Simplu si bun: cartofi cu gogosari

Miercuri. Post. Ceva rapid. Simplu. Bun. Spal cartofii si in coaja ii pun la fiert. Spal gogosarii si ii maruntesc la robot. Deschid sticla cu ulei, aprind focul la aragaz, pun cratita pe aragaz si in ea amestec uleiul, sarea si gogosarii maruntiti. Suna telefonul dar nu raspund pentru ca nu ma pot dezlipi de gogosari; daca ma dezlipesc eu, se lipesc ei si se ard. Inchid focul; au trecut 10 minute de cand l-am deschis. Cartofii inca fierb. Suna telefonul din nou. Raspund.

Buna dimineata! Ce faci?! Te-am tot sunat!...Buna dimineata! Gatesc...Ce gatesti?...Cartofi cu gogosari....La ora asta?!...Ce are ora asta?!...E ora de cafea, nu de gatit...M-ai prins! Dar eu in timp ce gatesc pregatesc si cafeaua, in gand...Spune-mi reteta...Citeste-o pe blog; o postez imediat ce termin de gatit...De ce scrii pe blog?...Iti spun daca vii la cafea...Unde?! Pe blog?! Peste cat timp?!...Cand termin de gatit...M-ai innebunit cu blogul tau! Vorbim mai tarziu. Te pup...Te pup si eu.

Cartofii s-au fiert; pana se racesc ei, citesc eu ceva. Am ajuns ieri la pagina 7; impreuna cu un cititor din Sibiu. Asta inseamna ca dupa ce citesc, ii arat ce am citit.

S-au racit cartofii. Ii curat de coaja, ii rad pe razatoarea mare si ii amestec cu gogosarii caliti. Pun si piper. Si mult patrunjel. Suna telefonul. Va las sa cititi. Eu fug sa raspund!