sâmbătă, 27 februarie 2010

Doar azi si maine

Doar azi si maine mai puteti licita pentru cartea COSTEL BUSUIOC, carte pe care am primit un autograf din partea autorului: "Costel, cu mult drag pentru Adriana din DardinDar".

Licitatia se desfasoara in sprijinul Ioanei Adriana Spahiu, o adolescenta de 18 ani impliniti pe 22 februarie 2010, care din 15 ianuarie 2010, este diagnosticata cu Carcinom nediferentiat.

Licitatia se desfasoara pe http://adriana-dardindar.blogspot.com/2010/02/viata-la-18-ani.html si pana la aceasta ora au licitat:

darry.anna 30 lei
Mariana 100 lei
Iuliana 150 lei
Sergiu 17o lei

Cei care doresc sa o ajute pe Ioana sunt invitati sa viziteze site-ul pe care vor gasi documente medicale si conturile de donatii:
http://ioanaspahiu.blogspot.com/

Daca doriti sa il ascultati pe autor si pe invitatii sai, vizitati:
http://adriana-dardindar.blogspot.com/2009/12/costel-busuioc-un-roman-fericit.html

Toate comentraiile pentru licitatie vor fi postate doar pe
http://adriana-dardindar.blogspot.com/2010/02/viata-la-18-ani.html

vineri, 26 februarie 2010

Februarie

In spatele fluturasului si al randurilor verzi, daruri pentru voi:

Oameni care au nevoie de ajutor:O licitatie:
Din ciclul nici o fapta buna nu ramane nepedepsita:
Cate ceva pentru suflet, trup si minte:
Din cursul lunii:
Aparitii lunare de peste munti:
Descoperiri pe net:
Un film care mi-a palcut (Julie & Julia)
Culori:
Concurs:

Anunt pentru mamici: de la Violeta citire

Violeta ne invita sa ii vedem creatiile.

In spatele fotografiei gasiti toate informatiile necesare.


Prietenul cartilor

Am inceput sa recitesc Prima carte, ultima carte, cea despre care v-am povestit aici, in urma unei vesti: Niculae Ionescu este bolnav. Pana in acel moment nu stiam cine este Niculae Ionescu dar am in biblioteca Descoperiti minunile lumii, aparuta la editura Reader's Digest si banuiesc cum si voi ati admirat, cel putin o data, frumoasele volume aparute la aceasta editura.

Niculae Ionescu are legatura cu aceste carti si este tanar si este sot si este tata si as mai adauga ca este norocos daca vede partea plina a paharului (citindu-i insemnarile de pe blog, cred ca face parte din categoria persoanelor optimiste): scriindu-si singur povestea vietii, poate convinge mai usor, pentru ca traieste ceea ce scrie.

Sa ne rugam Bunului Dumnezeu, sa il ajute iar daca puteti face mai mult, aveti mai jos cateva modalitati.

http://niculae-ionescu.blogspot.com/

Sunt convinsa ca va iesi invingator din aceasta incercare urmand ca dupa aceea sa ii ajute si pe cei care sunt mai putin cunoscuti dar la fel de incercati.

Teledon pus la dispozitie de ROMTELECOM

0900.900.572
- pentru 2 euro

0900.900.570

- pentru 5 euro

Conturi deschise la ING Bank

cont RON: RO97INGB0000999901847209
cont EURO: RO47INGB0000999901847236
cont USD: RO74INGB0000999901847235
cod SWIFT: INGBROBU
titular: Niculae Ionescu

De la carte la viata de zi cu zi

Poate v-ati intrebat de ce v-am bombardat ieri cu atatea cazuri de persoane bolnave, din 4 cazuri prezentate 3 fiind de cancer.

Tot rascolesc prin memorie si nu reusesc, intorcandu-ma in copilaria si adolescenta mea chiar si in anii de dupa adolescenta sa identific printre rude, colegi, prieteni sau cunosacuti pe cineva diagnosticat cu acest diagnostic infricosator.

In liceu, citind PRINS, de Petru Popescu, a fost prima data cand am aflat despre cancer; dar era un cancer metaforic ce definea o stare generala.

Prima data cand am aflat despre un baiat bolnav de cancer, a fost prin intermediul unei carti, in anul cand am terminat liceul. Cartea se numeste PRIMA CARTE ULTIMA CARTE iar autorul, protagonistul, baiatul din carte, Catalin Bursaci, a fost rapus de boala in data de 24 iunie 1975, la ora 13.30. Era nascut pe 17 aprilie 1957 iar intre ultima pagina si prima pagina de unde am transcris datele, sunt cuprinse gandurile unui copil si adolescent care de la o anumita pagina se transforma intr-un jurnal de boala.

De atunci au trecut multi ani si acum 11 ani a aparut in viata mea prima persoana cunoscuta bolnava de cancer: tatal bunei mele prietene; dupa trei ani mama nasei noastre; dupa un alt an unchiul altei bune prietene si in anul urmator tatal ei. Anul trecut mama bunei mele prietene.

Stefan, Nicolae, Gabriel, Maria, Constanta sunt persoane pentru care ma rog la Dumnezeu pentru odihna lor vesnica!

Din prima luna a acestui an, trei copii pe care i-am cunoscut anul trecut au plecat spre cer: Luis, Andra Ioana, si Andreea Cosmina. Dumnezeu sa ii odihneasca!

De multe ori, recunosc, nu intru pe anumite bloguri pentru ca simt ca nu mai vreau sa aflu despre alt caz; cand imi trece panica, intru si spun macar un Doamne ajuta-l pe omul acela sa invinga boala.

Acum cateva zile am aflat despre alte cazuri. Pentru ca nu vreau sa le includ in acest post, dedicat celor plecati, pentru ca sper ca toti cei pe care ii prezint pe blog sa se vindece, pentru ca macar cu o rugaciune ii putem ajuta, va rog sa nu treceti mai departe atunci cand le intalniti povestile pe bloguri.

Ganditi-va pentru o secunda ca rapiditatea cu care se raspandeste aceasta boala, paradoxal, fara a fi contagioasa, este din ce in ce mai mare.

Un nou numar din Apostolat


Natalia, ne anunta ca a aparut nr. 37 din Apostolat.

Cu bucurie va anunt si eu: la pagina 13, daca rasfoiti ziarul sau aici daca cititi pe net, Apostolatul ma gazduieste si pe mine, cu un articol in care mi-am exprimat convingerea ca netul ne poate transforma cu mare usurinta din pisicute in lei sau invers, fapt periculos nu numai pentru copii.

Ardeleanca pe jumatate, cu rudele materne raspandite printre munti, imi pare bine ca cei de la Apostolat au apreciat articolul; sper sa fie de folos si cititorilor, fie ca sunt cititori on-line sau nu.

Cel mai greu lucru

Nu numai cel mai greu dar si cel mai de folos pentru noi este sa ne recunoastem pacatele si nu ma refer acum la recunoasterea in fata preotului la spovedanie.

Este vorba de a ne da noi insine seama unde, cand si de ce gresim pentru ca daca iti vezi faptele rele, daca iti cunosti gandurile urate, daca iti auzi cuvintele nefolositoare, daca privirea sesizeaza ca nu este placut ceea ce i se arata, pasul urmator este sa iti doresti sa te indrepti.

Dar important este sa faci primul pas: sa constientizezi ca ai gresit. si nu e simplu, pentru ca de multe ori cel mai mare urat ni se pare ca este frumosul stralucitor.

Si pentru ca orice lucru greu de facut are nevoie de ajutor, cel mai bun ajutor il putem cere prin rugaciune la Bunul Dumnezeu.

Am gasit astazi, pe Razboi intru Cuvant o astfel de rugaciune de folos pentru noi toti, in aceasta perioada de post, in care ne dorim sa scapam de balastul care ne trage tot mai jos:

Doamne! Dă-ne să ne vedem păcatele noastre, aşa încât mintea noastră, atrasă cu desăvîrşire de luarea-aminte faţă de păcatele noastre, să înceteze a mai vedea greşelile aproapelui şi să-i vadă pe toţi, într-acest chip, buni.

Dă inimii noastre să părăsească grija pierzătoare de neajunsurile aproapelui, să îşi unească toate grijile numai în grija pentru dobândirea curăţiei şi sfinţeniei poruncite şi gătite nouă de Tine.

Dă-ne nouă, celor ce ne-am spurcat haina sufletului, să o albim iarăşi: ea a fost deja spălată prin apele botezului, iar acum, după pângărire, aceste haine au nevoie să fie spălate prin apele lacrimilor.

Dă-ne să vedem în lumina harului Tău neputinţele cele de multe feluri care trăiesc în noi, înăbuşind în inimă mişcările duhovniceşti, aducând în ea mişcările sângelui şi trupului care sunt potrivnice Împărăţiei lui Dumnezeu.

Dă-ne marele dar al pocăinţei, înaintea căruia merge şi pe care îl naşte marele dar al vederii păcatelor noastre.

Păzeşte-ne, cu aceste mari daruri, de hăurile amăgirii de sine, care apare în suflet din pricina păcătoşeniei sale neluate în seamă şi neînţelese, şi se naşte din lucrările patimii dulceţii şi slavei deşarte care trăiesc în el neluate în seamă şi neînţelese.

Păzeşte-ne pe noi cu aceste mari daruri în calea noastră către Tine, şi dă-ne nouă să ajungem la Tine, Cela ce chemi pe cei ce-şi recunosc păcătoşenia şi lepezi pe cei ce se socot drepţi, ca să Te slavoslovim în veci, întru veşnica Ta fericire, a Singurului Dumnezeu Adevărat, Răscumpărătorul celor robiţi şi Mântuitorul celor pierduţi. Amin.

Sfântul Ignatie Briancianinov

joi, 25 februarie 2010

Muzica si speranta

sursa: http://tudorchirila.blogspot.com/2010/02/muzica-si-speranta.html

Pe 1 martie, de la ora 19:00, la Ateneul Roman va avea loc un concert caritabil sustinut de Camerata Regala alaturi de Filarmonica George Enescu. Se vor interpreta lucrari ale unor compozitori precum Brahms, Ceaikovski sau Johann Strauss. Biletele sunt disponibile pe blt.ro si la casa de bilete a Ateneului Roman. Veniturile obtinute in urma evenimentului vor fi folosite in sprijinul copiilor diagnosticati cu leucemie.

Concertul este primul eveniment din cadrul campaniei umanitare Vise de ghiocei, initiata de catre Fundatia Sansa pentru Sansa. Proiectul urmareste strangerea fondurilor necesare deschiderii primei gradinite oncologice din Romania.

Un indemn binevenit

„Dacă nu poţi ţine tot postul, nu are rost să posteşti doar câteva zile!”; „Dacă nu poţi fi atent câteva ore la slujba de duminică, nu are sens să mai mergi la Liturghie!”; „Dacă te-ai enervat după ce ai venit de la biserică, degeaba te mai duci, că tot rău rămâi!”. De prea multe ori auzim astfel de afirmaţii şi prea mulţi ajung să renunţe la a mai face ceva pentru sufletul lor, gândind că dacă nu pot face mult deodată, nu are rost să înceapă cu puţin. E clar că trebuie să ajungem cu toţii la o anume măsură sufletească – măsură care să-l facă pe Hristos să zâmbească cu drag când se uită la noi – dar nu cred că poate creşte cineva semnificativ peste noapte. Doar bobul de fasole din povestea cu Jack era puţin vrăjit şi… era poveste.

Creştinul nu este numai un om îmbunătăţit, ci şi un om care se îmbunătăţeşte mereu. În creştinism nu stai pe loc niciodată – urci sau cobori. Nu poţi spune că în virtutea cutare ai crescut destul şi gata. A te opri înseamnă de fapt a da înapoi, a îngropa talantul. Cred că fiecare are ritmul său de creştere. Important este să pună începutul şi, de la un an la altul, de la un post la altul, de la o zi la alta, să crească. Cu cât creştem mai mult în Hristos, cu atât şi ritmul de creştere duhovnicească se va accelera. Trebuie mereu să adăugăm ceva la ceea ce am dobândit deja.
În parabola cu tânărul bogat avem şi dovada că Hristos ne iubeşte chiar dacă nu suntem “premianţi”. Nu ştim ce a făcut tânărul după convorbirea cu Hristos – poate a vândut averea sau poate nu – dar ştim că, aşa cum era atunci, la măsura aceea de creştere sufletească, a adus bucurie lui Hristos; iar Hristos a privit la tânărul bogat cu drag, deşi îi mai trebuia ceva să poată dobândi Împărăţia. Aflăm tot acolo de îngrijorarea apostolilor – şi a noastră deopotrivă: Şi cine poate să se mântuiască? Dar vine şi răspunsul Domnului: ”Cele ce sunt cu neputinţă la oameni sunt cu putinţă la Dumnezeu”. Adică Hristos ne spune SĂ FACEM tot ce ne stă nouă în puteri şi restul rămâne să plinească Dumnezeu.

Că să ajungi să faci ceva trebuie obligatoriu SĂ ÎNCEPI şi apoi să nu rămâi înţepenit, ci SĂ CREŞTI mereu în ceea ce ai început. Nu trebuie să uităm însă nici de faptul că de la o vreme timpul nu o să mai aibă răbdare cu noi. Răsăriţi, Creşteţi şi Aduceţi Roade la vreme. Şi Hristos să va zâmbească!
Pr. Marius Demeter

Andrei, pustiul din Rasinari



 Up date 21 ianuarie 2011 Dumnezeu sa il odihneasca pe Andrei!

Up date 2010 L-am vizitat pe Andrei in iarna, la spitalul Fundeni cu cateva daruri, printre care si un telefon mobil primit de la colega Angelei G, doamna Maria B. Nici nu va puteti imagina ce bucuros a fost pustiul.


Am inceput sa va spun despre el aici:
http://adriana-dardindar.blogspot.com/2010/02/pe-langa-sibiu.html

Intre timp am primit raspuns si de la Asociatia PAVEL (Andrei este in prezent internat in spital) si mi-a scris si doamna director de la scoala unde invata Andrei, atunci cand nu este la spital:
Andrei este elev in clasa a 3-a (afisul a fost facut anul trecut).
Copilul a fost diagnosticat in ianuarie 2009 cu Leucemie acuta limfoblastica. De la acea data el este in evidenta sectiei oncologie din Spitalul Fundeni si urmeaza tratamente dificile si numeroase. Familia sa este formata din mama, tata si o surioara si traiesc din ceea ce tatal castiga prin munca de muncitor zilier la padure. Mama nu lucreaza, pentru ca de cand s-a imbolnavit copilul tot timpul il insoteste, ajuta, asista, ii pregateste hrana si imbracamintea atat acasa cat si la spital pe durate mari de timp. Cheltuielile legate de transportul la Bucuresti, de procurarea unui anumit tip de hrana pentru copilul bolnav ii fac pe acesti oameni sa fie acum disperati pentru ca nu reusesc sa se descurce.
Aici la scoala am demarat actiuni de sprijin pentru Andrei din prima zi in care am aflat diagnosticul. S-au strans bani de la parintii elevilor, de la diferite persoane, de la partenerii straini, dar aceste fonduri ii ajuta pe parinti doar sa isi sustina cheltuielile zilnice sau cele de dus-intors Bucuresti Sibiu.

Andrei este in spital cu mama lui (Adina Flintas 0746. 372. 418)
Concluzia este: familia lui Andrei are nevoie de ajutorul nostru!

Florin

Florin si Monica sunt din Constanta si mi-a semnalat cazul lor Marilena Perjoc; in mailul primit de la ea scria:

Buna Adriana,o sotie disperata ne roaga sa o ajutam:
http://viatapentruflorin.blogspot.com/

Florin, 36 de ani, are cancer, este sot si tata.

Daca puteti, ajutati-l!

Cont in lei: RO84 RZBR 0000 0600 0274 1556 deschis la Raiffeisen Bank SA Agentia Constanta, pe numele MARINESCU FLORIN

Cont in euro: RO70RNCB0114031895610002 (EUR) - deschis la BCR Sucursala Constanta, pe numele MARINESCU MONICA (telefon 0723575213)

Alexia

Si ei ii puteti spune astazi LA MULTI ANI ( este Sf. Mc. Alexandru) la numarul 0765.479.877 sau pe adresa de mail : sfartisabina@yahoo.com sau pe blogul unde mamica ei ne da vesti http://alexiamariapintea.blogspot.com/

Eu am sunat si mamica ei mi-a spus ca sunt la spital, se pregatesc sa intre in sala de operatie.

Sa ne rugam sa fie totul bine pentru micuta.

Ii puteti face un dar, donand in contul:

RO48 INGB 0000 9999 0174 1488

ING BANK - Sucursala Obregia - Bucuresti

Titular: Pintea Sabina

De ce am postat despre ea, vedeti in certificatul de mai jos:

Alexandru

Later edit: Alexandru revine pe data de 8 martie la spitalul Budimex (am vorbit in seara aceasta cu tatal lui).

Despre HARANITA ALEXANDRU
, 7 ani, au scris doamnele de la Asociatia P.A.V.E.L. si de curand Iuliana, pe blogul ei.

Nu stiu ce as mai putea scrie eu in plus.

Pot doar sa va spun ca ieri, Alexandru a plecat acasa.

Si sa va rog sa retineti ca parintii lui sunt oameni simpli, dar cu foarte mult bun simt (am stat de cateva ori de vorba cu ei la spital), ca mai au o fetita de 13 ani, ca sunt coplesiti de boala copilului si ca au nevoie de ajutorul nostru.

Si inca ceva: retineti numarul de telefon al tatalui, Haranita Marius, pentru ca astazi am vazut in calendar ca este Sf. Mc. Alexandru, asadar ii putem transmite lui Alexandru "La multi ani!" (0762. 792.571).

Marturie

Cand ma cred buricul pamantului, nu vorbesc cu X pentru ca nu am ce invata de la el; nu iau masa cu Y pentru ca nu mananca elegant; nu il ascult pe Z pentru ca este batran si ma plictiseste.

Cand ma simt facand parte din Biserica Lui Dumnezeu, ma asez in spatele parintelui cu bebelusul in brate, o las sa mearga inaintea mea pe doamna bolnava de cancer, nu ma tem sa stau in spatele domnului care tuseste, ii fac loc si batranei care chiar daca miroase un pic pentru ca nu are cine sa ii spele hainele, are sufletul mai alb decat mine.

Aleg sa fiu ultima dintre ei pentru ca stiu ca fiecare este mai vrednic decat mine si in plus am timp mai mult sa ii multumesc Lui Dumnezeu pentru ca si de data aceasta accepta sa se intalneasca cu mine.

Stiind ca in Sfanta Impartasanie, Dumnezeu pe Sine Se imparte, eu, cea care in mod obisnuit nu as imparti lingurita decat cu cateva persoane foarte apropiate sunt in stare sa fiu ultima dintru-un lung grup de frati intru Hristos.

Dreptul la replica

Buna seara,

Stiti cum ma simt?! Parca mi-a tras cineva un pumn in stomac.

M-am tot intrebat daca este posibil ca in decembrie sa ne fi intersectat la aceasta lansare de carte...nu cred, pentru ca altfel nu ati fi fost asa dur/dura cu mine.

As fi putut sa va sterg comentariul sau sa nu va raspund, pentru ca daca eu pe blog imi pun sufletul pe tava o fac tocmai pentru a impartasi si altora din bucuriile pe care le traiesc zi de zi, ducand o viata simpla si incercand sa multumesc Lui Dumnezeu pentru tot.

Am ales sa va raspund pentru ca eu nu am intalnit niciodata oameni rai si sunt convinsa ca numai o mare apreciere pe care o aveti pentru Costel Busuioc v-a facut sa fiti atat de critic/a cu mine.

O sa va raspund punctual la fiecare nelamurire si sunt convinsa ca pana la urma, in fata monitorului, ne vom putea zambi.

Nu renunt dupa doua luni la carte; am insa convingerea ca atunci cand daruiesti ceva trebuie sa daruiesti un lucru la care tii foarte mult altfel darul are doar aspect comercial.

Nu ma astept ca la final sa dau cartea in schimbul unei sume fabuloase dar sper ca toti cei care si-o doresc sa mearga la librarie, sa o cumpere si dupa ce o citesc sa IL IUBEASCA SI EI PE DUMNEZEU TOT ATAT DE MULT CUM IL IUBESTE COSTEL BUSUIOC.

Sper de asemenea ca toti cei care vor licita sa daruiasca suma promisa, Ioanei.

Intradevar, interesul m-a dus la lansarea acestei carti...dar nu interesul pe care il insinuati dumneavostra ci interesul de a cunoaste un om plin de viata si iubire...surpriza a fost ca am intalnit un grup de oameni deschisi la suflet, cu care pentru o ora m-am simtit ca in familie.

Cartea pe care o ofer acum la licitatie am cumparat-o inainte de eveniment, tot de la Libraria Sophia, dar in ziua cand s-a lansat cartea la Sibiu.

In ziua cand a avut loc evenimentul la Bucuresti, am cumparat cateva carti si l-am rugat pe Costel Busuioc sa le semneze; le-am oferit apoi, in aceeasi zi unor oameni care stiu ce inseamna cancerul: una a primit-o Cosmina, altele le-am oferit mamelor copiilor (am lasat o carte pentru fiecare salon de la oncologie) si alte patru carti le-am daruit, tot la spital, unor doamne care s-au implicat foarte mult in sprijinul copiilor bolnavi de cancer.

Ideea cu licitatia mi-a venit seara la spital, cand am vazut ca toti s-au bucurat de primirea cartii; nu mi-a venit numai mie; una dintre doamnele care au primit cartea a zis ca va face la fel.

Daca persoana lui Costel Busuioc nu m-ar fi interesat, nu cred ca as fi dedicat atatea posturi domniei sale pe blogul meu; ma intereseaza toti oamenii care simt ca Dumnezeu exista si care au curajul sa aleaga calea stramta dar corecta.

Am pomenit de Cosmina; STITI CINE A FOST?!

Un copil care anul acesta ar fi implinit 16 ani; a murit luna trecuta. O ADOLESCENTA CARE IL IUBEA SI EA FOARTE MULT PE DUMNEZEU.

Ioana are 18 ani, nu o cunosc dar am citit la un moment dat pe blogul Anei ceva care m-a impresionat foarte mult referitor la atitudinea in fata bolii.

Si in plus am mai citit ca o cheama si Adriana.

Sper ca vazand toate aceste motive, ati inteles de ce am ales sa daruiesc ceva la care tin foarte mult.

Cu toate ca am convingerea ca peste ani aceasta carte va valora mult mai mult decat acum, prefer sa o daruiesc in sprijinul Ioanei, PENTRU CA DIN PACATE CANCERUL NU PREA ASTEAPTA COTARILE PE PIATA.

M-as bucura sa va numarati printre licitatori si sa daruiti reala contravaloare a acestei carti de suflet.

Inchei, daruindu-va un zambet si invitandu-va ca pe viitor sa imi spuneti si cum va cheama, ca intre prieteni.

Acum stiu doar ca ati venit de pe http://preferate.net/web/:Costel%20Busuioc

Numai bine,
Adriana

miercuri, 24 februarie 2010

Licitatie de carte in sprijinul Ioanei Spahiu

Ioana Spahiu: 18 ani impliniti pe 22 februarie 2010.

Din 15 ianuarie 2010, este diagnosticata cu Carcinom nediferentiat.

Pe 21 decembrie 2009 am fost la lansarea cartii COSTEL BUSUIOC, eveniment desfasurat la Libraria Sophia si le-am vorbit celor prezenti despre copiii bolnavi de cancer.

In perioada 23-28 februarie 2010, pentru a veni in sprijinul Ioanei, va invit sa licitati pentru aceasta carte pe care am primit un autograf din partea autorului: "Costel, cu mult drag pentru Adriana din DardinDar".

Licitatia se desfasoara pe:
http://adriana-dardindar.blogspot.com/2010/02/viata-la-18-ani.html
si pana la aceasta ora s-au inscris deja trei licitatori.

Cei care doresc sa o ajute pe Ioana sunt invitati sa viziteze site-ul pe care vor gasi documente medicale si conturile de donatii:
http://ioanaspahiu.blogspot.com/

Daca doriti sa il ascultati pe autor si pe invitatii sai, vizitati:
http://adriana-dardindar.blogspot.com/2009/12/costel-busuioc-un-roman-fericit.html

Toate comentraiile pentru licitatie vor fi postate doar pe
http://adriana-dardindar.blogspot.com/2010/02/viata-la-18-ani.html

Fondul de ten intre ea si el

Urasc fondul de ten...am glumit, nu il urasc doar ca nu il pot suferi...am incercat o singura data si pana mi l-am curatat de pe fata am crezut ca fac urticarie.

Cei care ma cunosc stiu ca nu mai folosesc farduri de mult timp; recunosc ca intr-o perioada destul de indepartata (exact atunci cand chipul omului este cel mai frumos, in adolescenta si imediata tinerete) imi incarcam pleoapele, genele, obrajii si buzele cu tot felul de culori.

Vali si Narcisa, doua cosmeticiene experte in arta machiajului, erau la momentul respectiv zeite pentru mine. Mergeam la o onomastica sau la o nunta sau la un vernisaj, obligatoriu apelam la culorile si indemanarea lor.

Inaintand in ani, am inceput sa renunt la a culorile adaugate pe chip, multumindu-ma cu ceea ce mi-a daruit Dumnezeu.

Cu ceva timp in urma, am citit un manifest scris de un barbat, impotriva fondului de ten. Dragos Bucurenci este autorul si daca nu sunteti prieteni cu fondul de ten, veti fi de acord cu cele scrise de el:

Draga mea, te rog să nu mi-o iei în nume de rău dacă am să-mi bag puţin nasul unde nu-mi fierbe oala, dar am un of care nu-mi dă pace: fondul de ten.

Vreau să încep prin a recunoaşte virtuţile acestui produs cosmetic care oferă de sute de ani confort şi camuflaj tenului creat după chipul şi asemănarea fâşiei Gaza. Nu trebuie să-mi spui, am observat şi eu că există momente când şi cea mai frumoasă faţă din lume poate ajunge să arate ca un calcan netencuit care stă să se dărâme. Înţeleg şi îţi respect nevoia de a te ascunde uneori în spatele unei măşti care te face o vreme părtaşă la o iluzorie perfecţiune.

Nici nu pot fi ipocrit. Dacă m-ai văzut vreodată pe sticlă, mai mult ca sigur trecusem pe la Machiaj, acest Serviciu de Informaţii al oricărei televiziuni care se respectă. Ştiu bine că fotografia, cinematograful, televiziunea, publicitatea şi star-system-ul datorează atât de mult fondului de ten, încât acesta ar merita să aibă propria stea pe Hollywood Walk of Fame. O stea pudrată, cu urma unui bureţel încrustată în ea.

Admit că machiajul joacă un rol asemănător cu îmbrăcămintea şi cu accesoriile. E dreptul lor să falsifice pentru ca, în cele din urmă, să înfrumuseţeze. Nu sunt un purist care-şi doreşte să cunoască la fiecare dineu sau la fiecare colţ de stradă femeia-în-sine. Dimpotrivă – îmi place să admir şi să mă delectez cu minciuna frumoasă pe care stilul o construieşte în jurul fiecăruia dintre noi, iar pictura pe faţă, pentru că, până la urmă, despre asta vorbim, este o artă şi o armă legitimă în acest demers.

Dar dă-mi voie să-ţi reamintesc, pentru că uneori îmi pare că uiţi, că tot acest joc este o convenţie. Ştim amândoi că nici hainele, nici machiajul, nici accesoriile nu fac parte din noi. Ele sunt încă un înveliş cu care civilizaţia ne-a obişnuit să ne protejăm intimitatea. Codul vestimentar spune foarte bine această poveste: dacă nu m-ai văzut până acum decât în costum şi cu nodul bine strâns la cravată, cel mai probabil e că nu ne cunoaştem cu adevărat. Dacă mă ştii în blugi şi cămaşă, înseamnă că suntem ceva mai apropiaţi. Dacă m-ai văzut în pantaloni scurţi sau de trening, mai mult ca sigur că suntem prieteni sau vecini.

Gândeşte-te acum cât de ciudat ar fi ca eu să apar într-o ţinută de gală la o cină cu prietenii, fără să am o explicaţie pentru acest exces vestimentar. Sau ca tu să petreci o zi de vacanţă purtând taior şi pantofi cu toc. Lucrurile astea nu se întâmplă pentru că tendinţa naturală a omului este să se îmbrace cât mai comod, iar ţinutele, pe măsură ce devin mai formale, sunt şi mai obositoare. Aşa că, dacă nu eşti Marian Dârţă, nu te îmbraci niciodată mai formal decât este cazul.

Cu machiajul, lucrurile ar trebui să stea, cel puţin în teorie, la fel. E mai comod fără. Iar între oameni care se cunosc bine, n-ar avea, în mod normal, ce să caute. Pentru că nu are, cu adevărat, ce să ascundă. Nu te-ndrăgesc mai mult, nu te apreciez mai tare, nu mă simt mai bine cu tine dacă între noi doi stă o peliculă de oxizi de fier. Crede-mă pe cuvânt, indiferent ce-ţi spun toate prietenele tale…

Te privesc uneori şi mă gândesc că te-ai obişnuit atât de tare cu reflexia ta mată în oglindă încât ţi se pare mai comod să fii machiată decât să nu fii. Sper că îţi dai seama că asta e nevroză curată. Şi, dacă tot suntem la ora francheţii, trebuie să-ţi mai spun ceva: nu e suficient să foloseşti fond de ten, ar trebui să-mi picuri şi atropină în ochi ca să nu mă prind că ceea ce văd nu e tenul tău.

Aşa că ce rost are cu adevărat mascarada asta? Nu spun că imperfecţiunile tenului sunt plăcute la vedere, dar, privită de aproape, nici o peliculă de oxid nu e mai brează. Iar dacă doar astea sunt opţiunile, daca un ten curat şi sănătos e în afara discuţiei, am să prefer mereu să contemplu o faţă de om mai degrabă decât o mască de praf.

Sunt conştient că nu vorbesc în numele tuturor bărbaţilor. Dar cred că nu suntem puţini cei care ne cerem dreptul la autenticitate atunci când convenţiile, barierele şi hainele cad. Observi că nu cerem dreptul la cămăşi nepătate şi nici la un mediu sănătos (ce conţin prafurile alea te priveşte, dar nu strică să mai arunci un ochi şi aici când ai vreme). Cerem doar un strop de adevăr cu care să ne fardăm iluziile.

Acestea fiind spuse, sper să nu ţi se pară nepotrivită rugămintea mea. Fă-mi pe plac şi foloseşte fondul de ten mai des pentru ceilalţi şi mai rar pentru mine. Oricum, dimineaţa, când îţi descopăr întâi umărul, apoi gâtul şi abia cu al treilea sărut obrazul, între noi doi nu mai stă aproape nimic.



marți, 23 februarie 2010

Viata la 18 ani

Licitatia s-a incheiat. Va multumesc tuturor pentru participare; in contul Ioanei au fost donate toate sumele licitate. Ma inclin si va pretuiesc!


Cei ce doresc sa participe la licitatia anuntata mai jos, pot lasa mesaje la comentariile acestui articol.


Ioana a implinit ieri 18 ani. Ioana este o fata pe care nu o cunosc personal, insa pe care am citit-o pe blogul Anei si pe site-ul creat in urma evenimentului care i-a schimbat viata. Luna trecuta, Ioana a devenit unul din multii copii bolnavi de cancer.

Uitasem de ziua ei; am intrat pe Jurnalul Anei si mi-a amintit ea.

La multi ani, Ioana! Sa te ajute Bunul Dumnezeu sa invingi boala.

Nu stiu daca te va ajuta foarte mult darul meu, dar incerc.

Imi invit cititorii blogului sa urmareasca un eveniment (http://adriana-dardindar.blogspot.com/2009/12/costel-busuioc-un-roman-fericit.html) la care am participat in luna decembrie: lansarea la Bucuresti a unei carti de suflet. Pe prima fila, autorul mi-a scris: Costel, cu mult drag pentru Adriana din DardinDar.

Pentru ca stiu cum este viata la 18 ani si pentru ca stiu cum este viata si de la 18 la 43 de ani, m-as bucura sa parcurga si Ioana acest interval si sa treaca mai departe de el.

M-as bucura daca am ajuta-o si noi: eu incep prin a lansa invitatia de a licita pentru cartea mentionata (veti vedea in film despre ce carte vorbesc).

Licitatia incepe de la 12 lei (pretul de vanzare din librarie); se desfasoara in perioada 23 februarie 2010 - 28 februarie 2010 ( am ales acest scurt interval pentru ca in aceasta perioada sunt pomeniti doi sfinti Ioan - maine Sfantul Ioan Botezatorul si duminica Sfantul Cuvios Ioan Casian Romanul; cu rugaciunile lor nadajduiesc sa daruim Ioanei un strop de bucurie.

Intervalul este scurt, pentru ca si cancerul este rapid: te loveste ca un fulger! Cine va dori sa faca o fapta buna nu va sta prea mult pe ganduri.

Pentru ca Dardindar este un blog de suflet si pentru ca stiu ca cei care il citesc constant sunt sufletisti la randul lor, o sa ii rog pe cei care vor licita, la final, chiar daca nu sunt castigatori, sa doneze totusi suma promisa in contul Ioanei.

Persoana care va castiga licitatia, va depune suma promisa in contul Ioanei, si in ziua urmatoare depunerii, de comun acord vom stabili modalitatea de a intra in posesia cartii.

Doamne, ajuta!

Despre Ioana Spahiu (diagnostic, conturi deschise) puteti citi aici http://ioanaspahiu.blogspot.com/2010/01/sa-o-cunoastem-pe-ioana.html

Mama Ioanei este cadru didactic, colega si buna prietena cu Ana, doamna care scrie aici http://jurnalulanei.blogspot.com/

vineri, 19 februarie 2010

Pasi

Sa ne facem randuiala in minte si-n simtiri.

Sa inlaturam toate gandurile rele din sufletul nostru, din sfera mintii noastre, sa avem o jena fata de gandurile cele rele, care din rautate izvorasc.

Sa avem in minte un gand principal: rugaciunea "Doamne Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, miluieste-ma pe mine pacatosul".

Sa promovam bunatatea.
Sfaturi date de Parintele Teofil, "Din ospatul credintei"


miercuri, 17 februarie 2010

Sunt de acord cu Natalia

Postul nu înseamnă abstinenţă şi atât. Înseamnă înlocuirea mâncării cu hrană sufletească. Dacă în general stomacul este o grijă care ne ocupă destulă energie şi resurse, Postul ne oferă o perioadă în care să uităm de grija asta şi să dăm de mâncare şi sufletului.

Spunea Părintele Mihoc, profesorul nostru de Noul Testament din facultate, că dacă ne e greu să postim, înseamnă că nu postim corect. Pentru că dacă înlocuim grija şi gândul la mâncare cu hrană duhovnicească (participarea la slujbe în primul rând, apoi rugăciune şi lectură duhovnicească), nu mai simţim foamea. Astfel se întâmplă că într-o zi în care nu mănânci nimic pentru a participa la Liturghia Darurilor, care este după-amiaza spre seară, mai poţi să stai şi la Sf. Maslu şi să te trezeşti că se face 8-9 seara, te duci acasă şi tot nu îţi este foame.

Am experiat toate acestea pe pielea mea, de aceea cred că slujba Canonului celui Mare este indispensabilă pentru a intra în atmosfera Postului Mare. Dacă nu puteţi participa direct, ascultaţi-o la Trinitas, sau pe internet, sau cum ştiţi, dar nu lăsaţi să treacă săptămâna fără Canonul cel Mare.

Iată ce ne spune Sinaxarul despre această slujbă:
Sf. Andrei Criteanul, „culegând şi strângând la un loc toată istoria Vechiului şi Noului Testament, a alcătuit cântarea aceasta de la Adam până la înălţarea lui Hristos şi predica Apostolilor. Prin canonul acesta îndeamnă tot sufletul să râvnească şi să urmeze, după putere, toate faptele bune ale istoriei Vechiului şi Noului Testament, să fugă de toate faptele rele şi să alerge totdeauna la Dumnezeu, prin pocăinţă, prin lacrimi şi mărturisire şi prin alte fapte bine plăcute lui Dumnezeu. Atât este de curgător şi de armonios acest Mare Canon, încât poate să moaie şi cea mai învârtoşată inimă şi să o deştepte spre săvârşirea binelui, chiar numai dacă-l cântă cineva cu inimă zdrobită şi cu potrivită luare-aminte.

Iată un fragment din partea care s-a cântat aseara:




Canonul cel Mare, cântarea I

"Ajutor şi acoperitor S-a făcut mie spre mântuire. Acesta este Dumnezeul meu şi-L voi slăvi pe El; Dumnezeul părintelui meu şi-L voi înălţa pe El, căci cu slavă S-a preaslăvit
Miluieşte-mă, Dumnezeule, miluieşte-mă!

Întrecând eu uciderea lui Cain, de voie m-am făcut cu ştiinţă ucigaş al sufletului, umplându-mi trupul de viermi, şi războindu-mă împotriva lui, cu faptele mele cele viclene.

Nu m-am asemănat, Iisuse, dreptăţii lui Abel. Daruri bineprimite nu Ţi-am adus Ţie niciodată, nici fapte dumnezeieşti, nici jertfă curată, nici viaţă fără prihană.

Precum Cain aşa şi noi, ticăloase suflete, am adus fapte murdare Făcătorului tuturor şi jertfă vrednică de mustrare şi viaţă netrebnică; pentru acestea ne-am osândit împreună.

Ziditorule, făcându-mă lut viu, ai pus întru mine trup şi oase şi suflare şi viaţă; dar, o, Făcătorul meu, Mântuitorul meu şi Judecătorul meu, primeşte-mă pe mine cel ce mă pocăiesc.

Mărturisesc Ţie, Mântuitorule, păcatele pe care le-am făcut, şi rănile sufletului şi ale trupului meu, care tâlhăreşte mi-au pus mie asupră-mi gândurile cele ucigătoare.

De am şi greşit, Mântuitorule, dar ştiu că eşti Iubitor de oameni; baţi cu milă şi Te milostiveşti fierbinte; pe cel ce plânge îl vezi, şi alergi ca un părinte, chemând pe cel risipitor.

Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh
Treime, Fiinţă preaînaltă, Căreia ne închinăm întru o Unime, ridică de la mine lanţul cel greu al păcatului şi, ca o milostivă, dă-mi lacrimi de umilinţă.

Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor, amin.
Născătoare de Dumnezeu, nădejdea şi ajutătoarea celor ce te laudă pe tine, ridică de la mine lanţul cel greu al păcatului şi, ca o stăpână curată, mă primeşte pe mine cel ce mă pocăiesc."


Săptămâna asta mai puteţi participa la Canon miercuri seară şi joi seară.
Natalia

Pe langa Sibiu

Up date 21 ianuarie 2011 Dumnezeu sa il odihneasca pe Andrei!

Nu departe de Sibiu, la o aruncatura de...tramvai, pentru ca asa am ajuns eu acum 20 de ani acolo, se afla la capatul liniei un loc cu iz de poezie si munte: Rasinari. O sa va povestesc alta data, promit sa nu uit, cum a fost acea excursie. Astazi vreau sa va prezint un copil, Titi Andrei Flintas si sa va spun de ce imi place net-ul.

Poate va amintiti ca de sarbatori, unii copii au scris mosului ca vor telefoane. In prag de Craciun, Maria, colega Angelei G. mi-a trimis unul si o cartela, urmand ca eu sa depistez ce copil nu a primit telefon.

Asa am aflat de la Asociatia P.AV.E.L. despre Andrei, baietelul de pe langa Sibiu, internat la Fundeni.

Nu am reusit sa ajung pana la Fundeni si astazi am trimis un mail la Asociatie sa vad daca Andrei mai este in spital.

Intre timp, am dat un serch pe Google si am gasit un anunt, o scoala, mai departe, tot cu un serch pe Google am gasit si un numar de telefon si acum cateva minute am vorbit cu o domnisoara de la secretariat: Andrei este si acum la spital la Fundeni.

Maine, sefa domnisoarei imi va da mai multe amanunte; banuiesc ca sefa este chiar doamna directoare Carmen Olteanu, care anul trecut de Paste, a postat urmatorul anunt pe un site:
CARMEN OLTEANU April 21st, 2009 at 8:54 am

Hristos a Inviat!
Dragii mei,

indraznesc ca acum in ceas de inalta traire sufleteasca sa va impartasesc o mare preocupare a mea. Este vorba despre un elev din scoala pe care o conduc.
Andrei Titi Flintas este elev in clasa a II-a la Scoala “Sava Popovici Barcianu” din Rasinari-Sibiu si in luna ianuarie 2009 a fost diagnosticat cu LEUCEMIE ACUTA LIMFOBLASTICA. A inceput tratamentul si se afla in continuare in tratament la Spitalul Funndeni. Noi, cei de la scoala am inceput o campanie de strangere de fonduri pentru copil si pentru familia sa care are serioase probleme financiare. Am reusit sa strangem fonduri de la parintii elevilor, de la parteneri scolari din strainatate dar, toate aceste fonduri sunt insuficiente pentru a ne putea gandi macar la o eventuala operatie. De aceea apelam la dumneavoastra sperand ca ne veti ajuta sa ,mediatizam acest caz si sa putem sa-i oferim micutului Andrei sansa la viata.
V-ati dat seama de ce imi place netul: apropie oamenii, ne economisete timpul.

Revin maine cu mai multe informatii despre Andrei.

In alta postare o sa va spun si de ce nu imi place netul; am atata de multe de scris la acest subiect, incat nu vreau sa imi risipesc timpul acum cu el, acum cand e timpul postului, deci si post de net, daca nu de tot macar redus la jumatate.

marți, 16 februarie 2010

Trepte din urcus



continuarea Canonului aici

Cu noi este Dumnezeu: audio aici

Doamne al Puterilor: audio aici

Cu Dumnezeu in inima si in minte

Pr. Constantin Coman și Pr. Nichifor starețul măn. Sf. Trei Ierarhi – vorbind despre isihasmul urban și rugăciunea lui Iisus

Miluieste-ma, Dumnezeule, miluieste-ma!

Aceasta rugaciune o rostim foarte des in aceste prime zile de post, mai ales daca am hotarat sa participam la slujba Canonului Sfantului Andrei Criteanul.

Pentru cei care nu stiu despre ce este vorba, am ales un fragment preluat de pe site-ul Crestin Ortodox.RO. si un interviu luat parintelui Teofil Paraian


Canonul cel Mare al Sf. Andrei Criteanul, care se citeste in perioada Postului Mare, reprezinta una dintre treptele pocaintei ce conduc spre Ziua Invierii lui Hristos. In primele patru zile ale Postului, in Saptamana Mare, am avut prilejul de a lua parte la citirea cate unei parti din acest Canon, in cadrul slujbei Pavecernitei mari. Astazi, spre seara, in biserici se savarseste slujba Utreniei pentru ziua urmatoare, joi. In cadrul acesteia se citeste in intregime Canonul cel Mare, impreuna cu viata Sfintei Maria Egipteanca.(este vorba de saptamana a 5-a din post)

Canonul cel Mare este una dintre cele mai importante, daca nu chiar cea mai importanta opera a imnografiei despre pocainta. Desi abunda in episoade biblice, totusi nu este o simpla concentrare a unor teme biblice. Dimpotriva, in acest Canon toate faptele scripturistice la care s-a facut partas omul - crearea, caderea, alungarea din Rai, intoarcerea, asteptarea, rascumpararea - sunt personalizate. Ele se transforma in faptele fiecaruia dintre noi: crearea mea, caderea mea, rascumpararea mea. Istoria personajelor devine istoria mea, iar eu devin constient de profunzimea ei: "De unde voi incepe sa plang faptele vietii mele celei ticaloase?". Canonul ne introduce pe fiecare dintre noi in istoria Sfintei Scripturi si ne determina sa constientizam, prin intermediul modelelor de pocainta, amplitudinea pacatelor noastre si instrainarea fata de Dumnezeu.


- Părinte Teofil, Postul Mare este răstimpul în care omul este chemat să se cerceteze pe sine mai mult decât altădată, să se apropie mai mult de Dumnezeu. Pentru aceasta Biserica noastră Ortodoxă ne întâmpină cu slujbe mai multe si mai lungi, dintre acestea Canonul cel Mare are un loc deosebit. Ce este, de fapt, Canonul cel Mare?

- Canonul cel Mare este un canon mare, cel mai mare canon din toate canoanele câte sunt în rânduiala Bisericii noastre, prin lungimea lui, prin bogătia lui, prin alcătuirile din care este compus. Canoanele Bisericii noastre, canoanele de slujbă, sunt alcătuiri care au în general opt cântări numărate ca nouă pentru că una lipseste de obicei si anume cântarea a doua. Canonul cel Mare are si cântarea a doua, de altfel în Triod sunt mai multe canoane care au toate cele nouă cântări. Nu este vorba de o singură cântare, ci e vorba de alcătuiri din mai multe ziceri care împreună formează ceea ce numim noi o cântare, cântarea întâia, cântarea a doua, cântarea a treia s.a.m.d. Canonul cel Mare are multe alcătuiri de felul acesta apartinând fiecărei cântări si de pe urma faptului că este lung se numeste Canonul cel Mare. De fapt, ce înseamnă canon în acest înteles, înseamnă îndreptare nu înseamnă chinuire, un canon în care te chinui ca să realizezi ceva sau te chinui pentru că ai făcut ceva rău, ci este vorba de un îndreptar, de un mijloc de îmbunătătire sufletească, de ceva care te ajută să te faci din rău bun sau să fii preocupat de îmbunătătire. Acesta e rostul tuturor canoanelor de slujbă, de exemplu, Canonul de pocăintă care este o rânduială pentru credinciosi în general, pentru rugăciunea particulară, e acelasi lucru, adică o rânduială de rugăciune prin care îti propui să nu mai fii rău dacă ai fost rău sau dacă esti bun, să fii si mai bun, să fii mai angajat într-o viata superioară. Canonul cel Mare, de fapt, ca si celelalte canoane, nu are atât importantă când îl realizăm, de exemplu miercuri seara din săptămăna a cincea a postului. Spus o singură dată pe an nu are mare importantă, însă importanta lui este în continutul lui, în ceea ce se poate realiza prin continutul lui si de aceea e important să îl avem la îndemână si să îl studiem, să-l aprofundăm, să ni-l impropriem prin învătarea anumitor ziceri din cuprinsul canonului, să ne orientăm după continutul lui. Asa că eu as recomanda să fim cu mai multă luare aminte nu numai la vremea când se face, pentru că atunci fiind o multime de idei, ideile urmează una pe alta si am putea zice că într-un fel se desfiintează una pe alta. Trecem de la o alcătuire la altă alcătuire, cea de la care am trecut o uităm, cea la care suntem o avem în vedere, dar după ea urmează alta si alta si asa că acolo sunt, poate, sute de idei care sunt în folosul nostru, dar care nu sunt lucrătoare în viata noastră pentru că nu ne rămân. Ne rămâne doar ideea că am participat la un canon lung, la un canon mare, la un canon care e mare nu numai prin lungime ci e mare si prin profunzime. E un sentiment de coplesire. Suntem prea mici pentru un canon asa de mare.

- Părinte Teofil ce ne propune Canonul cel Mare pentru viata noastră?

- Scurt vorbind, să lepădăm lucrurile întunericului si să ne îmbrăcăm în armele luminii, să nu mai fim răi, ci să fim buni, să ne pară rău de răutătile noastre si să adăugăm lucruri bune în viata noastră.

- Părinte, vă rugăm să ne tâlcuiti întelesul stihirii următoare din Canonul cel Mare al Sfântului Andrei Criteanu: "Fie mie scăldătoare sângele cel din coasta Ta, totodată si băutură si apa iertării ce a izvorât, ca să mă curătesc cu amândouă ungându-mă si bând si ca o ungere si o băutură, cuvintele tale cele de viată".

- În această alcătuire vorbim cu Domnul nostru Iisus Hristos care, pe Cruce fiind, a fost străpuns cu sulita după ce si-a dat duhul, după ce a murit pe Cruce si din coasta Lui a curs sânge si apă, ne mărturiseste Sfânta Evanghelie (In. 19, 34). La această apă si la acest sânge, care a curs din coasta Mântuitorului se referă alcătuitorul acestei stihiri, acestei ziceri, si spune în rugăciune către Mântuitorul: să-mi fie si mie sângele curs din coasta ta, mijloc de iertare a păcatelor, să-mi fie si mie apa care a curs o dată cu sângele din coasta ta mijloc de îmbunătătire, să beau sângele tău si să mă ung, să mă spăl cu apa ta, să-mi fie scăldătoare, să mă facă curat sângele si apa din coasta ta, să mă facă curat ca iertat si să mă facă curat de orice întinăciune. Ne rugăm Mântuitorului nostru Iisus Hristos, Lui care este Cuvântul lui Dumnezeu, să ne fie nouă cuvintele Lui folositoare pentru mântuirea sufletelor noastre, care de fapt, e bine să stim, înseamnă mai ales curătire, mai ales îmbunătătire sufletească. Când zicem mântuire la asta să ne gândim în mod special: să fim îmbunătătiti, să fim iertati de greseli, de păcate si să fim curati si să fim mai buni decât am fost atunci când am făcut cele rele pentru care cerem iertare.

- Canonul este lung si cere din partea nostră nu numai multă răbdare ci si multă atentie. Exemplele si pildele din Vechiul si Noul Testament precum si analiza profundă a sufletului căzut sunt privite de multi dintre credinciosi ca ceva putin depăsit de timpul în care trăim. Cum trebuie înteles textul Canonului si mai ales mesajul, îndemnul cuprins în el, de fiecare dintre noi?

- Numai cei care sunt putini credinciosi pot să facă aprecieri negative fata de ceva atât de înalt si atât de însemnat. Sigur că cineva care nu este obisnuit cu slujbe lungi, cineva care nu este interesat de îmbunătătire prin sfintele slujbe, cineva care ar vrea ca înaintarea lui să se realizeze cumva de la sine, acela poate să coboare si cele înalte si să le micsoreze din măretia lor, dar cineva care îsi dă seama de importanta acestor lucruri si de ajutorul pe care îl poate avea din aceste exemple, din exemplul celor din Vechiul Testament care i-au slujit lui Dumnezeu: să fii primitor de străini ca Avraam, să fii răbdător ca Iov, să fii ostenitor ca Iacob pentru împlinirea dorintelor pe care le ai, să fii postitor ca Moise ca să poti primi legea lui Dumnezeu sau să poti aprecia pozitiv legea lui Dumnezeu, toate lucrurile acestea sunt lucruri de mare însemnătate si pe care noi, credinciosii adevărati, le pretuim, iar credinciosii cei cu putină credintă le defaimă sau le neglijează.

Interviu realizat la Mănăstirea Brâncoveanu,
7 martie 1998,

luni, 15 februarie 2010

Astazi

Pe unii dintre ei ii cunosc personal; Ana Maria este fetita unor colegi, Ioana este prietena Anei, profesoara care scrie pe Jurnal, Luca este baietelul unei prietene; pe altii ii cunosc prin intermediul scrisorilor catre Mos Craciun. Sunt toti copii, mai mari sau mai mici, dintre sutele de mii de copii bolnavi de cancer din intreaga lume.

Astazi este ziua lor, pentru ca de 7 ani, din 2003, data de 15 februarie a fost aleasa pentru a marca ZIUA INTERNATIONALA A COPILULUI BOLNAV DE CANCER.

Habar nu aveam ca exista o astfel de zi; am aflat de pe site-ul Asociatiei P.A.V.E.L.

Tot astazi se implinesc trei respectiv sase saptamani de cand au plecat Andra Ioana, Luis si Andreea Cosmina, copiii pomeniti la parastasul de sambata.

Tot astazi este prima zi de post din Postul Mare.

Va rog, pe toti cei care ati pornit in acest urcus spre Inviere, sa-i cunoasteti pe acesti copii (acolo unde numele copilului este scris cu verde, aveti posibilitatea sa aflati cate ceva despre fiecare, pentru ca in spatele numelui este ascuns un link), sa-i pomeniti in rugaciunile voastre, sa indreptati milostenia si catre familiile lor (tot in spatele numelor, gasiti si numere de telefon, daca doriti sa luati legatura cu ei).

Copii pe care i-am intalnit (in spital sau pe blog):

ANA MARIA
IOANA,
LUCA,
MARIA ALEXANDRA,
OVIDIU,
VLAD,
GABRIEL,
CLAUDIU,
BIANCA MARIA,
GABRIELA LACRAMIOARA,
DAIANA,
MIHAI GABRIEL,
ANDREI SILVIU,
ALEXIA CRISTINA,
MIRUNA,
DORIS,
DRAGOS,
ANDREEA,
VALENTIN CRISTIAN,
ANDREI,
FABIAN GABRIEL,
NARCISA MARIA,
COSMIN,
STEFAN,
ALEXANDRA IOANA,
BOGDAN MARIAN,
ROBERTA,
GHEORGHE ANDREI,
MARA IOANA,
ALEXANDRU,
SELENA DARIA

Copii pe care ii stiu din scrisori (le puteti citi, cu un click pe fiecare nume):

VALENTINA NICOLETA,
SORIN,
MIRCEA ANDREI,
IONUT VALERIU
IONELA, ANDREEA ,
ANA MARIA,
STEFAN FLORIN,
DANIEL,
ALEXANDRU MARIAN
STEFAN ,
CRISTINEL, BIANCA ANDREEA
CRISTIAN MIHAIL
CRISTINA ELENA
VLAD SORIN IONUT ,
MARKO,
MARIANA
LILIANA,
ALBERT
ADRIAN,
ANTONIO,
ION CRISTINEL
REBECA
ELENA RALUCA,
NARCISA AMANDA,
ANTON DANIEL
MIHAI,
GEORGIANA NARCISA,
ALEXANDRU,
LOREDANA CRISTINA,
SORIN FLORENTIN,
DIANA ALEXANDRA,
DARIA,
VALENTIN
CONSTANTIN ADMARO,
ALEXANDRU ,
ALIN,
ANDREEA VALENTINA ,
ALEXANDRU

Doamne, ajuta!

Ziua Internationala a Copilului cu Cancer

Pe 15 ianuarie 2002, parinti din toata lumea s-au unit pentru prima oara pentru o cauza comuna, aceea de a ajuta ca toti copiii bolnavi de cancer sa primeasca cel mai bun tratament si ingrijire.

Aceasta zi a fost declarata de catre ICCCPO („Confederatia Internationala a Organizatiilor Parintilor cu Copii Bolnavi de Cancer”), Ziua Internationala a Copilului cu Cancer.

Din 2003, a fost aleasa data de 15 februarie pentru sarbatorirea acestei zile.

Asociatia P.A.V.E.L. s-a afiliat din 1998 la ICCCPO, fiind singura organizatie membra, din Romania. Este de asemenea membra a celor mai importante federatii internationale ce militeaza pentru bolnavii de cancer si in particular, pentru copii: UICC, ECPC, IAPO, EUROCHILD si SIOPE.

Din acest motiv, este singurul ONG din tara ce poate organiza evenimente cu aceasta ocazie. Asociatia P.A.V.E.L este prima si aproape singura organizatie de parinti cu copii bolnavi din cancer din Romania (din 1996) si una dintre putinele organizatii neguvernamentale si non-profit din tara, care lucreaza pentru pacientii cu cancer.

Scopul acestei zile este:

- sa atraga atentia asupra celor 200.000 de copii cu cancer de pretutindeni, depistati în fiecare an, din care doar 20% primesc tratamentul adecvat;
- sa se informeze publicului despre cancerul la copii;
- sa se organizeze evenimente, cu strangere de fonduri, pentru organizatiile de parinti cu copii bolnavi de cancer pentru a-si finanta programele la nivel local;
- sa se promoveze proiectele si activitatile desfasurate de organizatiile de parinti cu copii bolnavi de cancer, locale;

Cateva date despre cancerul la copii:

Cancerul la copii este mai rar decat la adulti. Depistat la timp si tratat corect, cancerul la copii raspunde mult mai bine la tratament decat la adulti.
In fiecare an, mai mult de 200.000 de copii din intreaga lume sunt diagnosticati cu cancer si aproximativ, 250 mor zilnic din cauza cancerului.
In Romania, rata medie de vindecare a acestor copii bolnavi este de circa 30 – 60%, in functie de specificul bolii.
Din 2002, in fiecare an, Asociatia P.A.V.E.L. a organizat pentru copii, tineri, bolnavi, supravietuitori si parinti, diverse evenimente cu ocazia acestei zile.

Campania 2% - pentru copiii bolnavi de cancer!

Conform prevederii 2% din Codul Fiscal (art.57 si 84 din Legea nr.571/2003 privind Codul fiscal) ai optiunea de a decide cum sã fie cheltuiti 2% din impozitul pe venit (net anual impozabil). Aceastã suma nu e o donatie, nici o sponsorizare. De fapt, doar ‘bagi mana in buzunarul statului’ si directionezi procentul de 2% pentru a ajuta. Pot parea sume mici, dar, potentialul lor poate fi semnificativ.

Puteti afla mai multe pe pagina: http://www.asociatiapavel.ro/index.php?ln=ro&cat=40

duminică, 14 februarie 2010

Drum bun, in post!

Postul, parcurs ca o calatorie spre Lumina, impletit cu rugaciunea si fapta buna, ne va ajuta in primul rand sa ne cunoastem mai bine pe noi insine.

Daca nu ati participat pana acum niciodata, in prima saptamana de post la Canonul Sfantului Andrei Criteanul, incercati sa ajungeti anul acesta la biserica.

Nu va lasati amagiti de gandul ca postul si sfintele slujbe sunt doar pentru babe. Cu cat le descoperim mai devreme, cu atat mai mare va fi folosul dobandit din acestea.

Va doresc post binecuvantat si pentru toti cei ce am pornit impreuna in acest pelerinaj: Doamne, ajuta-ne!

Natalia, iti multumesc ca ne-ai anuntat rugaciunea de la ora 22.

http://daruindveidobandi.blogspot.com/2010/02/plecam-la-drum.html

Handmade by Violeta

Ata si acul in mana unei femei, talent si munca; mai departe descoperiti voi si daca nu aveti timp sa ii urmati exemplul, cumparati de la Violeta ce va place:


sâmbătă, 13 februarie 2010

Amintiri

Andra Ioana - pomenire de 6 saptamani

Andra la 3 ani, 29.08.09


Luis - pomenire de 6 saptamani









Andreea Cosmina - pomenire de 3 saptamani

joi, 11 februarie 2010

Dardindar la un an de postari

AM ANUNTAT CINE A CASTIGAT DARUL aici


Acum un an, prima postare pe blog.

Astazi va invit la un nou concurs; mi-am amintit ca a fost mare cererea data trecuta.

Daca vreti sa participati, un click in perioada 11-20 februarie 2009 pe cuvantul CONCURS sau pe fotografie si cateva cuvinte lasate acolo la comentarii.

Castiga cine ma va convinge ca ii place cartea.

Indeplinind vointa lui Dumnezeu vei ajunge la cunoasterea adevarului, iar adevarul te va face liber. Daca vei pazi legile lui Dumnezeu, vei ramane in dragostea Lui, iar ramanand in El, vei aduce multa roada. (Fiecare zi, un dar al lui Dumnezeu; pag. 58, ziua de 11 februarie)

Sfaturi pentru o rugăciune “frumoasă”

In mod sigur nu sunt invatat, dar va pot spune in urma experientei – ceea ce m-a invatat viata – ca la vreme de noapte si cu pantecul gol, te poti ruga mai bine.

Nu l-am asezat pe Hristos in launtrul nostru si pentru aceasta nu stim ce este dragostea, pacea, intelegerea s.a.

De vreme ce nu pot propovadui, lasati-ma macar sa plang pentru pacatele mele si pentru cei ce s-au ratacit.

Rugaciunea este un telefon, o legatura fara fir, prin care cineva comunica direct cu Dumnezeu. Formezi un numar la telefonul rugaciunii ca sa vorbesti cu Dumnezeu, si El iti raspunde. Il auzi limpede, il simti foarte aproape.

Rugaciunea vine mai intai in laringe, apoi se duce catre creier si apoi coboara catre inima. Si apoi fantani, lacrimi vin catre ochi. De acolo, nu mai este nimic de spus. E adevarat ca la inceput, vei avea greutati. Vei incerca sa te rogi si uneori nu vei putea, alteori vei avea ganduri desarte si ispite, si alteori nu vei putea sa te trezesti noaptea. Dar trebuie sa perseverezi. Domnul, vazandu-ti dispozitia, te va intari si te va izbavi de toate ispitele. Nu trebuie sa irosim in somn intreaga noapte, caci atunci Satan face cu noi tot ce doreste.

Rugaciunea de noapte este de mare pret. Oamenii dorm si Dumnezeu asculta.

Indiferent unde ma duc, ma tin de tipicul meu, ce a fost numit „Potrivit randuielii lui Melchisedec” si a fost iscalit de numerosi alti Parinti duhovnicesti.

Vecernii, inchinaciuni, propovaduire, utrenia cu inchinarile Nascatoarei de Dumnezeu – cea mai binecuvantata indeletnicire…

Am vazut multe lucruri in viata mea, unul dintre ele fiind ca rugaciunile, inchinaciunile si Dumnezeiestile Liturghii i-au facut pe multi sa se intoarca in turma Bisericii.

Il implor pe Dumnezeu si pe Sfintii Lui sa-i lumineze pe toti cei rataciti, ca sa poate crede si sa se intoarca la sanul Bisericii, care sta mereu bratele deschise si ii asteapta. Aceasta e tot ce stiu sa zic si ii bat la cap pe Dumnezeu, pe Prea Sfanta Nascatoare de Dumnezeu, pe Arhangheli si pe toti Sfintii. De nu le place aceasta, sa ma ierte, caci sunt neinvatat si nu stiu ce ar trebuie sa cer. (Parintele Dimitrie Gagastathis)

Sursa ORTODOXIA TINERILOR

miercuri, 10 februarie 2010

Unii langa altii

Figuri


Nu am talent la desen, dar de cand am vazut ce minunatii creaza Maria, exersez si eu pe plansa, doar, doar se prinde si de mine talentul.

Pomeneste-ma, Doamne!

Cred ca cea mai mare bucurie pe care o poate resimti un om, este sa simta ca Dumnezeu i-a iertat pacatele, de la cel mai mic pana la cel mai mare.

Cel mai bun exemplu de pocainta il vad in persoana talharului rastignit langa Mantuitorul; acele cateva cuvinte spuse de catre Iisus Hristos, mi se par de aur:

Si Iisus i-a zis: Adevarat graiesc tie: Astazi vei fi cu mine in rai. (Luca 23, 43)

Talharul, care probabil toata viata sa a fost cazut, reuseste prin pocainta sincera sa castige un loc in rai si asta pentru ca sfarsitul l-a aflat ridicat (atat la propriu cat si la figurat).

Sa ne ajute Bunul Dumnezeu sa ne putem ridica mereu din caderile noastre pentru a putea spune si noi la final, precum smeritul talhar de pe cruce:

Pomeneste- ma, Doamne, cand vei veni in Imparatia Ta. (Luca 23, 42)

marți, 9 februarie 2010

Ecoul vietii

Aflându-se în excursie pe munte, o tânãrã familie a poposit într-o cabanã de la marginea unei vãi. Bãiatul cel mic, supãrat pe fratele sãu, s-a dus în spatele cabanei si a strigat de ciudã:"Te urãsc!" Dar, imediat, un glas puternic i-a rãspuns: "Te urãããsc! Te urãããsc!" Speriat, copilul a alergat în cabanã si i-a povestit tatãlui sãu ce a pãtit, spunându-i cã afarã cineva strigã la el cã îl urãste. Au mers împreunã în locul cu pricina, unde tatãl i-a spus fiului:
- Aici erai când ai auzit cã cineva te urãste?
- Da!
- Ia spune-i cã-l iubesti!
- Te iubesc! a strigat copilul, si de îndatã vãile i-au rãspuns: "Te iubesc, te iubesc!..."
- Tine minte, i-a mai zis tatãl, asa este si în viatã: dacã esti un om rãu, numai rãutate vei întâlni, dar dacã esti om bun si te porti frumos cu ceilalti, atunci doar dragoste vei gãsi la tot pasul. Si, chiar dacã nu vei fi iubit totdeauna de cãtre oameni, în schimb dragostea lui Dumnezeu va fi mereu cu tine. Sã nu uiti asta!

„Suferiti de pe urma unui om rãu? Iertati-l, ca sã nu fie astfel doi oameni rãi!"
Fericitul Augustin

sursa Apostolat in Tara Fagarasului, Nr. 1 pag 7