sâmbătă, 31 iulie 2010

Apel umanitar: Bota Siluan, fiul preotului Bota George

Up date 01.08 remediat Cont RON: RO81BACX0000005005204000

Numere de telefon:
George Bota: 0722973750
Simona Cecilia Bota: 0723797128

Despre Siluan mai puteti citi pe : http://bebesiluan.blogspot.com/ si http://siluan.weebly.com/ (unde am vazut ca sunt postate documentele medicale)

Natalia (ziarul Apostolat in Tara Fagarsului si blogul Daruind vei dobandi) face un apel pentru ajutorul lui Siluan, nepotelul prietenei sale, Matuşka Eufemia:


Matuşka Eufemia spune:

Bebe Siluan este nepotelul meu. Are 5 luni si este al treilea copil al unei familii de preot ortodox (taticul lui Siluan, George Bota, este preot la Tohanul Vechi II, biserica „Sf. Împăraţi Constantin şi Elena”). La Clinica din Salzburg Siluan a fost diagnosticat cu ciroza si hipoplazie a cailor biliare. Ficatul lui il mai ajuta sa traiasca o luna de zile. Deci, are nevoie urgenta de transplant de ficat. Donatorii vor fi parintii lui, in functie de rezultatul analizalor de compatibilitate. Operatia costa 100.000 de euro si se va face la Clinica din Innsbruck. Rugamintea mea de dragoste si comuniune crestina se adreseaza tuturor celor care il pot ajuta cu rugaciune si financiar.

Pentru aceasta, puteti face donatii la:

Unicredit Tiriac Bank
Sucursala Brasov Muresenilor
Swift BACXROBU

Cont EURO: RO74BACX0000005005204320
Cont RON: RO81BACX0000005005204000

Va multumesc pentru dragoste si ajutor in Domnul nostru Iisus Hristos.
Detalii despre starea lui Siluan (vor fi postate în curând şi actele medicale), precum şi cum puteţi ajuta, găsiţi pe: http://bebesiluan.wordpress.com/ pentru micuţul care are nevoie de noi.


Yu Garden (alte fotografii)

foto: Vera




vineri, 30 iulie 2010

Patriarhul Teoctist: 3 ani de la adormire

Date biografice

Patriarhul Teoctist a fost patriarh al României timp de 21 de ani, în perioada 1986-2007.

S-a născut la Tocileni, judeţul Botoşani, la 7 februarie 1915 si a plecat la cele vesnice la 30 iulie 2007 la Bucureşti.

A fost al zecelea din cei 11 copii ai lui Dumitru şi ai Marghioalei Arăpaşu, primind la botez numele Toader.

Părintele patriarh Teoctist a intrat în mănăstire la 13 ani, în anul 1928 la Schitul Sihăstria Voronei şi a fost tuns în monahism la Bistriţa, judeţul Neamţ, iar la 4 ianuarie 1937 a fost hirotonit ierodiacon. La 1 martie 1945 a fost transferat la Centrul eparhial Iaşi, fiind hirotonit ieromonah în data de 25 martie 1945, iar apoi, hirotesit arhimandrit în 1946, după care, mare eclesiarh la Catedrala mitropolitană din Iaşi şi exarh al mănăstirilor din Arhiepiscopia Iaşilor (1946-1948). La 5 martie 1950 a fost hirotonit episcop-vicar patriarhal cu titlul Botoşăneanul şi la 28 iulie 1962 a fost înscăunat episcop la Arad, unde a păstorit 10 ani. La 28 ianuarie 1973 a fost ales arhiepiscop al Craiovei şi mitropolit al Olteniei, apoi, arhiepiscop al Iaşilor şi mitropolit al Moldovei şi Sucevei (25 septembrie 1977).

Începând cu anul 1980, până în ianuarie 1982, a fost locţiitor de mitropolit al Ardealului, iar după moartea patriarhului Iustin, la 31 iulie 1986, a devenit locţiitor de patriarh şi a fost ales la 16 noiembrie 1986 arhiepiscop al Bucureştilor, mitropolit al Ungrovlahiei şi patriarh al Bisericii Ortodoxe Române.
"Foarte greu este să ierţi. Dar a ierta înseamnă a-ţi jertfi persoana interioară, mândria, iar acesta este darul cel mai plăcut în faţa lui Dumnezeu… Eu nu am suferit niciodată despre ce s-a spus despre mine. Eu sufăr însă de sufletul credincioşilor care au suferit o viaţă întreagă, ca martori ai vieţii mele. Mă doare inima pentru durerea lor. Dar, din durere, în orice, se iveşte virtutea. Şi am văzut din copilăria mea că iertarea rodeşte bunătate."

In ziarul Lumina puteti citi in continuare un Cuvânt de dor, la împlinirea a trei ani de la plecarea Patriarhului Teoctist în bucuria Învierii Mântuitorului, scris de doamna Steluţa Popescu Coban, nepoată a fericitului întru pomenire părinte Patriarh Teoctist.

Datele biografice aici si aici.

joi, 29 iulie 2010

La multi ani, Sergiu!

Sergiu este un bun unchi Dardindar. E tipul acela haios cu bannerul zambitor si gratuit. Astazi, de ziua lui, daruieste magnolii si vrea la schimb daruri pentru niste copii de care s-a lipit cu ceva timp in urma: niste copii de la Fundatia Sf. Dimitrie. Detalii despre fundatie gasiti aici, iar aici Sergiu ne povesteste despre vizita lui la copiii de la fundatie.

La multi ani, draga Sergiu! Pentru ca ai suflet bun, sunt convinsa ca dorinta ta va fi ascultata.

Eu iti trimit un zambet larg, o poienita plina cu flori si cateva ganduri bune. Pentru copii, ma gandesc la o surpriza. Fiind surpriza, iti spun in taina, pe mail, imediat ce o finalizez.

PS. Daca iti inviti prietenii la masa, acasa, neaparat sa o rogi pe sotia ta sa va pregateasca salata prieteniei.

Yu Garden

Vera calatoreste si daruieste fotografii si impresii; eu le vad, le citesc si vi le daruiesc voua.

Astazi mi-a trimis cateva fotografii din gradina.

Yu Garden, un loc plin de liniste si frumusete, este modelul de gradina clasica chineza cu o vechime de 400 de ani situata in Shanghai, in mijlocul Orasului Vechi.

A fost construita de un fiu iubitor, demnitar in perioada 1368-1644 in dinastia Ming, pentru parintii lui.

Maine, in sertarul cu fotografii veti gasi si alte imagini din gradina.

Pana atunci, descoperiti alte fotografii pastrate de Vera in sertar.

Gradina zmeilor

Nu, nu va spun o poveste. Doar va invit in excursie. Daca cea de ieri de la Cascada cailor v-a deschis apetitul pentru drumetie, astazi va propun un alt loc. Tot la noi in tara. In spatele cuvintelor boldate veti gasi multe imagini. Fotografia am preluat-o de aici. Ce am citit despre acest loc ?!

Este un loc bizar, cu stanci uriase, intr-o dezordine extraordinara: ciuperci, turnuri, blocuri, stalpi, pe care localnicii le-au numit sugestiv si le-au grupat nu intamplator sub aceste nume. Formele intalnite in Gradina Zmeilor s-au format prin alunecarea stratelor de conglomerate si gresii pe un plan inclinat de argila. Apele din precipitatii au modelat aceste roci.

Eroziunea selectivă şi-a pus amprenta pe existenta formelor stancoase, iar roca acoperitoare este responsabilă de perioada de viata a fiecarei forme în parte. De la un an la altul, configuraţia terenului se poate schimba foarte mult, pentru ca actiunea de acumulare este foarte dinamica datorita unor ploi intense sau de lunga durata.

miercuri, 28 iulie 2010

O mare doamna: Olga Greceanu

"Ca sa fii cu adevarat nefericit, trebuie sa-ti dai singur consimtamantul" Olga Greceanu

Olga Greceanu in perioada celor două Războaie Mondiale, era unul dintre cele mai cunoscute nume ale artei plastice româneşti. S-a născut la 17 august 1890, iar cele mai multe lucrări ale sale se disting prin ataşamentul pentru subiectele specific naţionale. Prin tot ce a pictat şi a scris ea, şi-a manifestat convingerea că expresia supremă a artei plastice este pictura religioasă.

Profund mistică şi religioasă, Olga Greceanu ştia că fusese menită să-i slujească lui Dumnezeu încă din copilărie. Într-o scrisoare trimisă părintelui Sofian Boghiu, mărturisea nu numai bucuriile Sfintei Împărtăşanii, dar şi o întâmplare ce o va urmări toată viaţa. La 12 ani, s-a îmbolnăvit atât de grav, încât medicii ridicau neputincioşi din umeri şi le spuneau părinţilor ei: "Pregătiţi-vă pentru ce e mai rău. Numai Dumnezeu o mai poate salva". În noaptea aceea, zbătându-se între viaţă şi moarte, i-a apărut în vis o groapă şi, alături, Iisus. "E pentru mine?", a întrebat ea naivă şi speriată, dar Domnul a surâs cu blândeţe: "Groapa e pregătită pentru păcatele lumii. Tu vei muri bătrână, într-o zi de vineri". Peste ani şi ani, ajunsă deja la 80 de ani, Olga Greceanu scria în jurnalul ei, mimând uimirea: "Bătrână sunt de mult. În fiecare vineri mă gândesc: "Să fie azi sau altă dată?"". Întâmplare sau nu, Olga Greceanu s-a săvârşit din viaţă chiar într-o zi de vineri.

Olga Greceanu
era un munte neclintit de credinţă. Altfel nu se explică uşurinţa cu care a învins acele inevitabile suspiciuni monahale, obligându-i cumva pe cei mai mari şi mai şcoliţi duhovnici ai timpului să o asculte fascinaţi în biblioteca Antimului, iar Patriarhul, convins de trăirea ei creştină, să acorde marele privilegiu ca Olga Greceanu să fie singura femeie cu drept de a predica din amvon, în orice biserică din ţară.

Întreaga biografie a Olgăi Greceanu pare să fi fost scrisă doar din tăceri, din contorsiuni şi renunţări dramatice, greu de povestit. Discretă şi aristocrată, a fost prima în toate: singura femeie acceptată în grupul ortodox creştin "Rugul Aprins".

"Dna. Olga Greceanu şi-a făurit un loc cu totul aparte în plastica românească. Atât prin mijloacele tehnice, cât şi prin concepţie, pictura dnei. Olga Greceanu e personală, aduce un accent propriu în registrul formelor de expresie plastică". - Ionel Jianu


"În arta Olgăi Greceanu se oglindesc puncte culminante ale vieţii istorice şi vietii sociale din neamul românesc, reprezentate cu o siguranţă tehnică desăvârşită care sprijină o tensiune spirituală unică în pictura feminină." - Cella Delavrancea

Olga Greceanu a fost pictorita, scriitoare si om duhovnicesc; s-a facut cunoscuta ca autoare a unor mari ansambluri de pictura murala, care pot fi vazute si astazi la Universitatea de Arhitectura Ion Mincu din Bucuresti (1932), la Institutul de Istorie N. Iorga (1942), ca si prin numeroase expozitii de sevalet, personale sau colective, din Romania si din strainatate (Barcelona - 1929; Paris - 1937 sau New York - 1939)

A publicat studii fundamentale de istorie, teoria si mestesugul artelor plastice, precum: Compozitia murala, legile si tehnica ei (1935), Specificul national in pictura (1939), scrieri religioase, din care amintim: Pe urma pasilor tai, Iisuse.. , Meditatii la evanghelii sau Dictionarul Biblic Ortodox; romane: Vreau, Ura care ucide.

Fragment din cartea "Pe urma pasilor Tai, Iisuse..." de Olga Greceanu
Asa de usor imi vin deodata pe buze cuvinte de inchinaciune si de adorare... Asa de limpede deslusesc cum vine Iisus spre mine. Si ma rog... Vreau sa fac o rugaciune, asa cum niciodata n-am putut face... Vreau sa ma rog, sa cer. Sa cer?... Nu pot sa cer nimic... Vad ca nu pot... De ce?...


Dupa primele cuvinte gandite, celorlalte nu le mai pot da forma, nu le mai pot gandi... E vina mea. La mormantul Domnului nimeni nu poate cere. Cum n-am simtit de la inceput nepotrivirea de sentiment? Aici, la mormant, nu trebuie sa ceri. Iisus a murit pentru noi si pentru mine, si eu sunt una dintre vinovate, fiindca pe El o omenire L-a con­damnat, si eu fac parte din omenire... Noi, oamenii, L-am pus in mor­mant, si nici nu pot face altfel decat sa sarut piatra si sa cer iertare. O iertare pe care o implor din tot sufletul, din toata inima, cu toata cal­dura si curatia sufletului meu.

E un sentiment nou ce ma cuprinde si pe care nu-l datorez inchipuirii mele, pentru ca inchipuirea nu mi-ar fi respins inceputul rugaciunii mele... E alt sentiment ce ma cuprinde, un sentiment pe care nu-l pot descrie: un fel de timiditate, de sovaiala, de blandete, de resemnare chiar; pot spune, cu toata convingerea, ca simt ca nu mai pastrez nici o urma de suparare fata de nimeni din cei ce m-au suparat... Ce inteles mai are un rau ce mi s-a facut mie, cand Fiului lui Dumnezeu I s-a facut atata rau, si El a iertat?

Sursele acestui post se regasesc in spatele cuvintelor boldate.

Excursii

Cu gandul, daca nu este posibil cu pasul, am pornit astazi intr-o excursie: Turul de weekend, un blog de fotografie, unde am ales sa-mi petrec zilnic cateva minute. Astazi fac un scurt popas la Cascada Cailor. Hai si tu!

http://de-weekend.blogspot.com/2010/06/cascada-cailor-si-borsa.html

Pe YouTube am gasit cateva secvente de la cascada (este cea mai inalta cascada din Romania)


marți, 27 iulie 2010

Doctor fara de arginti: Sfantul Mare Mucenic Pantelimon

Parintele Teofil Paraianu, vorbind despre Sfantul Mare Mucenic Pantelimon, spunea: "E buna cinstirea pe care i-o aducem unui sfant prin cuvant, e buna cinstirea pe care i-o aducem unui sfant prin gand, e buna cinstirea pe care i-o aducem unui sfant prin laudele randuite de Biserica, e buna cinstirea pe care o aducem oricarui sfant sub indrumarea Bisericii noastre, dar, iubiti credinciosi, cea mai de capetenie cinstire pe care i-o putem aduce unui sfant, este sa ne asemanam cu el.

Sursa: aici

De prin carte

Click pe fiecare rand pentru a citi cateva pagini din carte:

O sa va placa, mai ales dupa ploaia de ieri

Pentru Claudia, Iuliana, Maria, Monica, Nicoleta, Oana...

duminică, 25 iulie 2010

vineri, 23 iulie 2010

Apel umanitar:Tudor Alexandra Mihaela are nevoie de sange

Sursa aici
"Daca cineva e dispus sa doneze sânge...pentru o fetita cu aplazie medulara ... Este la spitalul Fundeni (Bucuresti), sectia de Pediatrie, are 11 ani, se numeste Tudor Alexandra Mihaela si pâna la operatie face transfuzii zilnice. Altfel moare".
Alexandra are nevoie de grupa AB pozitiv.

Persoana de contact: Grecu Nicoleta

Cell Number: 004.0723 298 891
Fax Number: 004 0318 155 137

Mere umplute cu frisca

Ingrediente: 5-6 mere potrivite, frisca naturala, zahar, esenta de vanilie, amestec de fructe de padure

Mod de preparare: Se indeparteaza cotoarele fara a taia fructele in doua, apoi se oparesc marele 10 -15 minute intr-un vas cu apa clocotita in care s-au pus cateva picaturi de esenta de vanilie. Se scot si se lasa la racit. Se amesteca fructele de padure cu frisca si se umplu merele cu aceasta compozitie.

Cine doreste poate sa faca si o glazura de zahar brun caramelizat, astfel: se pune zaharul intr-o tigaie si se adauga inainte de a-l pune pe foc, niste suc de lamaie, apoi se amesteca la flacara mica pana se caramelizeaza. Se toarna apoi peste merele umplute.

Sursa aici.

File de jurnal (a treia zi)

Astazi rasfoiesc o noua fila din jurnalul scris de Mihnea Maruta, pe care l-am descoperit aici.

biserica Prodromu

Biserica schitului românesc Prodromu

Miercuri, 13 august 2008

Aseară a fost lăsatul secului, aici se ţine calendarul vechi, cel adevărat. Nu bănuiam, înainte de a veni, amploarea dezbaterii privind calendarul şi întreaga istorie a disputelor pe această temă din cadrul Bisericii Răsăritene, dispute care par la fel de actuale şi după mai bine de 80 de ani de când câteva state cu populaţie majoritar ortodoxă au cedat presiunilor laice ale modernităţii.

*

Azi-noapte, la slujbă, a fost mai frumos decât ieri. Mă cutremură imaginea unui călugăr simplu, care în timpul zilei se ocupă de treburi gospodăreşti (avea să mă pună la tocat pesmet), şi care a stat vreo două ore nemişcat, în genunchi, cu faţa îngropată în bezna scaunului său din strană. Rugându-se. Asta după ce, înainte, timp de o oră, la lumina mică a unei lumânărele, îi pomenise pe toţi cei trecuţi în nişte foicele de aceeaşi dimensiune, un sfert de pagină A4. Am tras cu ochiul, nu m-am putut abţine – avea zeci de pomelnice, fiecare cu data scrisă deasupra şiragului de nume, vii şi adormiţi.

Departe, în ţară sau unde-or fi trăind, acei oameni nu ştiu, nici nu bănuiesc, habar n-au sau au uitat complet că cineva se roagă în fiecare noapte pentru ei şi pentru morţii lor.
Nu ştim nimic.

*

Vârful Athonului, prin fereastra uneia dintre camerele destinate  pelerinilor

Vârful Athonului, prin fereastra uneia dintre camerele destinate pelerinilor

După ce-am tocat pesmet (am făcut vreo două castronaşe din pâine uscată – nimic nu se aruncă pur şi simplu), m-a chemat la bucătărie, să-l ajut, unul dintre călugării care pun masa; îşi zdrobise o unghie de la picior – degetul mare, şi nu se mai putea mişca la fel de iute. M-am bucurat să-i pot oferi pansament adus de-acasă.

Am pus farfuriile pline la mese, mai întâi pe cele cu o porţie sănătoasă de rivit (un fel de năut, despre care-am fost convins că e fasole), apoi, alături, pe cele cu compot, că bun e un “dulce” la “felul doi”.
La finalul mesei, m-a lăsat să-l ajut din nou, şi-am golit farfuriile într-o găleată (pe cele neatinse – nu, că nu ştii cine mai vine, întârziat, la trapeză), am strâns toată pâinea de pe mese (cu tot cu bucăţelele începute), iar apoi am adunat firimiturile într-o tăviţă, cu un burete mare păstrat special în acest scop.

Încep să înţeleg: mă bucuram că fac ceva cu adevărat folositor, că se vede munca de pe urma mea, că se va mânca din nou la o masă curată.
Totul e bine rostuit, fiecare lucru e util, nu arunca degeaba.

*

Noaptea, la 3, când bate clopotul pentru adunarea la slujbă, din pustie se aud şacalii urlând şi râzând ca hienele. Se stinge bătaia clopotului, tac şi ei. E înfiorător.
Călugărul de la trapeză mi-a spus că mâncarea care se adună de pe mese, cea rămasă, care deseori e cel puţin jumătate din câtă s-a preparat, li se duce şacalilor. Şacalilor.

*

Părintele N., la care mergem pentru a doua oară, a fost stareţ la un alt schit. Acum are vreo 75 de ani şi ne mărturiseşte că vocea i s-a împuţinat şi nu mai are putere să cânte la strană.
Are grijă de toate vietăţile din curte, mai puţin de pisici (“Ia să-ţi dau!”, îi strigă uneia care îndrăzneşte să se apropie). Are două găleţi pline cu apă lângă şopronul unde repară şi vopseşte încălţăminte veche. Cam din 5 în 5 minute, vine câte o viespe uriaşă, se aşază pe marginea găleţii şi bea apă liniştită, preţ de câteva secunde. Viespile ştiu că acolo e apă, pentru că vin direct, cu ţintă precisă, şi apoi zboară fără să bâzâie oamenii. “Ai văzut cum a băut?”, ne întreabă, vesel, părintele N..

În grădină la Prodromu. Pomii din imagine se numesc lutuşi;  fructele lor dulci se coc toamna şi par o combinaţie între mere şi  piersici

În grădină la Prodromu. Pomii din imagine se numesc lutuşi; fructele lor dulci par o combinaţie de mere cu piersici

*

L. îmi povesteşte că, odată, l-a întrebat pe părintele N. dacă l-a cunoscut pe un alt monah athonit. “Da, ne-am întâlnit de vreo două ori”, i-a zis. “Şi cum de-l mai ţineţi minte?”. “Păi îl pomenesc în rugăciunile mele. Îi pomenesc pe toţi cei pe care i-am întâlnit în viaţă”.

*

Unde suntem noi faţă de aceşti oameni? Câtă prăpastie e între o minte care caută să se răzbune sau să întindă capcane şi un suflet care se roagă pentru toţi cei pe care i-a întâlnit vreodată?

miercuri, 21 iulie 2010

Clubul de carte

Intre un motto la intrare: "O carte are doar un glas, dar nu ii instruieste pe toti la fel." spus de Thomas Kempis si un Schimb de carti la iesire, la clubul de carte puteti afla despre:
Cum imi plac darurile, mai ales daca sunt carti, am trecut mai intai pe la schimbul de carti. Zic eu ca bine am facut!

Intre noi nu e nici o distanţă

Citat preluat de aici din cartea BĂTRÂNUL PORFIRIE PĂRINTE DUHOVNICESC ŞI PEDAGOG

"S-a spus că astăzi, când fiinţe sfinte, contemporane nouă, precum părinţii noştri duhovniceşti Porfirie, Paisie, Iacob, Sofronie, Epifanie au adormit în Domnul, părăsind această viaţă, suntem mai săraci.

Cred că dimpotrivă, suntem mai bogaţi şi mai fericiţi, fiindcă aceşti sfinţi, eliberaţi de limitele trupeşti şi de dependenţa biologică, continuă a se afla printre noi, însoţindu-ne paşii în viaţă. Însă, aşa cum e şi firesc, noi suntem aceia care nu le putem simţi şi nu le putem trăi prezenţa duhovnicească, tocmai din pricina neputinţei simţurilor şi a percepţiilor noastre.

Odată când m-am dus la Părintele Porfirie i-am spus: „Părinte, să vă gândiţi mereu la noi şi să vă rugaţi pentru noi, căci avem mare nevoie. Îndeosebi să vă gândiţi la noi în ceasurile nopţii, când se stinge zgomotul vieţii şi când încercăm să comunicăm cu noi înşine şi cu Dumnezeu”. Auzind acestea, părintele mi-a răspuns: Între noi nu e nici o distanţă. Când voi pleca din această viaţă va fi mai bine, fiindcă voi fi mereu alături de voi când mă veţi chema”. Într-adevăr, în fiece clipă simt lângă mine prezenţa cuviosului părinte. Simt cum Părintele Porfirie se află lângă mine. El continuă a fi viu, uşurându-ne de greutăţile de zi cu zi. Ne vorbeşte prin cuvintele şi faptele semenilor noştri, în toate clipele de bucurie ca şi în ceasurile grele. Ne vorbeşte prin tăcerea sa.

„Între noi nu e nici o distanţă”! Acesta este cuvântul mângâietor pe care ni-l spun cetele sfinţilor contemporani nouă, celor „osteniţi şi împovăraţi”, oamenilor singuri, oamenilor ce suferă şi plâng, care nu au a le dărui decât lacrimile.

Sfinţii trăiesc! Ei sunt lângă noi, sunt prietenii noştri ce ne întind mâna. Vom şti oare să le răspundem?


Într-o seară, în aprilie 1996, după ce am vorbit la postul de radio al Bisericii din Piure despre viaţa şi lucrarea Părintelui Porfirie, am primit un telefon. Era o tânără din Nea Smirni, care de ani buni se află imobilizată într-un scaun cu rotile, fiind bolnavă de scleroză în plăci. Se numea Soula şi ţinea foarte mult la Părintele Porfirie. Ascultase emisiunea şi fusese mişcată de faptul că spusesem: Sfinţii trăiesc! Sunt printre noi, fiindu-ne mereu aproape”. Din seara aceea Soula ţine mereu lângă pat un scaun gol pentru sfinţii de care vorbeam şi o ceartă pe mama sa ori de câte ori îşi pune acolo hainele.

Soula aşteaptă spunând: „Cu siguranţă Părintele Porfirie va veni într-o seară să se aşeze pe acest scaun”!


„Aceasta este puterea sfinţilor, a celor ce trăiesc şi a celor ce s-au săvârşit!”

„Cu adevărat foarte mari sunt mângâierea şi alinarea ce le dobândesc toţi oamenii ce aleargă la mormintele acestor sfinţi!”. (Sfântul Ioan Gură de Aur)."

marți, 20 iulie 2010

Sfântul Proroc Ilie Tesviteanul


Troparul: Cel ce a fost înger în trup, temeiul prorocilor, al doilea mergător înainte al venirii lui Hristos, Ilie slăvitul, care a trimis de sus lui Eelisei har, bolile alungă şi pe cei leproşi curăţeşte, pentru aceasta şi celor ce-l cinstesc le izvorăşte tămăduiri.

Condacul: Prorocule şi înaintevăzătorule al lucrurilor celor mari ale lui Dumnezeu, Ilie cel cu nume mare, care prin cuvântul tău ai oprit norii cei curgători de apă, roagă pentru noi pe Unul Iubitorul de oameni.

Sursa: aici

luni, 19 iulie 2010

Stefanel are fantana!

Voi, matusi si unchi Dardindar, ati alimentat saptamana trecuta contul Alexandrei si ati facut posibil ca proiectul inceput cu cateva luni in urma pe blogul Isabelei, sa ajunga la final: de sambata, fantana exista, apa este limpede, astazi Alexandra va duce o proba la laborator (stiti ca Stefanel are probleme la rinichi).

Aseara am vorbit la telefon cu Alexandra si ca de fiecare data, pe masura ce o anuntam ca mai depune cineva, va multumeste tuturor.

La randul meu, va multumesc si eu ca l-ati adoptat si voi pe Stefanel. Va multumesc, nu numai pentru donatii (din cei 1400 lei solicitati, Alexandra a primit 1260 lei) ci si pentru rugaciunile si sfaturile transmise in legatura cu datele tehnice.

Cautand o fotografie pentru acest post am gasit pe langa poza si si un sfat util aici:
Apa este cel mai important aliment. Daca bei cantitatea necesara corpului zilnic o sa ai parte numai de beneficii. Consumul mare de apa iti ajuta rinichii sa functioneze bine si astfel eviti ca pielea ta sa arate obosita.

Regula de aur este sa te asiguri ca bei cel putin opt pahare de apa pe zi. Doar atunci vei fi sigura ca rinichii functioneaza la capacitate maxima, eliminand toxinele si imbunatatind aspectul pielii.
Eu sunt mare iubitoare de apa si cred ca depasesc zilnic cele opt pahare, asa ca va spun si voua spor la baut H2O!

Si o rugaminte: NU O RISIPITI!

duminică, 18 iulie 2010

O veste buna!

Fiecare zi pe care o traim este un dar al lui Dumnezeu; daruind o ora din acest dar, vom dobandi mult mai mult.

Am aflat de la Natalia ca ne putem inscrie, daruind saptamanal o ora din timpul nostru, la citirea Psaltirii.


Gasiti toate informatiile aici : http://www.psaltirea.ro/

Sfântul Vasile cel Mare spune:
Psalmul este liniştea sufletelor, răsplătitorul păcii, potolitorul gălagiei şi al valurilor gândurilor.
El face să slăbeasca mânia sufletului şi înfrânează pornirea către patimi; este tovarăşul prieteniei, apropierea celor care stau departe, ca unul care împacă pe cei ce-şi poartă vrăjmăşie. Căci cine oare mai poate fi socotit vrăjmaş al altuia atunci cand îşi uneşte glasul la un loc cu el, pentru a da laolaltă laudă Lui Dumnezeu?"
M-as bucura ca prietenii blogului meu sa devina prietenii Psaltirii. Dumnezeu sa ne ajute!

Psalmul 1

1. Fericit bărbatul, care n-a umblat în sfatul necredincioşilor şi în calea păcătoşilor nu a stat şi pe scaunul hulitorilor n-a şezut;
2. Ci în legea Domnului e voia lui şi la legea Lui va cugeta ziua şi noaptea.
3. Şi va fi ca un pom răsădit lângă izvoarele apelor, care rodul său va da la vremea sa şi frunza lui nu va cădea şi toate câte va face vor spori.
4. Nu sunt aşa necredincioşii, nu sunt aşa! Ci ca praful ce-l spulberă vântul de pe faţa pământului.
5. De aceea nu se vor ridica necredincioşii la judecată, nici păcătoşii în sfatul drepţilor.
6. Că ştie Domnul calea drepţilor, iar calea necredincioşilor va pieri.

sâmbătă, 17 iulie 2010

Gradina botanica din Shanghai

Foto: Vera, primavara 2009








vineri, 16 iulie 2010

30 de bani

De cateva zile citesc o carte pe un blog: amintiri, poezie, jurnal uneori; ca pe orice carte, mai intai am rasfoit-o. Apoi am pornit cu inceputul si inaintand spre ziua curenta am ajuns azi aici:
Oras de provincie.Iau in graba ceva si ma indrept spre casa.
-163.
Intind banii.
-Nu am sa dau rest, nu aveti marunt? Si vanzatoarea imi arata cu degetul in portofelul meu ca am.
-Nu am decat 160.
-Pai si, 3000 de unde sa-i iau, sa-i pun eu ?
-O secunda va rog, vorbiti de banii aceia micuti, de cei 3 bani?
-Nu sunt trei bani, sunt 30 DE BANI!
Nu o mai aud, sunt pusa in incurcatura de tonul ei.
Langa casa, o femeie simpla se uita la mine. Se apropie si imi intinde in palma ei trei banuti.Nu stiu ce sa fac, sa ies si sa renunt la tot sau sa iau cei 30 de bani de la acea femeie.Ii iau si ies in graba dupa ea.
-Doamna, aveti copii?
-Da, am, o fata de 8 ani , un baiat de 17 ani si un baietel de 3 ani.
-Frumos, vreau sa va rasplatesc bunatatea.
-Nu e nevoie.
-Ba da, sigur ca e.Deschid masina si arunc o privire in jur.Ce as putea sa-i dau? Am o umbrela transparenta , noua.Mai am o masina pentru fiul meu, ar fi buna pentru fiul ei mic si mai am cateva maruntisuri.Iau tot ce pot da si i le pun intr-o plasa.
Se uita la mine si nu stie ce sa faca nici ea.Realizez ca tot ce sunt ii datorez mamei.Ea m-a invatat mereu ca nu e importanta femeia care nu a putut sa-mi dea, ca nu ea va fi memoria mea, ci aceasta femeie care a reusit sa-si pastreze seninul.
Un tanar abia iesit din licenta isi aprinde o tigara si ma cerceteaza pe furis.Privesc fumul ei si ma gandesc cat de important este sa dai ceva in viata asta oricui.Si ma gandesc mereu, iar si iar, ca n-o sa am timp sa dau oamenilor atat cat am primit eu de la ei.

joi, 15 iulie 2010

Josef Frank, ales de Google pentru spiritul inovaţiei

Josef Frank, ales de Google pentru spiritul inovaţiei

Josef Frank este celebru pentru lucrările sale de design care i-au adus şi premiul statului austriac pentru arhitectură. Reprezentanţii Google din Australia au declarat pentru presa locală că Josef Frank a fost ales pentru spritul său inovativ.

 Între 1925 şi 1934 a colaborat cu Oskar Wlach şi Oskar Strnad la o compania de design interior, Haus & Garden.

Google a început să-şi modifice din timp în timp logoul pentru a marca evenimente speciale care nu sunt foarte cunoscute publicului larg, tocmai din dorinţa de popularizare a acestora.

Înainte de Josef Frank, ultima modificare a logoului a avut loc chiar în urmă cu câteva zile, cu ocazia Finalei Campionatului Mondial. Google a început să modifice logoul de pe pagina de start din anul 2000. Pentru a vedea toate logourile Google de atunci şi până în prezent click aici.

Sursa: CAPITAL.ro

Frica irationala si dominata de imaginatie

Din Apostolat in Tara Fagarasului:
O altă caracteristică a patologiei fricii, este că se dovedeşte de cele mai multe ori iraţională. Omul nu va putea împiedeca prin ea nimic din cele ce i se pot întâmpla pentru că niciodată nu va putea controla totul în viaţa sa „Şi cine dintre voi, îngrijindu-se, poate să adauge staturii sale un cot?” (Mt. 6,27). În această dimensiune patologică a fricii este implicată de asemenea şi imaginaţia omului, mai mult sau mai puţin intensă, prin care omul deformează realitatea, atribuindu-i laturi inexistente. În imaginaţia sa pot apărea pericole exagerat de mari, sau pierderea unui lucru oarecare ce urmează să se petreacă. Îşi poate închipui lucruri care nici nu există, creând scenarii în prezent sau în viitor, care de cele mai multe ori sunt false. Astfel imaginaţia ajunge să domine raţiunea şi să-i impună scenariile, iar puterile sufletului care-i îngăduie omului să vadă dimensiunile reale ale lucrurilor sunt paralizate sub stăpânirea fricii.
Gasiti intreg articolul aici.

miercuri, 14 iulie 2010

Pozele mult asteptate

Pentru cei care asteptau cu mare interes pozele de la salata prieteniei, cu scuzele de rigoare ca le-am postat atat de tarziu (nashu e de vina !!! dar nasha merita pupici multi ca mi le-a trimis) am o rugaminte: astept sa imi spuneti ca ati facut si voi salata cu prietenii, ca ati facut si poze si de ce nu ca le vedem si noi.

Dupa salata prieteniei (opera mea, de era sa-i stresez pe toti cat de mult am laudat-o) si alte bunatati (nasha e mare specialista, gateste rapid, bun si mult), un tort sau chiar doua torturi (alte doua fine ale nashului sunt responsabile cu dulciurile; chiar as putea spune acelasi lucru si despre mamica unor finutzi) reprezinta motive tocmai bune de a te apuca a doua zi de o cura de slabire, asta daca uita nasha sa iti puna ceva si la pachet; din pacate sau din fericire, nasha are si o memorie foarte buna si nu uita niciodata. Anul asta ne-a pus tort: puteam sa rezist?







Si mai jos momentele prin care a trecut salata, amestecata de catre prieteni:




Cine a zis?

Poarta-te in asa fel incat daca universul ar fi sa se ia dupa tine 24 de ore, sa nu se ajunga la haos!

luni, 12 iulie 2010

Frica de nereusita

Din Apostolat in Tara Fagarasului:
Un alt soi de frica bolnăvicioasă este identificată de Sfinţii Părinţi ca fiind frica de a nu izbuti, frica de nereuşită. Se caracterizează prin slăbiciune, lipsă de curaj în faţa unui lucru şi îl face pe om slab şi parcă fără putere în faţa a ceea ce are de făcut. Sfântul Apostol Pavel spune că „Dumnezeu nu ne-a dat duhul temerii, ci al puterii şi al dragostei şi al înţelepciunii” (2 Tim. 1,7). Or acest gen de frică este chiar un semn al lipsei de credinţă. A fi lipsit de curaj înseamnă a nu te încrede în Dumnezeu, în puterea Sfântului Duh, Care pururi îl sprijină pe cel care-L cheamă pe Domnul în ajutor. Unit cu puterea lui Dumnezeu, primind harul Său, omul nu are a se teme de nimic atunci când vrea să facă ceva. Atunci când se teme să acţioneze, omul este dominat de imaginaţia sa. Şi în acest caz, imaginaţia poate deforma realitatea, prezentând acţiunea pe care o are omul de îndeplinit ca foarte grea, plină de primejdii sau cu totul imposibilă, în timp ce în realitatea nu este deloc aşa. Omul lipsit de curaj de cele mai multe ori este victima unei amăgiri.
Acest gen de frică pătimaşă este şi ea foarte periculoasă, fiindcă blochează dinamismul omului, îi frânează elanurile spre desăvârşire, îi încetineşte sau chiar îi paralizează activitatea. Se dovedeşte în mod special dăunătoare pentru lucrarea duhovnicească.
Gasiti intreg articolul aici.

sâmbătă, 10 iulie 2010

Ce ziceti, reusim?!

Up date 19 iulie: De sambata, fantana exista, apa este limpede, astazi Alexandra va duce o proba la laborator (stiti ca Stefanel are probleme la rinichi). Va multumim, dragi unchi si matusi Dardindar! Va astept la o degustare aici:
http://adriana-dardindar.blogspot.com/2010/07/stefanel-are-fantana.html
Up date 18 iulie: Matusica Magdalena a depus sambata in contul Alexandrei 200 lei; unchiul Mircea va depune maine 100 lei, saptamana trecuta, o alta persoana a depus 20 lei. Calculam: 940+200+100+20=1260 lei din 1400 necesari. Suntem aproape de a spune ca am reusit.
Up date 16 iulie: Matusica Mihaela 20 lei; matusica Antoaneta 50 lei; m-a anuntat si matusica Elena ca ii va trimite 50 lei. Asta inseamna ca am reusit sa o ajutam pana acum pe Alexandra cu 940 lei din cei 1400 lei necesari. Continuam?
Up date 14 iulie: Socoteala de acasa nu se potriveste cu cea din targ; Alexandra m-a anuntat ca se sapa la o adancime mai mare decat cea preconizata anterior; le mai sunt necesare cateva tuburi si pentru a le plati mai au nevoie de inca 400 lei.
Up date 13 iulie: 300 de lei au fost donati astazi de catre o doamna ce doreste sa ramana anonima. Pana acum, din cei 1000 lei necesari, s-au strans 820 lei in cont. Cu promisiunea Magdalenei, sper sa putem finaliza.
Up date 12 iulie: inca doi pasi cu ajutorul matusicii Oana si unchiului Mircea (1 x 50 +1 x 100= 150 lei); maine vor depune in contul Alexandrei, matusica Magdalena si matusica Nicoleta (1 x 200+1 x 50= 250 lei); inseamna ca mai au nevoie de inca 300 lei.
Incet, incet, micsoram distanta dintre Stefanel si fantana: am mai facut doi pasi cu ajutorul matusicilor Dardindar Vera si Rodica (2 x 100= 200 lei). Pentru a putea rasufla usurati si a incepe lucrarile, parintii lui Stefanel mai au nevoie doar de 700 lei. Matusica Anna spunea : O sa se trimita si luni o suma.

Te rog, daruieste si tu un pahar cu apa; ajuta-l pe Stefanel sa mai faca un pas spre fantana!

Afla mai multe despre aceasta actiune, cu un click pe fantana.

Banca Transilvania – Agenţia Brâncoveanu
RON: RO 31 BTRL 0430 1201 T 239 74XX
Titular: Ciocoi Alexandra (0727.205.695)

vineri, 9 iulie 2010

Ne-am apropiat un pic!

Up date 19 iulie: De sambata, fantana exista, apa este limpede, astazi Alexandra va duce o proba la laborator (stiti ca Stefanel are probleme la rinichi). Va multumim, dragi unchi si matusi Dardindar! Va astept la o degustare aici:
http://adriana-dardindar.blogspot.com/2010/07/stefanel-are-fantana.html
Up date 18 iulie: Matusica Magdalena a depus sambata in contul Alexandrei 200 lei; unchiul Mircea va depune maine 100 lei, saptamana trecuta, o alta persoana a depus 20 lei. Calculam: 940+200+100+20=1260 lei din 1400 necesari. Suntem aproape de a spune ca am reusit.
Up date 16 iulie: Matusica Mihaela 20 lei; matusica Antoaneta 50 lei; m-a anuntat si matusica Elena ca ii va trimite 50 lei. Asta inseamna ca am reusit sa o ajutam pana acum pe Alexandra cu 940 lei din cei 1400 lei necesari. Continuam?
Up date 14 iulie: Socoteala de acasa nu se potriveste cu cea din targ
; Alexandra m-a anuntat ca se sapa la o adancime mai mare decat cea preconizata anterior; le mai sunt necesare cateva tuburi si pentru a le plati mai au nevoie de inca 400 lei.
Up date 13 iulie: 300 de lei au fost donati astazi de catre o doamna ce doreste sa ramana anonima. Pana acum, din cei 1000 lei necesari, s-au strans 820 lei in cont. Cu promisiunea Magdalenei, sper sa putem finaliza.
Up date 12 iulie: inca doi pasi cu ajutorul matusicii Oana si unchiului Mircea (1 x 50 +1 x 100= 150 lei); maine vor depune in contul Alexandrei, matusica Magdalena si matusica Nicoleta (1 x 200+1 x 50= 250 lei); inseamna ca mai au nevoie de inca 300 lei.
Up date Incet, incet, micsoram distanta dintre Stefanel si fantana: am mai facut doi pasi cu ajutorul matusicilor Dardindar Vera si Rodica (2 x 100= 200 lei). Pentru a putea rasufla usurati si a incepe lucrarile, parintii lui Stefanel mai au nevoie doar de 700 lei. Matusica Anna spune: O sa se trimita si luni o suma.

Stefanel a facut doi pasi catre fantana cu ajutorul matusicilor Dardindar Angi.G si Maria.B (2 x 50= 100 lei). Mai are nevoie acum doar de 900 lei.

Te rog, daruieste si tu un pahar cu apa; ajuta-l pe Stefanel sa mai faca un pas spre fantana!

Afla mai multe despre aceasta actiune, cu un click pe fantana.

Banca Transilvania – Agenţia Brâncoveanu
RON: RO 31 BTRL 0430 1201 T 239 74XX
Titular: Ciocoi Alexandra (0727.205.695)

joi, 8 iulie 2010

Cum stai cu apa? Vrea si Stefanel un strop!

Up date 19 iulie: De sambata, fantana exista, apa este limpede, astazi Alexandra va duce o proba la laborator (stiti ca Stefanel are probleme la rinichi). Va multumim, dragi unchi si matusi Dardindar! Va astept la o degustare aici:
http://adriana-dardindar.blogspot.com/2010/07/stefanel-are-fantana.html
Up date 18 iulie: Matusica Magdalena a depus sambata in contul Alexandrei 200 lei; unchiul Mircea va depune maine 100 lei, saptamana trecuta, o alta persoana a depus 20 lei. Calculam: 940+200+100+20=1260 lei din 1400 necesari. Suntem aproape de a spune ca am reusit.
Up date 16 iulie: Matusica Mihaela 20 lei; matusica Antoaneta 50 lei; m-a anuntat si matusica Elena ca ii va trimite 50 lei. Asta inseamna ca am reusit sa o ajutam pana acum pe Alexandra cu 940 lei din cei 1400 lei necesari. Continuam?
Up date 14 iulie: Socoteala de acasa nu se potriveste cu cea din targ
; Alexandra m-a anuntat ca se sapa la o adancime mai mare decat cea preconizata anterior; le mai sunt necesare cateva tuburi si pentru a le plati mai au nevoie de inca 400 lei.
Up date 13 iulie: 300 de lei au fost donati astazi de catre o doamna ce doreste sa ramana anonima. Pana acum, din cei 1000 lei necesari, s-au strans 820 lei in cont. Cu promisiunea Magdalenei, sper sa putem finaliza.
Up date 12 iulie: inca doi pasi cu ajutorul matusicii Oana si unchiului Mircea (1 x 50 +1 x 100= 150 lei); maine vor depune in contul Alexandrei, matusica Magdalena si matusica Nicoleta (1 x 200+1 x 50= 250 lei); inseamna ca mai au nevoie de inca 300 lei.
Up date 10 iulie: am mai facut doi pasi cu ajutorul matusicilor Dardindar Vera si Rodica (2 x 100= 200 lei). Pentru a putea rasufla usurati si a incepe lucrarile, parintii lui Stefanel mai au nevoie doar de 700 lei. Matusica Anna spune: O sa se trimita si luni o suma.
Up date din nou,9 iulie, ora 10.26: Stefanel a facut doi pasi catre fantana cu ajutorul matusicilor Dardindar Angi.G si Maria.B (2 x 50= 100 lei). Mai are nevoie acum doar de 900 lei.
Up date 9 iulie: m-a sunat Alexandra de dimineata sa ma intrebe daca s-a oferit cineva sa o ajute; cu cateva minute inainte de a vorbi cu ea, am trimis mail la 100 de persoane pentru ca aseara Alexandra m-a anuntat ca trebuie a dea un raspuns echipei care va executa lucrarea.

Stiu ca v-am mai spus si in plus au mai scris si alte persoane despre acest subiect: Isabela aici si Lia aici.

Alexandra si sotul ei, parintii lui Stefanel si Adrian (Stefanel are aproape trei ani si a avut cancer la rinichi) nu au apa si sunt nevoiti sa construiasca o fantana. Sunt tinuti pe loc de lipsa banilor: mai au nevoie de 1000 lei pentru a incepe lucrarile in teren.

Cu Alexandra, in ultimul timp, vorbesc aproape zilnic. Am intrebat-o cum se descurca cu apa. Cumpara 18 litri aproape zilnic: pentru baut, pentru gatit, pentru spalat copiii. Pentru menaj o foloseste pe cea de ploaie. Sub pamant, un fir de apa asteapta sa iasa la suprafata. E impiedicat de 1000 de lei.

Daca doresti sa-i dai lui Stefanel un pahar cu apa rece, nu ezita:
Banca Transilvania – Agenţia Brâncoveanu
RON: RO 31 BTRL 0430 1201 T 239 74XX
Titular: Ciocoi Alexandra (0727.205.695)

File de jurnal (ziua a doua)

Va propun sa rasfoim o noua fila in jurnalul scris de Mihnea Maruta, pe care l-am descoperit saptamana trecuta.
Nu ştiu nimic. Jurnal de la Athos (a doua zi)

toaca Prodromu

Marţi, 12 august 2008

Să te trezeşti la 3 noaptea e un chin. Mă culcasem pe la 10 şi, când am auzit toaca, tot mai aproape, tot mai des, tot mai insistent, apoi clopotul, răscolitor, mi s-a făcut ruşine. Voisem să mai dorm, să mai rămân în pat, să mă lupt cu bătaia din urechi până se stinge.
Dar m-am dus.

*

În biserică sunt aprinse doar candele, la principalele icoane, şi un singur bec, în strană, deasupra subţiraticei măsuţe de unde se citeşte. E un întuneric domolit, cuminţit şi dominat doar de vocea călugărului sau de cea a preotului, din altar. Se face priveghere, iar călugării se roagă pentru noi toţi. Sute de milioane de oameni care dorm sunt ţinuţi în viaţă de rugăciunile monahilor, care nu dorm. Aşa simt.

Abia acum încep să înţeleg. Ne-am trezi noi, oamenii lumii, în fiecare noapte, când e somnul mai dulce, să ne rugăm pentru semenii noştri? Să-i ţină Dumnezeu şi să-i ducă pe calea cea bună? Cât de des înălţăm slavă Preasfintei Fecioare? Nu ne-am ridica din pat noapte de noapte nici pentru o petrecere, darmite ca să priveghem, să ne rugăm, să batem mătănii

Iar ce mă cutremură mai mult e că se vede că ei nu o fac din vârful buzelor. Citesc din cărţile lor sfinte cu toată însufleţirea, cântă din toată inima imnuri de slavă, nu le e somn, sau nu lasă să se vadă, nu e doar o formalitate, e un ritual trăit, o bucurie, o participare totală.

Iar eu abia aştept să mă mai aşez, să pot pune puţin capul pe braţ, să-mi fie mai uşor. Căci după priveghere urmează liturghia, unde vine toată suflarea obştii (mai puţin cei de la bucătărie, cred). Şi uite-aşa se face 7 şi jumătate şi nu vreau decât să dorm.
Dar mai întâi e masa de dimineaţă.

*

Peretele de stâncă în care se află peştera Sfântului Atanasie

Peştera Sfântului Atanasie se află la vreo 15 minute de mers pe jos de schitul Prodromu

Peştera Sfântului Atanasie e săpată într-un perete de stâncă vertical, care străjuieşte un mic golf cu apă verde-albăstruie, aşa cum nu credeam că poate să fie marea. Turcoaz închis, bleumarin de smarald, verde azuriu.

Se coboară pe zeci de trepte abrupte până pe la jumătatea peretelui. În faţa peşterii sunt construite mici clădiri din lemn, probabil şi un paraclis printre ele, dar închise. În grotă e, totuşi, o icoană a Maicii Domnului cu Pruncul – suficient pentru pelerinii care vor să se închine.

În inima muntelui, privind, când şi când, nesfârşitul mării, se nevoia un om. Împrejur, numai piatră şi vegetaţie neprietenoasă, prăpastie şi preaînalt.

marea pestera Sfantului Atanasie

*

“Cel ce vrea să conducă oameni trebuie, mai întâi, să se conducă pe sine”, mi-a spus părintele I., duhovnicul schitului Prodromu. E foarte scund, trecut de 80 de ani, cu sprâncene stufoase şi barbă albă-albă. Are o căutătură înfricoşătoare – mă temeam aseară, luni, să deschid gura; brusc, nu mai ştiam ce să-l întreb, nu mai voiam nimic, doar să-mi spună el ceva, fără să mă mai chinuiesc.

Mi-era ciudă pe mine, mi se blocase mintea, toate problemele mele îmi păreau ridicole să i le explic. M-a lăsat să-l însoţesc într-o plimbare până la zidul dinspre mare şi tăceam stingher secunde întregi. Respira greu, mai degrabă hârâia, şi mă simţeam un străin care nu ştie nimic şi nici n-are cum să întrebe.

M-am eliberat când a intrat în vorbă cu monahii care îngrijeau grădina – am îngenuncheat să mă binecuvânteze cu gândul că discuţia lor despre recolta de ceapă e mai importantă, măcar are un rost.

Zidul dinspre mare de la Prodromu şi via schitului, protejată cu  plasă de sârmă de mistreţi

Zidul dinspre mare de la Prodromu şi via schitului, protejată cu plasă de sârmă din cauza mistreţilor

După-amiază, ne-a îngăduit să ne primească un pustnic, părintele P. Grec.
Trăieşte în aşa-numita pustie a Viglei, între schitul Prodromu şi mare. Pustia e, de fapt, un hăţiş verde tipic grecesc, pe care nu-l poţi străbate fără să fii sfâşiat de crengi şi de spini, un păienjeniş de arbori pitici şi agresivi. Nici la părintele P. nu poţi ajunge decât dacă ştii cărările.

"Pustia" Viglei. În depărtare se vede Marea Lavră, prima  şi cea mai importantă mănăstire în ierarhia Muntelui, de care aparţine  şi schitul românesc Prodromu

"Pustia" Viglei. În depărtare, Marea Lavră, cea mai importantă mănăstire în ierarhia Muntelui, de care aparţine şi schitul românesc Prodromu