faca milostenie, sa se roage mai mult, sa simta, in felul asta, lipsirea de El si nevoia apropierii si astfel sa devina mai buni, mai credinciosi in Adevaratul Doctor.

Olga C. spunea...

Toti copiii si tinerii intalniti de mine si de echipa PAVEL in sectiile de oncologie si hematologie pediatrica, de-a lungul celor 14 ani de existenta ai organizatiei - sunt absolut deosebiti! Frumosi, inteligenti, foarte curajosi, milosi, credinciosi, iubitori, intelegatori,....
Sunt cei ce ne pot invata pe noi, toti, cum sa fim si ce reprezinta cu adevarat viata.
Dumnezeu sa-i binecuvanteze pe ei si pe toti ceilalti copii si tineri! Si pe parintii lor!

mari_paun spunea...

M-am regasit printre randuri, am plans si m-am uitat la Ema, se joaca la orga si degetele ei apasa clapele haotic, dar o amuza...sunt momente cand plange fara sa-mi dau seama de ce...o sarut pe obrajorii umezi si ii spun ca o iubesc.

MihaelaMaria spunea...

Multumesc, Adriana, de invitatie! E bine la tine, multumesc pentru gandurile bune. Pisicuta e tandra si buna iar eu nu pot sa ma ridic intotdeauna la inaltimea bunatatii ei. ma straduiesc insa...

darry.anna spunea...

Dumnezeu sa dea putere acestor mame sa lupte pentru copii lor!

Sorin M. spunea...

Toti copii sunt deosebiti.
Imi amintesc Andrei al meu avea 2 zile cand calatoream cu el in salvare spre un spital din Timisoara pentru a fi operat, eram doar eu cu el, sotia nu a putut parasi maternitatea, la un moment dat a dat sa planga, i-am dat degetul cel mic..m-a prins de el cu manuta lui cea mica si nu i-a mai dat drumul timp de 3 ore. Zile intregi l-am simtit strangandu-ma de deget...Acum are 10 ani si ii place sa spuna ca degetul cel mic de la mana mea cea stanga, este preferatul lui, uneori cand doarme cu mine, adoarme jucandu-se cu el

mari_paun spunea...

De multe ori nu-mi gasesc cuvintele ca sa povestesc despre Ema... Pentru mine este copilul care m-a invatat sa ma ridic, sa lupt, sa fiu calma, sa tolerez, sa iubesc... Am invatat sa nu mai plang si sa fiu mandra de fiecare mic progres. La scoala Ema este rasfatata, toti copiii si profesorii o iubesc...sunt numai copii speciali pe care eu am invatat sa-i privesc cu dragoste nu cu mila. Multi dintre acesti copii speciali din scoala au reusit sa se "ridice" cu ajutorul profesorilor care se ambitioneaza sa-i scoata din ...lumea lor.

mamica de Maria, Ioan si Mihai spunea...

Doamne ajuta! Azi dimineata in drum spre scoala/servici am intrat in vorba cu o tanara mamica, care isi ducea copilul la gradi si era putin necajita ca, copilul ei se adapteaza greu la grupa mica-mijlocie pentru ca in grupa exista niste copii cu handicap psihic. Invatatoarea era singura din gradinita care accepta si acesti copii. Repet era singura care stia sa lucreze si cu acesti copilasi.....si ma gandesc cat de greu este pentru colegi sa ii accepte asa cum sunt, dar si pentru parintii copiilor cu handicap sa poarte crucea.....Noi suntem de mii de ori datori sa ne rugam pentru aceste famili si sa-i ajutam fizic dupa putintele noastre. Este deajuns sa-mi aduc aminte de acesti copii si sa-mi vad micimea sufletului meu raportat la toate cate mi-a dat Domnul.
Ma intrebam de ieri ce mai faci?
Gandurile mele bune sa ajunga la tine.

adriana spunea...

@ Iuliana, gemenii sunt chiar superi tari si cu toate ca au un handicap locomotor, sunt plini de energie si iubareti foc. Asa sunt toti copiii, mai ales cei cu handicap dar de multe ori noi le refuzam dragostea.

@Mari, bine ai revenit! Ai dreptate, de multe ori consideram problemele noastre ca fiind cele mai grave uitand ca sunt cruci mult mai grele.

@Sergiu, promit ca intr-o zi vom bea cafeaua cu ei.

@Florin, taticule, se vede ca ai suflet de mama.

@Olga, dupa Dumnezeu si parintii cu copii deosebiti si curajosi, voi mamele de la PAVEL, fie ca sunteti mame de copii curajosi fie ca doar va petreceti o mare parte din timp cu ei, stiti cel mai bine ce este in sufletul acestor parinti.

@Mari, mamica Emei, sa stii ca imi este tare draga Ema si crede-ma ca stiu ce simti cand cel de langa tine plange si nu stii de ce. Asta mi se pare cel mai greu dar cu ajutorul Lui Dumnezeu se poate trece si peste aceasta durere: cu dragoste si cu inima larg deschisa pentru a savura micile bucurii. Ma bucur ca Ema este iubita si la scoala.

@MihaelaMaria si voi imi sunteti tare dragi cu povestile voastre cu lei si pisicute.personajele sunt interpretate foarte bine de picii tai.

@Darry.anna, sa ne rugam si noi pentru ele.

@Sorin, si tu ai suflet de mama. M-a impresionat tare mult ce ne-ai povestit.

@Mamica de Maria, Ioan si Mihai, daca o mai intalnesti pe mamica suparata, invit-o la cafeluta de aici. Incet, incet, poate ii trece supararea si va reusi sa fie doar bucuroasa ca are un copil sanatos.

Iuliana spunea...

http://iulianacristescu.astasunt.eu/in-vizita-la-gemenutii-elena-si-nicolae/

Am reusit sa scriu putin despre vizita mea la gemenutii Elena si Nicolae. Cuvintele sunt prea sarace pentru a exprima sentimentele cu care pleci de la ei: tristete pentru situatia lor, dorinta de a-i ajuta, mirare fata de cum se poate descurca o femeie cu atatea greutati, bucurie pe care ti-o lasa in suflet gemenutii datorita veseliei lor, iubire care ramane agatata de tine dupa ce i-ai luat in brate pe acesti copilasi...