vineri, 12 noiembrie 2010

Oameni si frunze

Cununa pe care ti-o da lumea nu tine mult, este plina de spini, frunzele i se vestejesc repede. Domnul insa isi incununeaza poporul Sau cu indurari si milostiviri care raman in veac, care stralucesc de o lumina adevarata, de slava netrecatoare.( fragment  din ziua de 12 noiembrie in Fiecare zi un dar al lui DUMNEZEU, Editura Sophia, 2008)


La fel cum se intampla si cu oamenii, unele frunze sunt pline de energie si ies in evidenta. Ne sunt dragi si vrem sa le prelungim viata, le strangem intr-un buchet si le pastram, de multe ori, chiar zeci de ani, pentru ca si uscate au ceva special.

Oameni si frunze, frunze si oameni...unii nascuti toamna...altele plecate toamna...avand in comun aceeasi stralucire pe care o poate da doar Dumnezeu.

Ce bucurie mare, pentru cei care au in jurul lor astfel de oameni si frunze!

Sa ne traiti multi ani, parinte si sa ne incalziti mereu cu dragostea,  la fel cum un alt parinte nascut toamna v-a incalzit si pe dumneavoastra! 

* Grafica este realizata de catre Eugen Rusu, 14 ani. A fost daruita parintelui sau, care pe 12 noiembrie a adaugat a 54 -a frunza in buchet.

4 comentarii:

Dili spunea...

Ce frumos..

Iuliana spunea...

Sa ne traiasca dragul si bunul nostru parinte duhovnic! Iar tie, Adriana, iti multumesc ca ne-ai adus la dansul pentru a-i deveni fii duhovnicesti. Il indragim tare mult.

adriana spunea...

Maria, oamenii de langa noi sunt tare frumosi!

adriana spunea...

Iuliana, sa ne traiasca multi ani! Cred ca micutului Siluan trebuie sa ii multumesti, nu mie! Imi pare tare bine ca ne-am intalnit in acea duminica.