sâmbătă, 30 ianuarie 2010

Iti multumesc, pentru tot ce am invatat prin tine

Astazi la Boldesti, din casa bunicii, prietena noastra porneste spre locul unde se va odihni. Toate vor fi albe precum sufletul ei: crucea, sicriul, zapada; mai putin pamantul care aminteste de tot negrul care exista in cancer.

Sper ca mesajul meu sa aduca un strop de liniste in sufletul greu incercat al Stelutei, mama greu incercata.

Fata cu nume de sfinti, unul apostol si ocrotitor al romanilor, altul doctor fara de arginti, Andreea Cosmina ar fi implinit anul acesta pe 01 iulie, 16 ani. A fost un copil care invata bine, olimpica la matematica, sportiva si iubitoare de lecturi duhovnicesti; o adolescenta sensibila dar puternica pe care ati intalnit-o pe bloguri, prin ziare, pe la diverse emisiuni televizate si din afisele lipite pe usile unor biserici.

Anul trecut, dintr-o fata care nu ducea lipsa de nimic, un teribil accident (masina in care se afla si tatal ei a lovit mortal o tanara bolnava psihic); cu toate ca a fost doar martor la acest accident, tatal Cosminei a suferit un soc si de atunci toate s-au schimbat si rand pe rand, boala tatalui, divortul parintilor, Steluta si Valentin Marian, plecarea din casa parinteasca au culminat cu diagnosticarea Cosminei; leucemia acuta mieloblastica.

Multi dintre noi am cunoscut-o la spital, acolo unde de aproape 9 luni, impreuna cu mama ei, ca si cum s-ar fi pregatit sa intre in alta viata, traia cu speranta ca va invinge boala dar si cu convingerea ca toate sunt din voia Domnului; avea lipit la vedere, pe frigiderul din camera de spital, un crez tiparit pe o poza vesela, “Eu si Domnul meu, nedespartiti pentru vesnicie”.

A purtat o cruce pe care era scris un diagnostic greu de dus si pentru un adult, dar pentru un copil atat de fragil. Se ruga impreuna cu mama ei la Maica Domnului si la Sfantul Nectarie; se spovedea si primea Sfanta Impartasanie.

Cosmina a fost un copil pentru care Leucemia Acuta Mieloblastica, nu era o eticheta ci o lupta, asa cum a invatat la karate (anul trecut primea centura albastra). Cosmina a fost un copil care nu si-a pierdut zambetul, credinta si speranta; o fata simpatica, prietenoasa si dornica de vizitatori dar nu in ultimul rand, Cosmina, este un copil al Lui Dumnezeu, la fel ca noi toti.

In jurul Cosminei s-au strans multi oameni si s-au legat multe prietenii, as spune ca in jurul ei s-a format o mare familie la fel cum se formeaza in jurul oamenilor buni, fie ca sunt adulti, fie ca sunt copii.

Pentru mine, Cosmina a fost al doilea exemplu de ceea ce inseamna Biserica Lui Dumnezeu, de cum vrea Dumnezeu sa fim unii cu altii: frati. Cand unul dintre noi are o povara sa stim ca este altul langa noi, care sa ne ajute sa o ducem, pentru ca pana la urma toti ne ducem povara cu ajutorul Domnului.

Daca primul exemplu, un parinte, este chiar din randul Bisericii si mi se pare firesc sa fie un om bun si iubit, pe care ti-l doresti mereu aproape, cand intalnesti si in mijlocul semenilor un astfel de om, nu poti decat sa zici: Slava Tie Doamne, ca ne arati multe dintre minunile Tale!

Am fi putut face mult mai multe pentru Andreea Cosmina si sunt oameni care chiar au facut tot ce era posibil. Noi, ceilalti, nu ne-am rugat suficient pentru ea. Daca pentru 150.000 de euro era nevoie de mult timp, campanie inceputa cu dragoste de catre colegii ei din Mizil si continuata la Bucuresti, pentru rugaciune timpul ne era suficient.

Incepand cu 26 ianuarie, Andreea Cosmina se indreapta spre Rai. Stim de la Sfintii Parinti ca pana la 40 de zile, sufletul calatoreste. Miercuri, Cosmina a plecat spre locul unde se va odihni. Au insotit-o crinii, garoafele albe, portretul udat cu lacrimile Stelutei, mama indurerata si rugaciunile duse la Bunul Dumnezeu de catre Maica Sa, Sfantul Ioan Gura de Aur si Sfantul Ierarh Nectarie.

A facut un scurt popas, aproape de locul unde isi avea duhovnicul, aproape de Manastirea Radu Voda si a pornit mai departe spre Mizil. Pana joi s-a odihnit in mica biserica de lemn, acolo unde ii placea sa mearga si sunt convinsa ca a fost inconjurata de vechii ei prieteni, familie si colegi, urmand ca apoi sa plece spre Boldesti, acolo unde va fi inmormantata astazi, dupa Sfanta Liturghie.

Am simtit ca de acum incolo, Cosmina poate sa fie peste tot, atata timp cat o vom purta in inimile noastre; va rade odata cu noi, va plange odata cu noi si ne va astepta la reintalnire, Acolo Sus; conditia este sa ii urmam exemplul: sa ne traim viata demn, cu Dumnezeu in suflet, cu zambetul pe buze, inconjurati de multi prieteni asa cum a facut-o ea.

Tanara, desteapta, frumosa si inteleapta, Andreea Cosmina imi reaminteste de o sfanta mucenita, parca desprinsa din Vietile Sfintilor. Am intalnit-o acum 5 luni, pe 26 august, cand imi serbam onomastica. Astazi am realizat ce dar frumos am primit atunci: o lectie de viata si dupa cum imi spunea o buna prietena comuna: Nu noi, cei care am intalnit-o, am ajutat-o; Cosmina ne-a ajutat sa ne cunoastem pe noi insine!

Drum bun, mica prietena! Drum bun, mare suflet! Mergi acoperita de ingeri si roaga-te pentru toti copiii bolnavi; saluta-i pe Andra Ioana si pe Luis si iarta-ne pe noi, cei care nu am facut mai mult pentru tine!

Domnul sa iti odihneasca sufletul, acolo unde tu si EL veti fi nedespartiti pentru vesnicie iar noua, celor care te-am intalnit sa ne dea puterea sa nu ne lasam coplesiti de durere!

vineri, 29 ianuarie 2010

Cosmina, parte si din viata mea


Nu am copii si nu pot sa fiu ipocrita si sa spun ca ma doare ca pe o mama dar intalnirea cu Cosmina si apoi plecarea ei, atat de timpurie, m-a impresionat.

Mama Cosminei, Steluta, este cu putin mai mica decat mine; as fi putut avea un copil de varsta Cosminei sau o sora de varsta mamei ei.

Dupa cum stiti, Cosmina este nepoata Dardindar, o nepoata iubita de voi toti.

Pe site-ul pe care prietenii ei l-au construit cu ceva timp in urma, este doliu si o mare dezamagire.

Sunt sigura ca nu asta isi doreste Cosmina; nu vrea resemnare si tristete; dupa cum o stiu eu, ne vrea increzatori si dornici de a ajuta in continuare.

Sa ne rugam in continuare pentru ea si sa o purtam in inimi asa cum a fost: STRALUCITOARE.

http://andreeacosmina.blogspot.com/

Printesa din poveste


Printesa din poveste, fata cu nume de sfinti, unul apostol si ocrotitor al nostru, altul doctor fara de arginti, Andreea Cosmina, va ramane mereu in inimile noastre: tanara, desteapta, frumoasa si inteleapta.

Sa ne rugam sa ajunga cat mai aproape de sfinti si sa o rugam sa se roage si pentru noi.

Sa ne rugam si pentru parintii ei, Steluta si Valentin Marian, sa-i intareasca Dumnezeu.

joi, 28 ianuarie 2010

Doua suflete

Maria o cunostea pe Cosmina doar de pe bloguri. Mai departe va las sa cititi marturia ei:

Nu vreau sa va intristez, dar va rog, spuneti in felul vostru macar
o rugaciune pentru un suflet de inger:
O fata frumoasa si un Dumnezeu care face lucrurile sa se intample cu un rost pe care nu mereu il intelegem.... fie ca sufletul ei sa aiba parte numai de lumina
de-acum incolo.




Incerc sa plec capul si sa inteleg, dar ma opresc din teama. Ieri (26 01.2010) am vrut s-o desenez pe Cosmina, m-am oprit brusc... fara sa stiu. Astazi nu am putut continua acel desen, am facut altul in incercarea de a ma tine de cuvant fata de mine insami. Daca veti trimite macar un gand de bine catre sufletul ei curat care a suferit mult, va multumesc. Daca cititi asta iar va multumesc.
Eu m-am cutremurat.

Sa nu fim indiferenti macar atata timp cat putem.
Macar cu sufletul.


miercuri, 27 ianuarie 2010

Drumul spre Rai

De ieri, 26 ianuarie, Andreea Cosmina se indreapta spre Rai. Stim de la Sfintii Parinti ca pana la 40 de zile, sufletul calatoreste.

Astazi, incepand cu ora 11, Cosmina a plecat spre locul unde se va odihni. Au insotit-o crinii, garoafele albe, portretul udat cu lacrimile Stelutei, mama indurerata si rugaciunile duse la Bunul Dumnezeu de catre Maica Sa, Sfantul Ioan Gura de Aur si Sfantul Ierarh Nectarie.

A facut un scurt popas, aproape de locul unde isi avea duhovnicul, aproape de Manastirea Radu Voda si a pornit mai departe spre Mizil.

Pana maine se va odihni in mica biserica de lemn, acolo unde ii placea sa mearga si va fi inconjurata de vechii ei prieteni, familie si colegi, urmand ca apoi sa plece spre Boldesti.

Ieri si azi, am simtit ca de acum incolo, Cosmina poate sa fie peste tot, atata timp cat o vom purta in inimile noastre; va rade odata cu noi, va plange odata cu noi si ne va astepta la reintalnire, Acolo Sus; conditia este sa ii urmam exemplul: sa ne traim viata demn, cu Dumnezeu in suflet, cu zambetul pe buze, inconjurati de multi prieteni asa cum a facut-o ea.

Am intalnit-o acum 5 luni, pe 26 august, de ziua mea. Astazi am realizat ce dar frumos am primit atunci: o lectie de viata si dupa cum imi spunea ieri o buna prietena comuna,
Nu noi, cei care am intalnit-o, am ajutat-o:
Cosmina ne-a ajutat sa ne cunoastem pe noi insine!

Drum bun, mica prietena! Drum bun, mare suflet! Mergi acoperita de ingeri si roaga-te pentru toti copiii bolnavi; saluta-i pe Andra Ioana si pe Luis si iarta-ne pe noi, cei care nu am facut mai mult pentru tine!

Domnul sa iti odihneasca sufletul, acolo unde tu si EL veti fi nedespartiti pentru vesnicie!

luni, 25 ianuarie 2010

Zapezile de ieri, zapezile de azi, ...

Aceasta este o poveste adevarata: de ieri, de azi si cu ajutorul vostru si de maine si reprezinta o parte din darul pregatit pentru 27 ianuarie, cand gemenii din fotografie, vor implini 7 ani. Sper sa ii putem ajuta sa mearga singuri la scoala dar mai intai, au de facut o escala, pe data de 17 februarie la Clinica GINESOURCE, din Chisinau, unde sunt asteaptati pentru operatie. Suma necesara pentru operatie, transport si alte cheltuieli inevitabile: 4000 euro.

Mai multe fotografii gasiti la Alexandra Dinca http://steluteledemare.fotografiidefamilie.ro/2010/01/nicolae-si-elena/

Am facut o plimbare prin cartier si m-am uitat prin curtile caselor si prin gradinile dintre blocuri; zapada generos asternuta este brazdata doar de pasi iar in unele locuri, acolo unde spatiile au fost incarcerate de garduri, zapada inca isi pastreaza virginitatea.

Nu am vazut copii cu saniute sau oameni de zapada; nu am vazut un derdelus sau o cazemata, accesorii obligatorii, atasate iernii, in vremea copilariei noastre.

Nu am vazut manusi puse la uscat pe caloriferul din holul blocului, asa cum faceam noi, cand de teama ca vom fi opriti in casa, insiram fulare, caciuli si manusi, aproape inghetate....cum se topea zapada de pe ele, o luam de la capat prin nameti, rostogolind burti si capete...asezand morcovi si oale pe oamenii de zapada din fata blocului.

La o cazemata munceai mai mult dar si placerea era mai mare, atunci cand, ascunsi in spatele ei, bombardai inamicii cu bulgari.

Intr-un an, ne-am facut un patinoar, e drept nu foarte mare, dar suficient pentru cativa copii; dupa ce am udat aleea din fata blocului cu apa, ne-am intrecut intr-un concurs de viteza ,finalizat cu cateva urecheli din partea vecinilor (asta doar in prima zi, in celelalte, au fost draguti si au ocolit pe la scara urmatoare).

Imi placea sa merg la scoala dar imi aduc si acum aminte de bucuria data de ninsorile indelungate, cand, cu toate ca scoala era la capatul blocului, profitam de cele cateva zile in care scolile erau inchise.

Nu am scris intamplator acest post; ii multumesc Lui Dumnezeu ca am putut sa ma joc in copilarie cu zapada, ca pot sa merg fara dificultate; m-am plimbat astazi prin cartier, pentru ca am vrut sa vad daca, copiii din ziua de azi apreciaza ceea ce au, pentru ca sambata, am cunoscut doi copii, care ar da orice sa se poata juca: SUNT GEMENII, CU CARE V-ATI OBISNUIT DEJA DE DOUA SAPTAMANI PE BLOGUL MEU. NICOLAE SI ELENA, VOR IMPLINI POIMAINE, 7 ANI. Nedeprinsi cu jocurile pe calculator, sunt convinsa ca daca le dam o sansa, anul viitor ne vor darui cativa oameni de zapada. Nedeprinsi cu jocurile pe calculator din doua motive: saracia si imobilizarea.

Ii multumesc Alexandrei Dinca pentru promptitudinea cu care a raspuns apelului meu; in ziua cand am postat articolul, m-a anuntat ca ii va vizita; s-a intors cu poze si cu vesti:

Trebuie ajutati neaparat. Nu stiu ce inteleg unii prin saracie lucie, dar daca ar vedea in ce conditii se traieste acolo si-ar redefini conceptul.
Acum, gemenii sunt la Centrul Medical Clinic de Recuperare Neuro-Psihomotorie pentru copii, NICOLAE ROBANESCU din Bucuresti.

Niculina, mama, ii duce pe rand la sala de gimnastica; sora lor a ramas acasa cu bunica.

Vineri, inainte de a merge la ei, am sunat. Erau la biserica din curtea spitalului si asteptau sa inceapa slujba Sfantului Maslu. Am stabilit ca ne vedem a doua zi.

Cand am intrat in camera, Nicolae era in pat si a inceput sa rada: Te stiu!...Te stiu!...A zis mama ca vii!...ca orice copil, era curios sa vada ce le-am adus (90 lei de la Nicoleta si 110 lei de la Alina si colegii ei din AMC, jucarii, carti de povesti si dulciuri de la Angela G. si colega ei Maria, produse de igiena unele de la Lili si altele cumparate cu ajutorul Alinei).

In timp ce inspecta jucariile si isi alegea preferatele, si-a facut aparitia si Elena, la fel de zambreata ca si fratele ei. Mi-au pus o multime de intrebari: cine ma suna?! cum il cheama pe sotul meu?! cand mai vin pe la ei?!...sunt atat de simpatici si plini de viata, incat te astepti sa sara in orice moment din pat...din pacate, nu au cum.

Pentru ca trebuiau sa ajunga la sala de mese, in timp ce Niculina il aseza in carucior pe Nicolae, am luat-o in brate pe Elena; plangand (cred ca este foarte obositor pentru ei acest stil de viata) micuta suspina: M-am saturat!...M-am saturat!...glasciorul ei ca de greieras imi rasuna inca in minte. Le-am promis ca revin de ziua lor: poimaine, 27 ianuarie.

Gemenii la ei acasa

Alexandra Dinca, a luat aparatul de fotografiat si i-a vizitat pe gemeni, acasa:

Am fost...Am petrecut cu ei o zi intreaga, de la 9 la 16.
Trebuie ajutati neaparat. Nu stiu ce inteleg unii prin saracie lucie, dar daca ar vedea in ce conditii se traieste acolo si-ar redefini conceptul.





MAI MULTE POZE PE http://steluteledemare.fotografiidefamilie.ro/2010/01/nicolae-si-elena/

Un copil

Tacere inima, este blogulul Unui copil...asa se semneaza...este unul dintre copiii lui Dumnezeu, asa cum ar trebui sa ne consideram cu totii...fac popas, cel putin odata pe acest blog, pentru ca imi place denumirea...Tacere inima...e un indemn frumos si util pentru a atinge pacea in inima...sa tacem noi pentru a-L putea auzi pe Hristos.

La intrarea pe blog, citesc de fiecare data cuvintele de folos...sunt cuvinte ale unor oameni mari dar cu suflete de copil:

"Dacă judeci oamenii nu vei mai avea timp să-i iubeşti"- Maria Tereza

"Sufletele celor mandri sufera de-a pururea din partea demonilor" (cuvant primit de la Hristos Insusi)-Sfantul Siluan Athonitul

Rugati-va pentru oameni. Aveti mila de poporul lui Dumnezeu… Sigur, este un lucru anevoios. A te ruga pentru oameni e tot una cu a-ti varsa sangele… dar trebuie sa te rogi."- Sfantul Siluan Athonitul

"Îndrăzneşte să înţelegi că Eu, Dumnezeu, Te iubesc!"- Dumitru Stăniloaie

"Nu inceta niciodata sa zambesti, nici chiar atunci cand esti trist, pentru ca nu se stie cine se poate indragosti de zambetul tau.”G. J. G. Marquez

Imi plac toate postarile, dar cea de aici mi-a adus aminte de copilaria mea, total diferita de copilaria multor copii din ziua de azi, copii care au inlocuit cartile de povesti cu jocurile violente pe calculator. De vina nu sunt copiii; de vina suntem noi adultii, care nu le oferim o alternativa la rau; vor accepta cu usurinta binele daca noi insine le vom oferi exemplul personal: fara filme violente, fara ziare pline de pornografie, fara cuvinte urate in conversatiile noastre, fara zile lipsite de Dumnezeu.




Intre luni si sambata

UP DATE am scris despre vizita la gemeni
http://adriana-dardindar.blogspot.com/2010/01/zapezile-de-ieri-zapezile-de-azi.html

Luni, am fost la spital la Stefanel si la Fabian; vineri la Maria Narcisa. Toate cumparaturile au fost facute cu sprijinul Alinei si al colegilor sai de la AMC (am scris la lista de cumparaturi). Jucariile pentru Narcisa sunt de la Maria, colega Angelei G.

Luni, pe al 11.30 am sunat-o pe mama lui Fabian, peste o ora urma sa ajunga in Bucuresti, vremea era rea si nu stia cum va reusi sa ajunga de la gara la spital. Am sfatuit-o sa vina cu un taxi, urmand ca seara sa ii duc eu banii. SOFERUL DE TAXI, AFLAND CA FABIAN ARE CANCER, I-A RETURNAT BANII.

Stefanel arata foarte bine, dar nu am putut sa stau prea mult cu el; nu eram singurul vizitator. Izabela, care venise impreuna cu o doamna in vizita la copii, era in centrul atentiei, fiindu-i o prietena mai veche.

Vineri, Maria Narcisa, avea pofta sa manace o pizza...fara sare...cu pui...nu am reusit sa ii fac eu, asa ca m-am pornit in vizite pe la pizzerii...nimic fara sare...la ultima pizzzerie, am negociat cu ea la telefon si a acceptat piept de pui la gratar...pentru ea si pentru Vladut, colegul de salon...pe baietii de la pizza i-am rugat sa nu refuze o viitoare comanda fara sare (conditia a fost sa stie cu o seara inainte) iar mamei Narcisei i-am lasat banii necesari pentru o comanda.

Maria Narcisa, in urma tratamentului este foarte nervoasa; de dimineata isi provocase din neatentie un mic accident nazal dar care a speriat-o rau de tot.

Am aflat ca Stefanel a stat doar doua zile la spital; se pare ca analizele sunt bune asadar au plecat miercuri acasa.

Sambata, i-am vizitat pe gemeni si urmeaza sa scriu mai pe larg. Am reintalnit si doua cunostinte mai vechi: Valentin si Ionut, cei doi baieti cu care am colindat de Mos Nicolae.

duminică, 24 ianuarie 2010

Sfantul Ioan Gura de Aur despre smerenie

Smerenia nu înseamnă ca un păcătos să se socotească pe sine cu adevărat păcătos, ci aceea este smerenie, când cineva se ştie pe sine că a făcut multe şi mari fapte bune, şi totuşi nu cugetă lucruri înalte despre sine, ci zice ca Pavel: „Cu nimica pe mine nu mă ştiu vinovat, însă aceasta nu mă îndreptează pe mine” (/ Cor. 4, 4). Şi iarăşi: „Iisus Hristos a venit în lume ca să mântuiască pe cei păcătoşi, dintre care cel dintâi sunt eu” (/ Tim, l, 15).
Aceea este smerenie, când cineva cu faptele cele bune ale sale este mai presus de toţi, şi totuşi se înjoseşte înlăuntrul său. Iară pentru ca să cunoaşteţi cât de bine este a nu gândi cineva lucruri înalte despre sine, închipuiţi-vă două trăsuri care se întrec între ele. Trăgătorii uneia să fie dreptatea cu mândria, iar trăgătorii alteia – păcatul cu smerenia; şi veţi vedea că trăsura păcatului învinge pe cea a dreptăţii; nu pentru că păcatul ar fi având aşa de multă putere proprie, ci prin tăria smereniei celei legate cu dânsul. Şi trăsura dreptăţii rămâne în urmă, nu pentru că dreptatea ar fi foarte slabă, ci pentru greutatea şi povara mândriei. Adică, precum smerenia, prin puterea ei cea însemnată, covârşeşte puterea păcatului si ne ridică până la cer, aşa pe de altă parte, mândria, prin greutatea şi povara ei cea mare, pune stăpânire pe dreptate şi o doboară la pământ.
Si ca să vezi că un păcătos smerit întrece pe un drept mândru, adu-ţi aminte de fariseul şi de vameşul din Evanghelie. „Mulţumesc ţie, Dumnezeule, că nu sunt ca ceilalţi oameni, răpitori, nedrepţi, desfrânaţi, sau ca şi acest vameş” (Lc. 18, 11). O, ce nebunie! Mândria acestui fariseu nu numai că îl făcea să se înalţe pe sine mai presus de tot neamul omenesc, ci într-un chip nebunesc batjocorea pe vameşul, care sta nu departe de dânsul. Dar acesta ce a făcut? El nu a răsplătit ocara cu ocară, nu s-a aprins prin batjocorire, ci a suferit totul cu îngăduinţă, însă săgeata vrăjmaşului a fost pentru el leac de vindecare, ocara i-a adus lui mărire, pâra – cununa de cinste.
continuarea si sursa http://www.ioanguradeaur.ro/380/cuvant-la-duminica-vamesului-si-a-fariseului/

citeste si http://www.ziarullumina.ro/articole;1143;1;33036;0;Sa-unim-fapta-buna-cu-smerenia.html

vineri, 22 ianuarie 2010

Mai putem face ceva

Incepand de astazi, voi citi, avandu-i in inima pe toti copilasii pe care ii vizitez la spital, Acatistul Sfantului Nectarie Taumaturgul, vindecator de cancer si sper sa reusesc cu ajutorul Lui Dumnezeu sa il citesc zilnic.

Pentru cei care obisnuiti sa mergeti la slujbele Sfantului Maslu si la Sfanta Liturghie, am o mare rugaminte: pomeniti si voi acesti copilasi si orice copil sau adult despre care aveti cunostinta ca este bolnav; parca pe zi ce trece, creste numarul acestora; eu nu tin minte ca pe vremea copilariei mele sa aud de atatia copii bolnavi de cancer, de fapt nu cunosteam nici un caz. In vremurile de acum, cred ca in fiecare familie sau cerc de cunostinte se afla un caz, fie copil sau adult.

Sigur ca nu avem bani sa ajutam de fiecare data, cand aflam despre un om bolnav dar o jumatate de ora cel mult, putem sa rupem de la noi si sa ne rugam, fie ca am facut-o pana acum sau nu.

Pana saptamana trecuta, am prezentat pe blog, cazuri pe care si eu le citeam pe alte bloguri; saptamana trecuta am scris despre Ana Maria, fata colegilor mei; acum pe Jurnalul Anei, Ana scrie despre Ioana Adriana, fata prietenei sale.

Ce facem?! Asteptam sa ajungem sa scriem toti despre cazuri apropiate noua sau ne intoarcem gandurile catre Bunul Dumnezeu?!

Nu as fi scris acest post, daca eu nu as fi fost printre cei care au primit ajutor atunci cand s-au rugat pentru sine sau pentru alti bolnavi.

Si cred in Tatal, Fiul si Sfantul Duh si in Maica Domnului si in toti sfintiii astia buni, care de mii de ani, tot incearca sa ne invete cum sa traim sanatosi la inima, minte si trup.

Avem parinti duhovnicesti carora putem sa le cerem binecuvantarea pentru a ne apuca de rugaciune, tot ceea ce trebuie este sa ne dorim sa o facem si vom fi fericiti sa constatam ca rugandu-ne pentru altii, noi suntem primii beneficiari.

Imi cer iertare daca v-am intristat, dar am simtit suferinta Anei, scriindu-ne despre Ioana si nu am gasit alt mod de a ajuta; pana la urma tot la rugaciune vom ajunge, pentru ca banii nu stau intr-un sac fara fund.

Ana, pe jurnalul ei, ne roaga cu multe lacrimi

Despre cazul Ioanei, am aflat citind Jurnalul Anei, postul in care scrie cu lacrimi despre Ioana Adriana, fata prietenei ei.

Ioana Adriana, luna aceasta, acum cateva zile,

Pe 15 Ianuarie 2010 a fost diagnosticata cu o formatiune tumorala de 4 cm, foarte grava care din pacate s-a dezvoltat rapid si fulminant in nasofaringe.
A fost operata de urgenta la Spitalul Militar Central Bucuresti si tumoarea a fost extirpata. Greul insa abia acum incepe: vor fi necesare sedinte de chimioterapie si radioterapie pentru a stopa revenirea acestei cumplite boli. Acest tratament costa aproximativ de 80.000 Euro, un efort material mult prea mare pentru familia unei invatatoare si a unui tata pensionat pe caz de boala, cu diabet zaharat si hipertensiune arteriala

http://ioanaspahiu.blogspot.com/

Pentru donatii s-au deschis conturi la

Banca CR Firenze Grant pe numele mamei: Spahiu Laura
Cont RON : RO18DARO001800060328RO01
Cont EUR : RO72DARO001800060328EU01

si la

BCR in conturile

RO47RNCB0318083497360001


Cod IBAN EUR: RO21RNCB05000834973 60002

Cod IBAN RON: RO48RNCB05000834973 60001

Banca Comercială Română – sucursala Sebastian

Important: La ghiseu sau pe oridinul de plata trebuiesc precizate numarul contului, numele titularului de cont si faptul ca suma depusa reprezinta DONATIE

Dupa 20 de ani

Ne cautam modele in diferite persoane si de multe ori facem alegeri gresite, urmand ca in fata esecului sa dam vina pe modelele pe care le imitam.

Mult mai de folos ne-ar fi sa alegem modele din randul sfintilor si sa ne rugam la Bunul Dumnezeu pentru izbanda.

Pe 17 ianurie, Biserica l-a praznuit pe Cuviosul Parinte Antonie, un sfant de la care am primit mult ajutor prin Citirea Acatistului si a vietii sale.

Acatistul Cuviosului Parinte Antonie, a fost primul acatist pe care l-am citit...treceam printr-o perioada de incercari si am auzit vorbindu-se despre Cuviosul Parinte. Mi-am cumparat de Biserica Sfantul Anton acatistul si multe zile de marti de atunci, l-am citit.

Acum cateva zile, i-am recitit viata. M-as bucura daca acest cuvios ar deveni si prietenul vostru...chiar daca nu vom fi niciodata in stare sa ajungem sa dam dovada de atata rabdare, intelepciune si stralucire, macar sa il avem ca exemplu atunci cand cineva ne supara, cand nu ne putem stapani mania sau cand suntem tulburati de alte ispite.

A stat 20 de ani singur, ispitit de diavol dar intarit si ajutat de Dumnezeu si a iesit plin de har spre folosul oamenilor.

Am transcris din cartea cumparata, un scurt fragment edificator:

Primind paine pe sase luni, dupa obiceiul Tibeilor si avand inauntru apa de baut, Antonie s-a inchis in acea cetatuie, nici el iesind, nici pe cineva din cei ce veneau la dansul vazand. Si asa vietuind acolo multa vreme, primind de doua ori pe an paine, iar pe cunoscutii ce veneau la el, neprimindu-i, acestia stateau de multe ori zile intregi ca sa il poata vedea si sa ia invatatura buna de la el. Iar Cuviosul Antonie petrecea toata vremea in adanci rugaciuni, care suparau peste masura pe vrajmasul cel neadormit care venea necontenit si-l tulbura. Dar Cuviosul Antonie il gonea cu puterea rugaciunii. Si asa au trecut aproape douazeci de ani, petrecand singur si nevazand pe nimeni. Dar, cum multi doreau si voiau sa se intovaraseasca cu el pentru viata pustniceasca, au venit intr-o zi la el trecand peste voia lui. Cand l-au vazut, au ramas in uimire. Cuviosul Antonie era cu trupul in buna stare, nici gras,nici uscatde lungile posturi, cum nici de luptele cele multe ce dusese cu diavolul. Iar duhul lui era curat, nedoritor de dezmierdari, nici de ras si nici cuprins de intristare. Vazand acea multime ce venise la el, nu s-a tulburat si nici nu s-a bucurat fiind imbratisat de atatia, ci deopotriva, ca acela ce era indrumat de judecata. Avand ajutorul domnului, a tamaduit pe unii din cei ce venisera, fiind bolnavi, iar din altii a scos draci. Pe cei mahniti ii mangaia, iar pe cei invrajbiti ii facea iarasi prieteni si tuturor le zicea: - Nimic din cele ce sunt pe lume sa nu se cinsteasca mai mult decat dragostea lui Iisus Hristos.

Cuvinte de folos de la Preacuviosul Parinte Efrem Siriul

Sa nu-ti cheltuiesti toata vremea vietii tale intru grija trupului tau. Ci, cand va flamanzi trupul si hrana va cere, adu-ti aminte ca si sufletul tau de aceeasi hrana are trebuinta. Si, precum trupul, daca nu se va impartasi de hrana cea trupeasca, moare, asa si sufletul, daca nu se va impartasi de cea duhovniceasca. Ca indoit este omul: si cu suflet si cu trup. Si pentru aceasta zicea Iisus: "Deci, tu, iconomule, da pe cele ale sufletului, sufletului, si pe cele ale trupului, trupului." Nu numai pe trupul tau sa-l hranesti, iar pe suflet sa-l lasi lipsit si mort de foame. Pentru acest fel suflet zice Apostolul: "Iar vaduva care se ospateaza numai cu trupul, moarta este de vie." (Tim. 5, 6). Deci, sa nu lasi sufletul tau sa moara de foame deci hraneste-l pe el cu cuvintele lui Dumnezeu, cu psalmi si cu laude si cu cantari duhovnicesti, cu citirile dumnezeiestilor scripturi, cu ajunari si cu privegheri, cu lacrimi si cu milostenii; cu nadejdea si cugetarea bunatatilor celor ce vor sa fie, celor vesnice si nestricacioase. Acestea si cele asemenea acestora sunt hrana si viata sufletului.

continuare aici: http://www.credo.ro/proloage.php?data=2201&i=4

joi, 21 ianuarie 2010

De la zodiac la calendar

Cu ceva ani in urma, deseori nu saream peste horoscop. Aveam avantajul ca, nascuta la limita dintre zodii, puteam sa aleg ce varianta imi placea mai mult. Daca scria ca la capricorn este o zi buna, eram capricorn iar a doua zi, daca varsatorul era in forma, hop si eu ma dadeam de varsator.

Cateodata se nimerea, alta data, nimic din ambele zodii nu se regasea pe parcursul zilei curente.

Vinerea, aveam obiceiul sa nu pierd o anumita emisiune de previziuni astrale; cu mare atentie, luam notite si daca aflam ca varsatorii sau capricornii urmeaza sa treaca printr-o perioada dificila, eram foarte atenta la detalii, incercand sa evit evenimentele care ar fi dat nastere la neplaceri.

Pana intr-o zi, cand, imbolnavindu-se grav o colega, am hotarat sa merg la slujbele Sfantului Maslu; colega mea era in spital si ii trimiteam prin sotul ei, ulei si paine sfintite.

Pentru ca la biserica noastra, Sfantul Maslu se slujeste vinerea dupa amiaza, aveam de ales, intre a participa la slujba si a nu pierde emisiunea.

Sunt un om norocos, ma despart foarte repede de tot ceea ce simt ca nu imi este de folos, asadar nu mi-a fost greu sa renunt la zodii, mai ales ca tot ce auzeam la slujba imi placea si nu numai atat: simteam ca invat ceva nou din care puteam trage mult folos.

Fragmentele de la Apostol, cele din Evanghelii, rugaciunile si cantarea troparului:

Doamne, arma asupra diavolului, Crucea Ta o ai dat noua; ca se ingrozeste si se cutremura, nesuferind a cauta spre puterea ei; ca mortii i-ai sculat si moartea o ai surpat, pentru aceasta ne inchinam ingroparii Tale si Invierii,

nu numai ca te pun pe ganduri si te indeamna sa citesti mai mult, toate acestea au darul sa iti schimbe nelinistea in liniste iar daca sunt insotite de post, schimba boala in sanatate.

Daca de cele nefolositoare, incerc sa scap repede, atunci cand intalnesc o alternativa, de cele de folos ma agat cu ambele maini, deschid ochii si ciulesc urechile; asa am invatat ca e mai buna rabdarea decat graba, dragostea decat ura. Lucruri simple, de bun simt, pe care teoretic le stim dar pe care nu le apreciem decat atunci cand le inlocuim pe cele rele cu cele bune.

La slujba, se citesc sapte fragmente din Apostol si tot atatea din Evanghelii...de piatra sa fii si tot se inmoaie ceva in tine cand auzi:

Ravniti insa la darurile cele mai bune. Si va arat inca o cale care le intrece pe toate: De as grai in limbile oamenilor si ale ingerilor, iar dragoste nu am, facutu-m-am arama sunatoare si chimval rasunator. Si de as avea darul proorociei si tainele toate le-as cunoaste si orice stiinta, si de as avea atata credinta incat sa mut si muntii, iar dragoste nu am, nimic nu sunt. Si de as imparti toata avutia mea si de as da trupul meu ca sa fie ars, iar dragoste nu am, nimic nu-mi foloseste. Dragostea indelung rabda; dragostea este binevoitoare, dragostea nu pizmuieste, nu se lauda, nu se trufeste. Dragostea nu se poarta cu necuviinta, nu cauta ale sale, nu se aprinde de manie, nu gandeste raul. Nu se bucura de nedreptate, ci se bucura de adevar. Toate le sufera, toate le crede, toate le nadajduieste, toate le rabda. Dragostea nu cade niciodata.
De fiecare data cand aud cele spuse de Sfantul Apostol Pavel, cu aproape 2000 de ani in urma, nu pot sa nu ma intreb cum sa fac sa ajung la aceasta Dragoste, care nu cade niciodata, cum sa fac sa fiu rabdatoare, binevoitoare, fara pisma, smerita; cum sa fac sa iubesc eu intai mai mult, sa iert mai mult?!

Multi dintre noi credem ca a fi crestin inseamna o viata lipsita de culoare, doar cu restrictii, o viata trista si mohorata. Toate acestea sunt amagiri, ce ne tin departe de multa bucurie; dupa ce simti de cata fericire ai parte atunci cand incepi sa respecti ceea ce inveti, iti doresti sa recuperezi tot timpul in care ai stat deoparte, iti doresti sa simta toti la fel ca si tine, sa guste din aceasta fericire, pentru ca, a fi crestin, inseamna si a nu fi egoist.

M-am tot intrebat, de unde imi vine aceasta bucurie in a-mi marturisi credinta, poate intr-un mod copilaresc de multe ori. Daca din toate zodiacele citite nu am aflat, a fost de ajuns sa imi satisfac o mica curiozitate: sa vad in ziua carui sfant m-am nascut; la fel cum faceam la zodii, citind ambele previziuni, tot asa am facut si cu calendarul: nascuta in 20 ianuarie, cam pe la ora 20, am dorit sa ii cunosc pe cei doi sfinti sarbatoriti in apropierea nasterii mele: Cuviosul Eftimie cel Mare (pe 20) si Sfantul Maxim Marturisitorul (pe 21).

Ca Sfantul Maxim, marturisea credinta, am inteles repede. La Cuviosul Eftimie a trebuit sa fiu un pic mai atenta si bine am facut, afland in felul acesta ca "eftimie = voie buna, veselie".

Daca le zodiac, nu alegeam niciodata ambele zodii, de data aceasta, ambii sfinti simt ca mi-au imprumutat un mic strop din darurile lor: marturisirea cu veselie a credintei.

Nu zic ca zodiacul nu este bun, pentru ca nu am competenta necesara dar simt ca Vietile Sfintilor si calendarul imi sunt mai apropiate de suflet si imi aduc mai multe bucurii.

Daca nu v-am plictisit pana acum si ati avut placerea sa cititi marturisirea mea, simpla, pentru ca nu am studii teologice, m-as bucura daca ati citi si cele scrise de oameni cu carte:

http://www.crestinortodox.ro/slujbe-si-randuieli/72914-slujba-sfantului-maslu

http://www.crestinortodox.ro/vietile-sfintilor/72996-cuviosul-eftimie-cel-mare


http://www.crestinortodox.ro/vietile-sfintilor/98868-maxim-marturisitorul-sfantul-inchisorilor-bizantine

Cu drag,
Adriana

Feti Frumosi si Ilene Cosanzene

Prietenii ne iubesc si sunt gata sa spuna despre noi doar lucruri frumoase; uneori ne fac din vorbe chiar mai frumosi/buni/destepti decat suntem de ni se duce vestea ca suntem Fat Frumos din poveste sau Ileana Cosanzeana.

Daca prietenii au darul acesta, noi, care ne suntem cei mai buni prieteni, de ce sa nu o facem?! Ascutim creionul si ne impaunam, luam guma si mai stergem o grimasa, mai adaugam o pata de culoare din varful pensulei si gata!

Ne punem in galantar, admirandu-ne singuri, pe urma vin prietenii si ne lauda. Daca o faceau inainte cand eram doar pur si simplu noi, acum, plini de pene, fara riduri si frumos imbujorati suntem si mai frumosi/buni/destepti decat eram inainte. Incet, incet, ajungem sa credem si noi ca suntem buricul pamantului/mama zmeilor; intr-o zi vom crede ca suntem chiar Dumnezeu. Poate ca am exagerat un pic...chiar sa te crezi Dumnezeu, asta este cam grav, dar acolo un mare sfant parca tot ne vine sa credem ca suntem.

Fratilor, mucenic nu vrea nimeni sa fie?! Ucenic mai intai?! Suntem cu totii mici picaturi in marele ocean, atata tot.

Am citit de curand, putin din viata Cuviosului Antonie cel Mare. A stat in pustie 20 de ani, de la 35 de ani pana la 55 si cand a iesit, STRALUCEA. Era smerit si plin de intelepciune.

Ce folos avem, daca din creion, guma si pensula suntem frumosi/buni/destepti iar atunci cand nu ne vede nimeni, nu avem pace in inima, nu putem sa ne infranam mania si nu ne putem iubi nici pe noi insine?!

PS. Mariuca, postul asta este bonus...cel despre care iti scriam, urmeaza...nu ma mai ridica atata in slavi...asteapta sa ne vedem fata in fata si pe urma sa imi spui daca sunt asa cum ma crezi tu...eu tot cred ca esti tu buna si asta te face sa ma vezi si pe mine buna.

E nevoie de ajutor

Up date 22 ianuarie: am luat legatura telefonic cu Elena Hutan si am aflat ca la adresa unde locuieste nu are mutatie, adresa din buletin fiind vechea adresa: str. Orzari nr.64, sector 2 (pentru cei care doresc sa o ajute prin expediere bani cu ajutorul mandatului postal).

Are 36 de ani, sotul bolnav are 39 de ani, au stat 3 ani pe strada ceea ce a dus la imbolnavirea sotului.

Am primit acest mesaj pe e-mail de la un domn,de la urmatoarea adresa: smd_ro@rdslink.ro

Cine doreste sa o ajute pe Elena Hutan o poate contacta la telefon 0726.827.766 sau la adresa str. Brazilor nr. 9, langa Complexul Salaj, pe linia autobuzului 117.
Va prezint povestea unei familii, care cel putin pe mine m-a impresionat, in speranta ca poate si inimile si sufletele altor semeni vor reactiona si se vor indemna sa ajute, cat de putin, o alta fiinta, care ne-ar putea fi un „frate”.

Pana ieri, pe Elena Hutan o cunosteam doar din vedere. O vedeam din cand in cand pe Dealul Patriarhiei, impreuna cu o fetita de 4-5 ani si un alt copilas mai mic in carucior, cersind bunavointa credinciosilor care treceau pe acolo. Tinuta saracacioasa si privirea trista iti confirma faptul ca nevoia o impingea sa recurga la acest gest. Cu toata amaraciunea mamei, fetita in nevinovatia ei pare un adevarat ingeras pe care greutatile si necazurile obisnuite ale acestei vieti nu pareau ca ar putea sa o afecteze.

Cu ochi senini si stralucitori te priveste in ochi si suflet si daca ceva in fiinta ei rezoneaza te urmeaza ca un mic catelus jucaus rugandu-te ca data viitoare cand mai treci pe acolo sa nu o uiti si sa-i aduci si ei o hainuta sau ceva de mancare.

De cand a venit vremea rece, pe Elena Hutan si copii ei nu i-am mai vazut in zona. Aseara, insa am vazut-o pe Elena Hutan, singura. La un moment dat s-a apropiat de mine si m-a rugat, daca pot, sa o ajut cu un ban pentru fiul ei care are un handicap de gradul I (parapareza spastica) si care trebuie sa faca tratament recuperatoriu, dupa o scurta pauza adaugand ca in plus ii mai trebuie niste bani si pentru plata chiriei.

Si uite asa m-am trezit intreband-o la randul meu cati ani are baiatul, stiind ca eu o mai vazusem inainte cu doi copii mici. Mi-a zis ca baiatul cel bolnav are 17 ani si are acest handicap de la varsta de un an si periodic trebuie sa faca acel tratament recuperatoriu.

I-am spus ca am mai vazut-o pe acolo, insa cu niste copii mai mici. A oftat si mi-a spus ca de fapt are sase copii, din care cel mai mare (o fata) s-a casatorit, insa trebuie sa mai aba grija in continuare de ceilalti cinci, din care cel mai mic are un an si jumatate. Fetita cea mica are cinci ani si anul acesta ar trebui sa mearga la scoala.

Am aflat ca locuieste cu chirie intr-o casa de pe str. Brazilor nr. 9, langa Complexul Salaj. Singurul care aduce un salariu in casa este sotul ei, insa acesta este necalificat si castiga, la negru, doar sase milioane (600)/luna, din care trei trebuie sa-i dea pe chirie.

Era disperata fiindca nu stia cum faca rost de banii necesari pentru plata chiriei, fiindca sotul ei s-a imbolnavit de tuberculoza si se afla in prezent la sanatoriu la Busteni, impreuna cu ceilalti doi copii pentru un tratament preventiv impotriva TBC.

Plecase de acasa la cersit cu inima indoita fiindca nu avea cu cine sa-si lase copilasii cei mici, acestia ramanand doar cu fratele mai mare handicapat. In plus, proprietarul o amenintase ca daca mai intarzie cu plata chiriei o va da afara din casa.

Intreband-o cat a reusit sa stranga pana in prezent, mi-a raspuns ca doar 15 lei.
Am indemnat-o sa se roage lui Dumnezeu si sa spere ca intr-un fel acest moment dificil va fi depasit, promitandu-i ca o sa incerc sa-i fac cunoscut cazul ei si altor oameni in speranta ca poate Dumnezeu va indemna inimile cititorilor sa contribuie cu un cat de mic ajutor, dar atat de necesar pentru Elena Hutan.

Cine doreste sa o ajute pe Elena Hutan o poate contacta la telefon 0726827766 sau la adresa str. Brazilor nr. 9, langa Complexul Salaj, pe linia autobuzului 117.

SĂ FACI, O, IISUSE

Daca v-a placut ce am primit de la Monica Daniela, continuati sa cititi.

Scrisa de Traian Dorz...Primita de la Sorin si Mariana...Gandindu-ma ca orice crestin isi doreste precum autorul, sunt convinsa ca o sa va placa si voua aceasta poezie:

Să faci, o, Iisuse, din inima mea
O harfa divină să cânţi Tu în ea,
În corzile-i sfinte să sune mai lin
Acordul iubirii măreţ şi senin.

Să faci, o, Iisuse, din inima mea
Cădelniţă sfântă să ardă în ea,
Tămâia iubirii cu focul ceresc
Ca pururi prin lume, iubind, să trăiesc.

Să faci, o, Iisuse, din inima mea
Epistolă vie să scrii Tu în ea,
Cuvântul iubirii plăcut şi duios
Să-ndemne pe-oricine spre cerul frumos.

Să faci, o, Iisuse, din inima mea
Biserică sfântă să stai Tu în ea,
Podoaba iubirii cu duhul ei blând
S-o facă frumoasă oriunde, oricând.

Să fie, Iisuse, şi inima mea,
Să fie într-una ca inima Ta
Izvor de iubire, de milă, de har,
Mereu tot mai plină pe-al jertfei altar.

Batea la poarta Cerului

Scrisa de Vasile Voiculescu...Primita de la Monica Daniela.....mi-a placut atat de mult, incat daca nu ati citit-o pana acum (eu, recunosc, nu o citisem), nu o ratati:

Batea la poarta Cerului o raza
Batea sfios si-ncet, ca o straina…
Tarziu, un inger a deschis sa vaza
Si-a stat uimit - de palida lumina.

Era o biata raza scaparata
Dintr-un adanc de minte omeneasca,
Ce strabatuse Calea-nfricosata
De la pamant la granita cereasca.

Parea atat de trista si umila
Dar totusi credincioasa si curata
Ca ingerul a tresarit de mila
Si-a prins-o bland de mana tremurata.

Apoi grabit, a luat-o-n Cer cu dansul
Si-a dus-o-n sfanta ingerilor hora:
I-a podidit pe toti, vazand-o, plansul
Si-au strans-o-n brate-ndata ca pe-o sora.

Ea le-a zambit stergandu-le sudoarea
Si s-a rugat apoi de ei, fierbinte
S-o-nfatiseze Bunului Parinte
Ca sa primeasca Binecuvantarea;

Stapane, Vesnic Datator de Viata
Din ce-ntuneric, ma-naltai la Tine!
Din ce prapastii crancene de ghiata!
Din ce vartej de patimi si ruine!

Cat am luptat cu oarba ratacire!
Cu nebunia surda si pacatul!
Dar n-am putut sa seman o sclipire,
In largul noptii stapanind de-a latul!

Ca o umila, biata, lumanare,
Am ars in van, in minte ne-ndurata!
Invinsa, goala, stinsa, spulberata.
Doar in surghiun gasesc acum scapare.

Sa pot s-ajung la Cerurile-albastre
Ca dintr-o grea catuse ce ma strange,
Am strabatut prin veacuri de dezastre
Si-abia trecui oceane-ntregi de sange!

Cum sta smerita-n fata Stralucirii,
Silita ochii serbezi sa si-i plece,
Sarmana raza - far al omenirii,
Parea o umbra lanceda si rece.

Tu vii aicea singura si-nvinsa?
Grai Cel Vrednic, Nevazutul Tata.
Tu fugi, de teama sa nu fii atinsa?
Dar cand s-a stins Lumina-adevarata?

De te-am trimis in lumile-nvrajbite,
Nu te-am chemat cu pumnii stransi si goi,
Ca pe-un manunchi de Raze impletite,
Eu te-asteptam s-aduci pe toti la Noi!

Dintr-un biet sambur-nabusit in fasa,
Din stralucirea unei minti senine,
Sa fi crescut o mare uriasa,
Sa porti pamantu-ntreg pana la Mine!

Plangand stinghera si tremuratoare,
C-ai fost infranta, vii sa-mi dai de stire?
Nu te primesc saraca si datoare!
Cui ai lasat bogata Mostenire?

Mergand spre raza, jos ingenunchiata
I-a sarutat obrajii amandoi.
Copila mea, fii binecuvantata!
I-ati deci puteri si-ntoarcete-napoi!

Si chiar de-ar fi ca sterpul bulz de tina,
Sa-l paraseasca Ostile Ceresti,
Tu sa ramai! Caci tu esti doar Lumina
Si nu traiesti, decat cand stralucesti!

miercuri, 20 ianuarie 2010

Astazi

Nu v-am pacalit...astazi chiar este ziua mea...sau mai bine zis, seara mea, pentru ca sunt nascuta pe la ora 20...De astazi, povestile mele, timp de un an, vor incepe cu...Buna, sunt Adriana si am 43 de ani...multumesc fluturasului dardindar ca mi-a reamintit...iar voua va multumesc pentru vizite...daca astazi este prima data cand ati intrat pe blogul meu, cu un simplu click, fluturasul de mai jos va va purta printre daruri...blogurile mele...pentru ca dulciurile ingrasa, nu va servesc cu bomboane...va zambesc insa, in timp ce scriu si sper sa ajunga pana la voi zambetul meu...daca aveti prieteni sau cunoscuti care isi serbeaza astazi ziua de nastere sau onomastica, salutati-i si din partea mea...pupici, pe maine...sper sa reveniti!

PS. Peste o saptamana este si ziua lor.

marți, 19 ianuarie 2010

Cristina Z. si colegii ei, matusi si unchi Dardindar

In luna decembrie, am vorbit de cateva ori cu Radu la telefon (0743.834.990)...ultima data in seara de 29 decembrie...la putin timp, in aceasi seara am primit un mail de la Cristina Z...ma intreba despre Lista de cumparaturi...dorea sa ajute impreuna cu colegii ei...am indraznit:

Cristina, este un baiat...RADU...nu are parinti, are cam 20 de ani...bolnav de cancer ...am scris aici http://adriana-dardindar.blogspot.com/2009/09/inainte-de-ma-judeca.html despre el si azi m-a sunat...a lasat si un mesaj pe blog la mine...se lupta cu viata...daca poti sa il ajuti, nu ezita...dupa cum vorbeste, are mult bun simt...si doamnele de la PAVEL vorbesc frumos despre el...suna-l si spune-i ca eu ti-am dat numarul lui...sa iti spuna ce are nevoie...din cate am inteles are si niste facturi neplatite...Am vorbit azi cu Alexandra...mamica lui Stefanel (0727.205.695)...are nevoie de ceai Humana (plante)...mai este o mamica cu greutati...mamica Robertei (0729.305.247)

A doua zi, Cristina mi-a raspuns:

Cu ajutorul a 2 colegi de munca am strans 900 de RON, care au plecat asa:

200 de RON - Alexandru Haranita:
http://apeluriumanitare.wordpress.com/2009/11/29/stare-de-soc/
RO 98 INGB 0000999901737193

200 de RON - Lupu Gabriel:
http://apeluriumanitare.wordpress.com/2009/11/13/lupu-gabriel-si-casa-cu-doua-odai/
RO 98 INGB 0000999901728759

150 de RON - Stefan Ciocoi
http://ai-suflet-bun.blogspot.com/search/label/STEFANEL
RO 31 BTRL 04301201T23974XX

150 de RON - Roberta Cobzaru: (0729.788.289)
http://ai-suflet-bun.blogspot.com/search/label/Roberta
RO 40 INGB 0000999901734648

200 de RON - Radu Carp (0743.834.990)
http://isabellelorelai.wordpress.com/2009/09/04/orfanul-radu/
Cash, pt butelie..si altele.
Cristina, iti multumesc!...Salutari si colegilor tai...sunteti bineveniti in club!

Radu are sapca...Radu are...

In clipul muzical, Radu are sapca...in viata de zi cu zi, Radu are cancer...si mai are mult bun simt...si are 24 de ani....nu are parinti...matusica Dardindar, Cristina Z., s-a intanit cu el in data de 30 decembrie (am povestit aici, de ce) si mi-a scris:
L-am cunoscut pe Radu aseara si, da, este un tanar de 24 de ani cu mult bun simt si care ar fi ajuns mult mai departe daca ar fi avut cateva sanse in viata.




In luna decembrie, am vorbit de cateva ori cu Radu la telefon (0743.834.990)... ultima data in seara de 29 decembrie...la putin timp, in aceeasi seara, am primit un mail de la Cristina. Z...ma intreba despre Lista de cumparaturi...dorea sa ajute impreuna cu colegii ei...am indraznit:

Cristina, este un baiat...RADU...nu are parinti, are cam 20 de ani...bolnav de cancer ...am scris aici http://adriana-dardindar.blogspot.com/2009/09/inainte-de-ma-judeca.html despre el... si azi m-a sunat...a lasat si un mesaj pe blog la mine...se lupta cu viata...daca poti sa il ajuti, nu ezita...dupa cum vorbeste, are mult bun simt...si doamnele de la P.A.V.E.L. vorbesc frumos despre el...suna-l si spune-i ca eu ti-am dat numarul lui...sa iti spuna ce are nevoie...din cate am inteles are si niste facturi neplatite...

Cu ajutorul a 2 colegi, Cristina a strans 900 de RON din care 200 de RON i-a donat in data de 30 decembrie, lui Radu Carp, cash, pentru butelie si altele.

Am vorbit si aseara cu Radu...cel mai des cuvant folosit a fost frig...ii este frig pentru ca nu are haine groase...ii este frig acasa, unde se incalzeste din cand in cand cu ajutorul unei aeroterme, mare consumatoare de curent...ii este frig pentru ca afara este frig...in timp ce vorbeam cu el la telefon, uitandu-ma pe geam la zapada de afara, instinctiv, am pus mana pe calorifer...frigea...

Despre Radu, daca vreti sa il ajutati, puteti afla mai multe de aici...asa am aflat si eu initial:
http://isabellelorelai.wordpress.com/2009/09/04/orfanul-radu/

Suspiciunea omoară uşor, uşor dragostea din noi

Articol preluat de pe Ortodoxia tinerilor
Autor: Claudiu

Printre cele mai suparatoare ispite cu care ne confruntam astazi, se afla suspiciunea (vezi nebunia introducerii documentelor electronice, sisteme de securitate draconice si multe altele). Suspiciunea generalizata din ziua de astazi, a atins cote alarmante. Ne-a intrat in reflex, ca atunci cand interactionam cu cineva necunoscut sa ne gandim:”Ce intentii are? Oare pot sa am incredere in el? Sigur nu minte?” Aceasta este o boala cumplita care nu ne lasa sa iubim, si datorita careia nu avem pace de nici un fel.

Judecam mereu de la cele mai grosolane si vadinte forme pana la cele mai subtile, care toate ne impiedica sa ne iubim aproapele ca pe noi insine. Peste tot vedem posibili hoti, criminali, inselatori numai un om bun nu. Este adevarat ca s-a inmultit faradelegea mai mult ca oricand, si mai rau decat asta ca suntem bombardati la stiri si pe internet cu astfel de lucruri, dar asta nu inseamna ca ar trebui sa luam pe aproapele la analizat si scuturat in mintea noastra ca posibil factor de risc. Daca eu nu pot sa am incredere si sa-l iubesc pe aproapele pe care-l vad atunci cum sa-l mai pot iubi pe Dumnezeu pe care nu-l vad?

Suspiciunea omoara usor… usor dragostea din noi, o stinge si nu mai ramane din sufletele noastre decat o dara slaba de fum, cand noi ar trebui sa ardem de dragoste pentru Dumnezeu si aproapele.

Când Domnul Hristos spune să nu mai judecăm pe alţii se referă şi la acest aspect: să nu mai fim suspicioşi pe nimeni, să-i acordăm încredere de prima dată, să nu-i vedem slăbiciunile şi păcatele ci mereu partea cea bună. Încercaţi şi vedeţi ce mare libertate simţiţi în suflet când vă uitaţi la cineva numai cu ochi buni alungând toate suspiciunile. Tot Hristos Domnul ne spune că luminătorul trupului nostru este ochiul, adică sănătatea trupească dar şi sufletească depinde de ochii noştri. În ce sens ?

Depinde cu ce ochi vedem noi lumea. Dacă Domnul ne spune să-i iubim chiar şi pe vrăjmaşi, atunci e simplu…. trebuie să vedem lumea doar cu dragostea oricând şi oriunde. Dacă îi privim pe ceilalţi cu invidie şi suspiciune atunci ni se întunecă şi starea noastră de suflet.

Chiar şi când ştii că cel din faţa ta nu te place, încearcă să-i vezi doar partea cea bună…. gustă din tainele lui Dumnezeu şi ai să vezi ce se întâmplă. Dacă nu aveam încredere în cel de lângă noi cum putem să spunem că aveam încredere în Dumnezeu ? Dacă nu iubim pe cel de lângă noi pe care-l vedem cum putem spune că-L iubim pe Dumnezeu pe care nu-L vedem?!?

(Claudiu)

sâmbătă, 16 ianuarie 2010

Cu liftul de la parter pana la etajul 4...de la 4 la 5, pe scari

Up date 18 ianuarie: am corectat nr. de telefon al Alexandrei Ciocoi, mamica lui Stefanel 0727.205.695.

Budimex, azi si miercuri si ceva din anul trecut...

Intai am fost la etajul 4....azi a fost ziua Alexandrei...a implinit 2 anisori si am scris aici despre ea si despre matusica Dardindar Maria.

A urmat etajul 5, pentru ca aveam daruri cumparate si pentru aici , cu ajutorul unchi lor si matusilor Dardindar: Alina si colegii ei de la AMC.

Initial, pentru meniul de Craciun, ma gandisem sa comand mancarea pentru mamici si copii la un restaurant din apropierea spitalului...cateva calcule simple m-au determinat sa nu imi bat joc de bani si am ales o varianta mult mai ieftina dar la fel de gustoasa...am comandat meniul la Real si multumesc din nou Alinei si colegilor ei de la AMC, fostilor mei colegi, Mariei, colega prietenei mele Angi G., vecinei mele, mamica Evei, prietenelor mele Angelica, Vera, Nicoleta de la Botosani...mancarea a fost foarte buna, mi-au spus cativa parinti pe care i-am reintalnit dupa Craciun...surpriza si bucuria parintilor si a copiilor a fost pe masura...nu va mai scriu meniul ca nu vreau sa va fac pofta...trec la Lista de cumparaturi...pun cateva poze, facute cu aparatul Cosminei:

Impreuna cu trei mamici (Elena, Nicoleta si Gabriela, am pregatit pachetele in camera de joaca P.A.V.E.L.















Prima lauda adusa bucatelor, a venit de la Cosmina...sarmalutele miroseau atat de bine si ea manca cu asa o pofta, incat nu m-am putut abtine si am rugat-o pe mama ei sa ii faca o poza.
















Dupa Craciun, mamica lui Fabian m-a rugat sa ii pun doua pachete la posta...vroia sa aiba si ceilati copii, acasa, ceva bun pe masa de Anul Nou.

Inainte de Anul Nou, am scris cartile postale, impreuna cu parintii si copiii care si-au dorit sa participe la tombola pentru excursia in tara lui Mos Craciun (scrisorile au fost cumparate cu o parte din banii donati de fostii mei colegi)...acum asteptam sa aflam castigatorii.

Dupa Anul Nou, Alexandra, a ramas fara ceai pentru Stefanel...Humana de plante...fara minute pe cartela...i-am reincarcat numarul cu 6 euro.

Luni am primit daruri non food de la Lili, pe care le-am alaturat cumparaturilor de miercuri pentru 11 mamici ...scriu copiii ca imi este mai usor: Maria Narcisa, Andreea D., Bogdanel, Daiana, Cosmina, Valentin, Andrea V., Claudiu, Bianca Maria si gemenii despre care am scris aici si am aflat ca vin maine la recuperare (ce am cumparat, trec la Lista de cumparaturi).

Mereu cand merg la spital, ma gandesc ca merg la o gradinita de copii...asa reusesc sa fac fata unor evenimente, uneori inevitabile intr-un spital ( o sa va spun in postul urmator despre ce este vorba, cu toate ca sunt sigura ca ati banuit daca ati numarat copiii de mai sus).

Astazi am facut din nou cumparaturi si mi-am facut noi prieteni:

Andreea Vaduva
, 5 ani, o fetita micuta si zambareata, pe care am intalnit-o prima data in ultima zi a anului trecut...era asa de suparata, incat nici nu a vrut sa ii scrie mosului...i-am spus ca poate sa castige o excursie ...nimic...nu am putut sa capat nici macar un zambet de la ea...cu totul altfel au stat lucrurile, cand miercuri, la prima vizita pe acest an la copii, in urma unei mici incurcaturi, micuta Andreea m-a cucerit cu un zambet enigmatic...i-am promis ca revin si indreptam incurcatura creata...azi am revenit si mamica ei a primit si ceea ce omisesem la cumparaturile de miercuri (notez la Lista de cumparaturi)...am facut rost si de numarul ei de telefon...0762.180.732...Bogdanel a plecat acasa, asadar pana se intoarce cu mamica lui, nu are cine sa imi scrie comenzile mamicilor...din cand in cand, voi suna eu sa intreb ce au nevoie.

Apostol Claudiu, 3 ani...lapte praf Nestle Junior 2+...a uitat mamica lui sa-mi spuna pentru miercuri..i-am dus astazi...telefonul lor: 0766.583.510.

Stefanel Ciocoi, 2 ani...nu era la spital, el vine luni...il astept cu lapte praf Milumil Junior 2+, Pampers nr.5, servetele umede si biberon...cum am un pic de timp va povestesc si ultimele noutati...vorbim aproape zilnic...ma suna ea si imi povesteste despre nazdravanii Stefan si Adrian...despre cum e sa nu ai apa in curte...despre multe alte lucruri...suna de la 0727.205.695.

Va multumesc tuturor celor care ati adus un strop de bucurie in inimile copiilor ... vor urma si alte posturi pe post de raport de activitate, pentru ca nu am epuizat inca darurile.

La multi ani, Alexandra!

Poza e de alta data...astazi era imbracata intr-o rochita rosie de catifea...i-am pupat o manuta si mi-a intins-o si pe cealalta...mi-a spus bau...bau...in traducere inseamna ca mai devreme s-a jucat cu tatal ei...el se ascundea si ea il cauta...i-a servit pe copii si pe mamici cu bomboane (aici a fost ajutata de mamica).

Alexandra Ioana a implinit astazi 2 anisori...din pacate, nu acasa ci in spital...Budimex, oncologie...luni va fi operata la burtica.

Pentru ca a fost ziua ei, a primit si daruri: jucarii, lapte praf (acum bea Nestle junior 2+...am fost inspirata sa sun si sa intreb...ultima data i-am dus Junior 1+...dar acum, ca a implinit 2 anisori, a schimbat si laptele), un pachet de Pampers si unul de servetele umede...eu am fost doar curier...cu jucariile si finantele m-a ajutat Maria (mama scrimerei Ana Maria Branza...mama Anei este colega cu prietena mea, Angi G., amandoua fiind matusi Dardindar).

Alexandra a fost foarte incantata de jucarii...i-am ales o maimutica si un urs haios care tine in brate un butoias ...daca o vedeati pe Alexandra cum isi lipea obrajorul de urs, in semn de iubire...va topeati.

De obicei pe Alexandra o intalneam la etajul 5...acum este la 4...pana luni, cand va fi operata la burtica...daca vreti sa ii spuneti La multi ani!, sunati la 0767.472.746.

Pentru ca aveam daruri si pentru etajul 5, m-a insotit impreuna cu mamica ei...fug sa scriu despre etajul 5 in postul urmator.

vineri, 15 ianuarie 2010

15 Ianuarie

Eminescu...Mihai Eminescu...

Multe flori sunt, dar puţine
Rod în lume o să poarte,
Toate bat la poarta vieţii,
Dar se scutur multe moarte....


sau

Când amintirile-n trecut
Încearcă să mă cheme,
Pe drumul lung şi cunoscut
Mai trec din vreme-n vreme....


sau

Mână doru-i tainic colo, înspre tine,
Ochiul îmi sclipeşte, genele-mi sunt pline,
Inima mi-i grea;
Astfel totdeauna, când gândesc la tine,
Sufletul mi-apasă nouri de suspine,
Bucovina mea!

sau

S-a stins viaţa falnicei Veneţii,
N-auzi cântări, nu vezi lumini de baluri;
Pe scări de marmură, prin vechi portaluri,
Pătrunde luna, înălbind pereţii.
sau...

Simpatica Ana Maria

Ana Maria are 15 ani şi este fiica unor fosti colegi: Claudiu si Gabriela Vartej. Cand am inceput sa scriu despre copiii bolnavi de cancer, mi-am dorit sa nu fie cazul sa scriu despre cineva cunoscut...din pacate, nu este asa.

Despre Ana Maria, am aflat de la o alta colega, Nicoleta...ea s-a ocupat de mediatizarea acestui caz in randul colegilor ...mi-a trimis copia certificatului medical si cateva informatii:

DIAGNOSTIC: Limfom malign Hodgkin stadiul III spre IV – formă cu screloză nodulară.
In data de 3 decembrie a început prima şedinţă dintr-un lung şi dureros tratament cu citostatice. Limfom malign Hodgkin stadiul III spre IV – formă cu screloză nodulară. Pentru a o ajuta să lupte cu boala, medicii i-au prescris un tratament extrem de costisitor, iar medicamentele nu pot fi procurate decât din străinătate.

Ana Maria locuieste foarte aproape de mine (am aflat cand am citit certificatul medical)...ieri i-am facut o vizita...ne-am intalnit la intrarea in bloc: o pustoaica simpatica foc...ochelari, basmaluta pe cap si fular verde la gat (imediat m-am gandit ca o sa-i placa darul de la scrimera Ana Maria Branza: o broscuta verde si simpatica de plus)...i-a placut si a asezat-o langa colectia animalelor de plus.

Am fost uimita de dezinvoltura cu care vorbeste despre boala ei (cu toate ca nu trebuia sa fiu, doar m-am obisnuit cu copiii de la Budimex, doctori in devenire).

Stiam ca in timpul sarbatorilor a fost internata in spital la Fundeni, dar nu stiam daca a scris si ea mosului (stiam sigur ca printre scrisorile ajunse la mine nu era si a ei)...mi-a raspuns ca nu...s-a gandit ca sunt copii care chiar nu au alta posibilitate de a primi un cadou.

Luni incepe o noua cura de citostatice (a treia)...dupa prima cura i-a cazut parul...il avea lung, dar nu face mare caz din asta...ii sta foarte bine si asa.

Si ea si parintii au fost foarte impresionati de ajutorul pe care l-au primit pana acum din partea colegilor...vor folosi banii pentru tratament..." daca ma fac bine, si raman bani, vom ajuta cu ei alt copil ", este gandul familiei Vartej...Doamne, ajuta!

Conturile de donatii sunt:

Titular Gabriela Vartej (telefon 0761798253)

Lei: RO 57 BRDE 410SV 69832854100
RO 89 RNCB 0083099688960001

Euro: RO 62 RNCB 0083099688960002

joi, 14 ianuarie 2010

Despre Parohia Satu Nou

Subsemnatul preot Ciprian Șoptică, având în grijă parohia Satu Nou din Protopopiatul Dorohoi, județul Botoșani, fac apel prin prezenta la bunăvoința dumneavoastră de a întinde o mână de ajutor parohiei noastre.

Parohia Satul Nou este de curand înființată (în anul 2003), pana atunci credincioșii aflându-se în grija preotului din satul vecin. În septembrie 2003 am fost numit preot paroh în urma absolvirii Facultății de Teologie din cadrul Universității "Al. I. Cuza" din Iași.

Nemaiavand preotul lor pana atunci, oamenii au fost foarte încantați la venirea primului preot și s-au facut demersurile pentru a avea o biserică. Momentan programul liturgic se desfășoară într-o fostă cantină a C.A.P.- ului care a fost amenajată ca paraclis provizoriu.

Satul pe care îl păstoresc are 200 de familii de buni credincioși, dar care nu au posibilități suficiente pentru a ridica o biserică.

Intentia mea și deopotrivă a credincioșilor este de a avea o biserică nouă în acest "Sat Nou". De aceea, orice mic gest de caritate este pentru noi un pas înainte.

În sprijinul construirii acestei biserici, s-a deschis un cont la Banca Română de Dezvoltare Sucursala Dorohoi:
Cont IBAN in Lei

RO 90 BRDE 070 SV 0338 555 0700

Mentionez ca parohia poarta numele Parohia "Nasterea Maicii Domnului"- Satu Nou-Dorohoi in actele oficiale deoarece a mostenit hramul de la vechea parohie Trestiana de care a apartinut.
Biserica noua aflata in constructie va purta hramul "Sf. Arhangheli"

Preot Ciprian Soptica
parohia_satul_nou@yahoo.com
0745. 521.018

În secțiunea "Evoluția construcției bisericii" de pe site-ul parohiei, puteți vedea imagini care prezintă stadiul și evoluția construcției bisericii.

miercuri, 13 ianuarie 2010

Un tatic de varsta mea

Caz preluat de pe blogul http://dansantimbreanu.wordpress.com/catalin-topala-povestea-lui/,
unde gasiti si documentele medicale.

Catalin locuieste in Pitesti, are 42 de ani, este casatorit si are un copil de aproape 11 ani. Si-a descoperit prima tumora in 2006, cand, intr-o stare generala de rau, piciorul stang si mana stanga i-au amortit. La un prim examen neurologic si tomografic efectuat la Spitalul Militar Arges, medicii au descoperit o problema intracraniana si l-au trimis de urgenta la Bucuresti. Aici, la Spitalul Bagdasar, dupa examenul RMN, s-a pus diagnosticul: tumora cerebrala.


Catalin se lupta nu numai cu boala, ci si cu timpul, tumora crescand in volum. O varianta ar fi Turcia, la Centrul medical Anadolu-John Hopkins.

Singurul obstacol sunt banii, tratamentele si interventiile chirurgicale de la Centrul John Hopkins din Turcia fiind extrem de costisitoare. Salariul sau de inginer CFR si cel al sotiei, de profesor, nu sunt deloc de ajuns, in lipsa unor alte surse de venit, pentru a aduna cel putin 25.000 de euro care sa-i asigure minimele tratamente si interventii de la John Hopkins.

Cine vrea sa-l ajute sa-si recapete zambetul pierdut, poate face o donatie in urmatoarele conturi, deschise pe numele fratelui sau, Topala Dragos, la Sucursala Academiei a BRD Groupe Societe Generale.

CONTURI BANCARE:

EURO: RO84BRDE410SV60148804100

LEI (RON): RO75BRDE410SV60148984100