marți, 28 septembrie 2010

Apel urgent: Maria Sentes

Maria Sentes, 10 luni, cancer. Astazi, timpul a devenit principalul dusman al Mariei, intrucat in maxim o saptamana ar trebui sa ajunga la Paris pentru aceasta operatie. Insa din pacate familia ei nu dispune de aceasta suma ( 36.000 euro).
Daca doriti sa ajutati:
Adriana Sentes
RON: Volksbank Romania, Cod IBAN : RO84VBBU2513SM4642222790 – sucursala SMB;
EURO: Volksbank – sucursala Ghencea IBAN RO69VBBU2511BU4642221102

Documente medicale:http://mariasentes.wordpress.com/

Rugati-va pentru micuta Maria si parintii ei: Marius si Adriana.

Drum bun, Andrei Ioan!

Andrei Ioan Dalban, fiul Eleonorei si prietenul Ramonei a luptat cu cancerul, simtindu-si sufletul prizonier in propriul trup. Duminica, la mijlocul zilei, lupta a luat sfarsit. Urarea de la multi ani  a fost inlocuita cu Dumnezeu sa il odihneasca!

Nu l-am cunoscut pe Andrei Ioan in timpul vietii; le-am intalnit doar pe femeile care i-au fost alaturi pe parcursul bolii. Din solidaritate cu ele, pentru cateva zile, nu voi mai posta nimic pe blog.

Pentru Andra Ioana, Luis, Cosmina Andreea, Gabriel, Roberta, Alexandru, Bogdan Marian, Nicolae si Andrei Ioan, copii si tineri curajosi:
Daruieste, Doamne, tuturor carora le-ai luat viata din frageda tinerete, tuturor carora le-ai dat cununa de spini, tuturor celor ce nu au cunoscut fericirea pamanteasca, Mila Ta cea nesfarsita; rasplateste-le cu razele iubirii Tale nesfarsite dincolo de mormant, iar noi strigam asa:
Tatal nostru, rasplateste tuturor celor ce au murit sub sarcinile grele ale ostenelilor;
Tatal nostru, primeste in camarile raiului pe adormitii prunci si pe fecioare;
Tatal nostru, invredniceste-i veseliei la Cina Fiului Tau;
Tatal nostru, odihneste-i pe cei singuratici, orfani si straini pentru care nu are cine sa se roage;
Tatal nostru, sa se stearga pacatele lor de razele calde ale atotiertarii Tale;
Tatal nostru, deruieste robilor Tai mai inainte adormiti, parinti si frati ai nostri, haina alba a biruintei;
Tatal nostru, iubirea cea nemarginita, odihneste sufletele adormitilor robilor Tai!
Daca vreti sa cititi: Acatistul catre Dumnezeu Tatal pentru cei adormiti

Lista Stefaniei

Email de la bunica Stefaniei:

Vaccin 2 bucati 180 lei / bucata= 360 lei
Lapte praf: 12 cutii / luna * 60 lei cutia 720 lei
Reteta de medicamente =  90 lei
Scutece = 200 lei / luna
        
Va multumesc din tot sufletul,
Nina
Daca doriti sa o ajutati, puteti folosi urmatoarele conturi de donatii:
Titular : NICULINA DUMITRASCU
ING BANK, SUCURSALA GIURGIULUI
RON: RO 12 INGB 0000 9999 0160 0322
EURO: RO 54 INGB 0000 9999 0163 2255
Adresa: Comuna Copaceni, nr. 963, Jud Ilfov.
Telefon: 0763.998.823

duminică, 26 septembrie 2010

Mutarea sfântului si întru tot lãudatul Apostol si Evanghelist Ioan Teologul

Acest Sfant Ioan Teologul era din Betsaida Galileii, fiu al lui Zevedei, care era pescar. Deci, pescuind el, odata, pesti la marea Tiberiadei cu fiii sai, a venit Iisus si, stand pe tarm, a chemat pe fiii lui Zevedei, zicand: "Iacob si Ioan, veniti dupa mine si va voi face pe voi pescar de oameni". Deci, lasand ei pe tatal lor in corabie, au mers dupa Iisus si mult i-a iubit pe dansii.
Acest Ioan a fost, mai intai, ucenic al Sfantului Ioan Botezatorul si invatase de la acesta sa creada in Iisus, ca el este Mielul lui Dumnezeu, Care ridica pacatele lumii, si asa, cunoscandu-L pe Iisus, impreuna cu Andrei, au vorbit amandoi, pentru prima data cu Domnul. Sfantul Ioan Evanghelistul a fost insa unul din cei doisprezece Apostoli, alesi de Iisus, si era cel mai tanar din ceata Sfintilor Apostoli, drept aceea, si traditia Bisericii arata ca el a trait pana aproape de sfarsitul veacului apostolic (adica pana aproape de anul o suta). Sfantul Ioan era, apoi, unul din Apostoli cei mai apropiati ai Domnului Iisus, incat, in Evanghelia sa, el se numeste "ucenicul pe care il iubea Iisus (Ioan, 21, 20), negresit pentru fecioria si darurile lui. Este ucenicul care la Cina s-a rezemat pe pieptul Domnului si asa s-a adapat din Tainele lui Hristos. Este ucenicul caruia Domnul, cand era rastignit pe Cruce, i-a incredintat pe Preacurata Sa Maica, iar, dupa Inaltarea Domnului la Cer, Ioan era unul din stalpii Bisericii lui Hristos, impreuna cu Sfantul Petru si Iacov, ruda Domnului.
La randul ei, Traditia Bisericii ne da stirea ca, dupa moartea Maicii Domnului, Sfantul Apostol Ioan a mers la Efes, in Asia, propovaduind credinta lui Iisus. Aceeasi Traditie mai spune ca, din porunca lui Domitian imparatul (81-96), "Apostolul dragostei" a fost surghiunit in insula Patmos si ca acolo a vietuit el multa vreme. Tot acolo a scris el si Evanghelia sa, cele trei Epistole si cartea Apocalipsei. Deci, murind Domitian si venind imparat Nerva (96-98) Sfantul Ioan s-a intors la Efes si, asezand episcopi si preoti, i-a invatat sa pazeasca toate cate le-au auzit de la dansul si sa aduca pe oameni la Hristos.
Sfantul Ieronim istoriseste ca sfantul Ioan, ajuns la adanci batraneti, la varsta neputintelor, cerea sa fie dus la adunarile crestinilor si, in loc de lungi cuvantari, se multumea sa repete mereu: "Fiilor, iubiti-va unii pe altii". Ascultatorii il intrebau de ce repeta el mereu aceleasi indemnuri. Iar el raspundea, zicand: "Aceasta este porunca Domnului. Impliniti-o si este de-ajuns". Sfantul Ioan a murit in pace, la Efes, in alt treilea an al imparatiei lui Traian (98-117), dupa ce a iesit nevatamat dintr-un cazan cu undelemn in ferbere, la Roma (Tertullian).
El este singurul Apostol, care a mers cu Iisus pana la piciorul Crucii, marele martor credincios al Evangheliei a 4-a si al Apocalipsei. 

Sursa: Proloage

sâmbătă, 25 septembrie 2010

vineri, 24 septembrie 2010

Rugaciune catre Sfantul Siluan

http://saraca.orthodoxphotos.com/acatiste/acatistul_sf_siluan.htm

RUGACIUNE
O, Sfinte Siluane, cu lacrimile tale ai dobandit smerenia lui Hristos in Duhul Sfant si dascal al iubirii de vrajmasi ai devenit in acest veac plin de ura si de tulburare! O, dulce psaltire a pocaintei si alauta binecantatoare a Duhului sfant!
Noi, cei insufletiti de vietuirea ta cea aleasa, ne plecam genunchii in fata sfinteniei tale care rusineaza pe cei ce nu mai cred ca Dumnezeu lucreaza in Biserica Sa si iti marturisim ca inimile noastre suspina dupa linistea ta, dupa dragostea ta de Dumnezeu, de oameni si de vrajmasi.
Marturisim ca avem nevoie de mijlocirea ta pentru noi la Dumnezeu, Sfinte Siluane, ca mult suntem tulburati in aceasta lume care ne invata sa fim rai, iubitori de slava desarta si orbi ai pacatului. Roaga-L, Parinte sfinte, sa ne daruiasca si noua blandetea Sa, indelunga – rabdare, tacerea, infranarea si iubirea Lui cea dumnezeiasca pentru toate faptura.
Sfinte Siluane, tu care ai trecut prin atatea incercari duhovnicesti intarit de Sfantul Duh, nu ne lasa sa fim inghititi de marea lumii acesteia. Fii calauza noastra, fii povatuitorul nostru, mijloceste pururea pentru noi ca sa stingem vapaia patimilor, sa biruim raul din inimile noastre si astfel sa ne mantuim sufletele.
Asa, Cuvioase Parinte Siluane, podoaba calugarilor din Sfantul Munte al Athosului, cel care te-ai facut pe tine lacas Sfintei Treimi, izbaveste pe cei ce cu credinta savarsesc prea cinstita pomenirea ta si pe cei ce saruta cu evlavie moastele tale, spre slava Celui ce S-a proslavit in tine si daruieste prin tine tamaduire tuturor celor ce alearga la ajutorul tau.
Vazand rautatea si nimicnicia noastra, Doamne, Dumnezeul nostru, Cel ce l-ai numarat pe Sfantul Siluan in ceata alesilor Tai, trimite-l noua ca pe un adevarat Parinte, spre a ne povatui cum sa traim o viata cuviincioasa, o viata de nevointa si de rugaciune, ca sa Te aflam milostiv in ceasul mortii si la Infricosatoarea Judecata, Amin.




La multi ani, Siluan!

http://bebesiluan.wordpress.com/, blogul unde micutul Siluan primeste ganduri bune de ziua lui


Sfântul Cuvios Siluan Athonitul: Cine iubeşte pe Domnul, acela îşi aduce aminte întotdeauna de El, iar aducerea-aminte de Dumnezeu naşte rugăciunea. Dar, dacă nu-ţi vei aduce aminte, atunci nu te vei mai ruga, iar fără rugăciune sufletul nu va rămâne în dragostea lui Dumnezeu, căci prin rugăciune vine harul / Duhului Sfânt. Prin rugăciune se păzeşte omul de păcat, fiindcă, rugându-se, mintea e ocupată de Dumnezeu şi cu duh smerit stă înaintea Feţei Domnului, pe Care-L cunoaşte sufletul ce se roagă.

joi, 23 septembrie 2010

Troparul Sfantului Siluan Athonitul


Preotul George Laurentiu Bota este taticul micutului Siluan, baietelul de 7 luni, care in luna noiembrie este programat pentru transplant de ficat.





Dedicatie de la Cristina, pentru toti iubitorii de Bach

miercuri, 22 septembrie 2010

Toamna se numara rechizitele

Langa biroul Iulianei sunt rechizite PIGNA. Si pentru ca este o matusica foarte buna, Iuliana s-a gandit la nepotii Dardindar. Impreuna cu colegele ei au facut pachete si in in felul acesta Stefanel, Bianca, fratii Mandricel, copiii Niculinei, fetita familiei Haranita si Ema (pachetul pentru ea este inca la mine, urmand sa il trimit cand se intoarce mamica ei de la maternitate) au inceput scaoal cu daruri. De rechizite s-au bucurat si trei familii de la biserica noastra. Acum asteptam primele note ale copiilor, carora le dorim numia 10 pe linie la scoala.

Din partea mea si-a Iulianei, pentru Sorin, Luminita, Anca si Titus o nota maxima cu multe imbratisari la capitolul darnicie si bunavointa.

Si pentru ca toamna se numara rechizitele, Bianca si Stefanel au numarat de doua ori pachetele, pentru ca alte doua doamne s-au gandit la ei. O doamna ce doreste sa ramana anonima si Cristina, o matusica nou sosita in club. Nota 10 si pentru voi, dragutelor!

Si din partea mea, pentru Iuliana, un 10 plus la capitolul coordonare. Nu numai ca ne-a dirijat pe toti foarte bine, dar a si mers personal la cateva familii, cea mai indepartata fiind familia Mandricel.

Un raspuns care lamureste

(Sf. Nicolae Velimirovici - Raspunsuri la intrebari ale lumii de astazi)
Fericiţi cei săraci cu duhul, fiindcă a lor este împărăţia Cerurilor, a zis Domnul Hristos. Pe tine te descumpăneşte acest lucru. Descumpănirea ta vine din faptul că încurci debilitatea mintală a oamenilor slab dezvoltaţi cu sărăcia pe care o laudă Hristos.
Sărăcia duhovnicească, altfel spus frângerea inimii, este o însuşire a celor mai bune minţi pe care le-a avut lumea. Este conştiinţa nimicniciei proprii înaintea măririi lui Dumnezeu, conştiinţa murdăriei proprii înaintea curăţiei lui Dumnezeu, conştiinţa deplinei atârnări proprii de nemărginita putere a Domnului.
Împăratul David a grăit despre sine: eu vierme sunt, şi nu om - iar împăratul David nu era debil mintal, ci a fost o minte bogată şi genială. Fiul lui, preaînţeleptul Solomon, a scris: nădăjduieşte către Domnul cu toată inima ta, şi pe înţelegerea ta să nu te bizui. Asta înseamnă a fi sărac cu duhul, şi anume a te încredinţa întreg lui Dumnezeu, iar în sine a nu crede.
Fericit este cel care e în stare a mărturisi fără făţărnicie: „Puterea mea este neputincioasă, înţelegerea mea nevolnică, voinţa mea şovăielnică - Doamne, ajută-mi!” Sărac cu duhul este sfântul care, precum apostolul Pavel, poate să spună: eu de nimic nu ştiu, fără numai de Hristos!
Sărac cu duhul e savantul care, precum Newton, recunoaşte că neştiinţa sa este nemărginit mai mare decât ştiinţa sa.
Sărăcia cu duhul este antipodul desăvârşit al trufiei şi laudei de sine. De prosteasca, foarte prosteasca trufie şi de pierzătoarea laudă de sine a vrut Hristos să ne păzească atunci când i-a lăudat pe cei săraci cu duhul.
Pace ţie şi bucurie de la Domnul!
Sursa Ortodoxia tinerilor

De la 8 la 12





Va invit sa citim impreuna: un click pe fotografii si se poate citi cu usurinta. O vizita la librarie si va veti bucura mai repede de aceste lectii. Pentru cei care au ajuns mai tarziu, in spatele randurilor de mai jos se ascund paginile din urma:

Inceputul, pagina 5.
Mareste pagina 6
Mareste pagina 7
Mareste paginile 8-9
Mareste paginile 10-11
Mareste paginile 12

Maine, paginile 13-15 si tot asa in fiecare zi. Din pagina in pagina, sper ca la final, la pagina 58 sa fim un pic mai buni decat eram la pagina 5.

Simplu si bun: cartofi cu gogosari

Miercuri. Post. Ceva rapid. Simplu. Bun. Spal cartofii si in coaja ii pun la fiert. Spal gogosarii si ii maruntesc la robot. Deschid sticla cu ulei, aprind focul la aragaz, pun cratita pe aragaz si in ea amestec uleiul, sarea si gogosarii maruntiti. Suna telefonul dar nu raspund pentru ca nu ma pot dezlipi de gogosari; daca ma dezlipesc eu, se lipesc ei si se ard. Inchid focul; au trecut 10 minute de cand l-am deschis. Cartofii inca fierb. Suna telefonul din nou. Raspund.

B
una dimineata! Ce faci?! Te-am tot sunat!...Buna dimineata! Gatesc...Ce gatesti?...Cartofi cu gogosari....La ora asta?!...Ce are ora asta?!...E ora de cafea, nu de gatit...M-ai prins! Dar eu in timp ce gatesc pregatesc si cafeaua, in gand...Spune-mi reteta...Citeste-o pe blog; o postez imediat ce termin de gatit...De ce scrii pe blog?...Iti spun daca vii la cafea...Unde?! Pe blog?! Peste cat timp?!...Cand termin de gatit...M-ai innebunit cu blogul tau! Vorbim mai tarziu. Te pup...Te pup si eu.

Cartofii s-au fiert; pana se racesc ei, citesc eu ceva. Am ajuns ieri la pagina 7; impreuna cu un cititor din Sibiu. Asta inseamna ca dupa ce citesc, ii arat ce am citit.

S-au racit cartofii. Ii curat de coaja, ii rad pe razatoarea mare si ii amestec cu gogosarii caliti. Pun si piper. Si mult patrunjel. Suna telefonul. Va las sa cititi. Eu fug sa raspund!

Simplu si natural

Din Apostolat in Tara Fagarasului (Femeia creştină: Simplitate şi naturaleţe)

Să trăiţi o viaţă simplă, cât mai simplă. Participaţi cu viaţa voastră la simplitatea şi frumuseţea naturii. Îmbrăcaţi-vă modest şi curat. Rochiţele întotdeauna să vi le faceţi lungi, până mai jos de genunchi. Pantofii să aibă tocurile cât mai joase cu putinţă. Să nu vă fardaţi. Cât de frumos şade unor fete în ţinuta lor naturală… Sub nici un motiv să nu vă boiţi buzele sau obrajii!

Păstraţi-vă curate aşa cum Dumnezeu v-a lăsat, căci curăţenia – naturaleţea este adevărata frumuseţe şi podoabă…

Din scrisorile lui Valeriu Gafencu către surorile lui

marți, 21 septembrie 2010

O noapte de...Bach

Cand se termina, nu se termina....continua toata noaptea aici.

Uite ca se poate!

Pentru cei care au trecut pe la cafea dar n-au deschis usa de la sala de auditii/vizionare:

N-am patit-o pana acum!


Cred ca de la cafeluta de dimineata mi se trage. Este energizanta! Si cred ca este si aromata. Sau de la imbratsari...multe, ca am gasit si la Maria si la Sorin, cand am vrut sa le spun ca este gata cafeaua. Va arat, pentru ca nu imi vine sa cred: in timp ce gogosarii sunt la foc mic, am intrat un pic pe blog sa vad cu cate persoane ma imbratisez azi...pana la ora 13, 200 de imbratisari dar foarte stranse 40.

Continuam sa ne imbratisam la cafeluta de azi. Vedeti ca in spatele cuvintelor verzi aveti retete, poze si ceva bun de citit/vazut pe la vecini. Dar ca sa stiu cu cine m-am imbratisat, astept imbratisarile la comentarii. Va imbratisez cu drag.

Cafea cu imbratisari

Ziua de ieri...uau!!!...multe comentarii la cafea...si rasete si alergat in jurul mesei dupa copii. Si petale rupte din margarete...vin?!...nu vin invitatii?!. Cafeaua?! Buna!. Am epuizat stocul si am cumparat alta. Si daca tot am iesit, am cumparat si gogosari pe care i-am imprietenit rapid cu alte cumparaturi. Stau cuminti acum la rece si ma asteapta sa-i pregatesc. Pardon! Sa-i imprietenesc astazi cu branza, in gustarea Gogosari cu branza.

Ceasca de cafea a venit pe email de la Claudia dar stiu sigur ca de pe biroul Mariei, matusica Dardindar, o ceasca cu margarete si cafea ii insenineaza ziua.

Ce ascultam azi?! Ascultam muzica si ne imbratisam. Ne imbratisam si zambim. Zambim si ne imaginam ca suntem la Sinaia, Sambata, la Balcic sau peste ocean. Darry.anna, Iuliana, Monica si Sergiu s-au intors de curand din calatorii si dupa cum vedeti, astazi, de la cafeluta nu plecati cu mana goala. V-ati intrebat de ce am pus fotografii si file de carte langa cesti?! Sunt pentru voi. De la ei. Sunt darnici. Normal, doar de multe ori sunt unchi si matusi Dardindar.

Intrebarea de azi: Ai accepta imbratisarea unui necunoscut pe strada? Toti cei pomeniti astazi la cafea, va pot confirma ca ne-am imbratisat la prima intalnire, chiar daca nu ne stiam decat din citit. Sergiu era si cu sotia, asa ca nici prin cap sa nu va treaca sa trimiteti anonime iar cu darry.anna, fiind departe dar corespondand de mult timp ma imbratisez mereu in incheierea mailului.

Si ca sa va convingeti ca ieri la cafeluta ne-am imbratisat cu musafirii, am furat de la Maria o imbratisare din natura.

Daruri foto pentru cafegii

De la darry.anna, Iuliana, Monica si Sergiu. Cu un click pe fiecare poza, va veti bucura de cateva zile de concediu pe blogurile lor. Cafeaua de dimineata, neaparat se bea la mine. Pozele de la Monica le veti vedea tot la mine, dar in sertarul ei, pentru ca ea si-a cam umplut sertarul pe blogul personal.





Free Hugs

Puterea cuvantului


Va invit sa citim impreuna: un click pe fotografie si se poate citi cu usurinta. O vizita la librarie si va veti bucura mai repede de aceste lectii. Pentru cei care au ajuns mai tarziu, in spatele randurilor de mai jos se ascund paginile din urma:

Inceputul, pagina 5.

Mareste pagina 6
Mareste pagina 7

Maine, pagina 8 si tot asa in fiecare zi. Din pagina in pagina, sper ca la final, la pagina 58 sa fim un pic mai buni decat eram la pagina 5.

Gogosari cu branza

Toamna, cand rostim cuvantul gogosari, de cele mai multe ori alaturam si otet, miere, boabe de mustar si frunze de dafin. Pe lista de cumparaturi, imediat langa cafeaua pentru cafeluta de dimineata, mi-am notat astazi alti prieteni ai gogosarului: cartofi, branza, carne, ceapa, verdeata, sare si piper.

Si pentru ca ce-i mult nu este apreciat la adevarata valoare, chiar si in bucatarie, voi gati astazi gogosari cu branza, maine cartofi cu gogosari si joi, gogosari cu carne. Incepem?!...Gogosari cu branza! Fie gustare rece (nimic mai simplu, asta si un copil mic stie cum se face), fie gustare calda (nici aici nu este complicat, dar pana sa aflu reteta de la o prietena nici nu m-am gandit la acest delicios fel).

Multi gogosari taiati felii subtiri se inabusa in ulei de masline pana devin moi. Multa branza se rade peste ei, direct in vasul in care au fost inabusiti. Capac peste si avut rabdare cateva minute, chiar daca va ploua in gura. Daca nu ati citit cu atentie ce am scris (multi gogosari, multa branza) o veti lua de la capat cu pregatirile pentru ca de obicei, cei care fac pentru prima data acest fel, dupa prima gustare rostesc: mai vreau. Mult!

PS. In natura gogosarul din verde devine rosu. Pe blog, din rosu va deveni verde, in momentul in care voi posta si foto de la locul faptei.

Pietre si flori la Balcic

foto: Monica Daniela

luni, 20 septembrie 2010

Bucuresti, 551 de ani

Cafea impreuna cu Ema

Pentru ca am intarziat cu cafeluta si pentru ca vreau sa va las astazi pe voi sa dezvoltati subiectul, va rog sa va asezati la masa, sa rasfoiti ceva bun pana cand aduc eu ibricul cu cafea si sa imi raspundeti la o intrebare (ati intalnit copii deosebiti?) pentru ca astazi vreau sa va prezint un copil deosebit.

Sa zicem ca stam noi fetele si baietii, la taclale, la o cafea. Usa cafenelei se deschide brusc si un copil nedumerit se opreste in prag. Dezorientat, nu stie daca sa intre sau sa se intoarca. Se uita in urma si ne da de inteles ca nu e singur, dar dupa cum rasufla, ne dam seama ca a fugit si si-a lasat in urma insotitorul. Intr-o secunda, din prag, a ajuns la prima masa; ia o revista si o arunca in aer, razand...in urmatoarea secunda, in drum spre usa, rastoarna un scaun. Se opreste, un pic speriat, dar cand in prag apare mama, chipul i se insenineaza din nou. Acum intelegem de ce a trecut ceva timp pana cand mamica a ajuns puiul din urma: are un alt puiut in burtica sa.

E cald si un pahar cu apa e binevenit; pe fuga, pentru ca puiul cel mare nu mai are rabdare; zgomotul din cafenea nu-i este deloc pe plac. Ma...ma...pa! Imediat Ema...sau Maria... sau Andreea...sau Andrei...sau Damian...sau Razvan sau...in timp ce Ema..sau Maria... sau Andreea...sau Andrei...sau Damian...sau Razvan... le trag de mana pe aceste mame curajoase spre iesire, pentru ca noi, cei obisnuiti, suntem de multe ori prea speriati (nu cred ca din rautate o facem) si nu stim sa-i acceptam pe Ema...sau pe Maria... sau pe Andreea...sau pe Andrei...sau pe Damian sau pe Razvan in preajma noastra si asta pentru ca "nu suntem noi insine in stare sa ajungem la inaltimea sentimentelor lor, sa ne intindem, sa ne alungim, sa ne ridicam pe varfurile picioarelor, ca sa nu-i ranim.” ( Janusz Korczak).

Despre copiii cu dizabilitati psihice, Sfantul Teofan Zavoratul spune, dur la inceput, dar lamurindu-ne dupa aceea: "Idioti! Da, pentru noi ei sunt idioti, dar nu si pentru ei si pentru Dumnezeu. Duhul lor creste pe alta cale. Se poate intampla ca noi, cei intelepti, sa fim mai rau decat idiotii. Copiii sunt toti ingerii lui Dumnezeu".

Mi-as dori sa bem intr-o zi cafeaua cu toate aceste mame curajoase, pentru ca de la ele, putem invata, in primul rand, ca nu crucea noastra este grea. Invatand, vom observa ca nici ele nu isi considera crucea foarte grea, atata timp, cat au primit cu bucurie si alti copii trimisi de Dumnezeu in burticile lor.

Tu si eu...Eu sunt onorata sa te cunosc...Eu invat foarte multe de la tine...Eu imi doresc sa duc impreuna cu tine grija pe care o ai... Eu nu sunt atat de puternica cum esti Tu...Pot fi cateva fraze pe care ar trebui sa le rostim uneori.

Suntem cu Bunul Dumnezeu, daca suntem buni

Am inceput de sambata sa recitesc Cum putem sa devenim buni, de
parintele Arhimandrit Teofil Paraian (odihneasca-l cu sfintii, Bunul Dumnezeu!). Este o carticica subtire si reprezinta un extras din volumul "Ospatul credintei".

Va invit sa citim impreuna: un click pe fotografie si se poate citi cu usurinta. O vizita la librarie si va veti bucura mai repede de aceste lectii. Pentru cei care au ajuns mai tarziu, in spatele randurilor de mai jos se ascund paginile din urma:

Inceputul, pagina 5.


Mareste pagina 6

Maine, pagina 7 si tot asa in fiecare zi. Din pagina in pagina, sper ca la final, la pagina 58 sa fim un pic mai buni decat eram la pagina 5.

Doamne, ajuta -ne!

duminică, 19 septembrie 2010

Luarea Crucii şi urmarea lui Hristos

Evanghelia Duminicii după Înălţarea Cinstitei Cruci (Marcu 8, 34-38; 9, 1)

Zis-a Domnul: cel care voieşte să vină după Mine să se lepede de sine, să-şi ia crucea sa şi să-Mi urmeze Mie. Căci cine va voi să-şi mântuiască sufletul său îl va pierde; dar cine-şi va pierde sufletul său pentru Mine şi pentru Evanghelie, acela îl va mântui. Şi ce-i foloseşte omului să câştige lumea întreagă, dacă-şi va pierde sufletul său? Sau ce ar putea să dea omul în schimb, pentru sufletul său? Iar cine se va ruşina de Mine şi de cuvintele Mele, în acest neam desfrânat şi păcătos, şi Fiul Omului se va ruşina de el, când va veni în slava Tatălui Său cu sfinţii îngeri. Apoi a zis către ei: adevărat vă spun vouă că sunt unii, din cei care stau aici, care nu vor gusta moarte, până când nu vor vedea împărăţia lui Dumnezeu, venind cu putere.

Dumnezeu respectă libertatea omului

De ce trebuie să urmăm lui Hristos?

Lepădarea de sine - eliberare de egoism pentru a iubi fără patimă

Hristos schimbă crucea noastră în bucurie a învierii

Cei care au trecut prin suferinţă înţeleg mai bine crucea altora

Extras din Asumarea Crucii - calea mântuirii în Hristos, ziarul Lumina.

Cateva minute cu micutul Siluan Bota

sâmbătă, 18 septembrie 2010

Bunatatea este accesibila tuturor

Cand s-a intors din vacanta, Iuliana nu a venit cu mana goala; si-a cadorisit prietenele (adica si pe mine) cu daruri. Si inca ce daruri...lectii de ajuns in Rai... CUM PUTEM SA DEVENIM BUNI...un manual ce nu ar trebui sa lipseasca din ghiozdanul nostru, profesor fiind parintele Arhimandrit Teofil Paraian (odihneasca-l cu sfintii, Bunul Dumnezeu!):
  • rostul intregii lucrari a Bisericii noastre este sa devenim buni, sa ne facem din rai ce suntem, buni, buni, cum trebuie;
  • acesta este semnul ca suntem cu Bunul Dumnezeu, daca suntem buni;
  • cu cuvant bun, si pe cel rau il faci bun, iar cu cuvant rau, si pe cel bun il faci rau;
  • ce faci te si face;
  • pe om daca-l cauti de bun, bun il gasesti, si daca-l cauti de rau, si rau il gasesti;
  • in bunatate se cuprinde iubirea, dragosteta, bucuria, pacea, indelunga-rabdarea, facerea de bine;
  • sa promovam bunatatea, care-i cea mai mare valoare din cate valori sunt in lumea aceasta;
  • bunatatea fericeste.
Maine este Duminica dupa Inaltarea Sfintei Cruci; la Sfanta Liturghie vom invata despre luarea Crucii si urmarea lui Hristos.

Spor la bunatate, dragii mei prieteni!

vineri, 17 septembrie 2010

Va rog, rugati-va si pentru Andrei Ioan!

Up date 26 septembrie Dumnezeu sa il odihneasca!
 
Tanarul din fotografie se numeste Andrei Ioan Dalban, fiul Eleonorei si prietenul Ramonei. Au nevoie de rugaciunile si gandurile noastre bune: Andrei Ioan, pentru a depasi faza grea in care a ajuns boala lui iar mama si prietena lui Andrei pentru a face fata suferintei de a vedea ca persoana iubita trece prin clipe grele.

Impreuna cu Iuliana, am fost ieri in vizita la spital. Pentru ca la Andrei vizitele sunt restrictionate din cauza imunitatii scazute, ne-am intalnit doar cu mama lui. La plecare, cu ochii in lacrimi, Eleonora ne-a implorat sa rugam cat mai multe persoane sa se roage si pentru fiul ei. Andrei Ioan este un tanar credincios si chiar daca boala lui a ajuns intr-o faza terminala, el continua sa se roage Bunului Dumnezeu si Maicii Domnului. Daca aveti timp, rugati-va Maicutei Domnului cu aceasta scurta dar puternica rugaciune, din Acatistul Maicii Domnului-Pantanassa- Izbavitoarea de cancer

O, Preacurata Maica a lui Dumnezeu, Imparateasa a Toate, auzi suspinurile noastre cele pline de durere inaintea icoanei tale celei facatoare de minuni. Intoarce-ti privirea spre copiii tai bolnavi de boli netamaduite, care cad inaintea sfintei tale icoane cu credinta. Si precum pasarea isi acopera cuibul cu pui cu aripile, asa acopera-ne si tu, Fecioara, cu omoforul tau cel vindecator. In acest loc in care nadejdea se subtiaza, mila ta sa fie nadejde neindoielnica. Aici unde grijile amare ne coplesesc, da-ne rabdare si odihna; unde chinul si deznadejdea se cuibaresc in suflet, fa sa rasara lumina necreata a lui Dumnezeu. Mangaie-i pe cei fricosi, intareste-i pe cei slabi, varsa blandete si lumina peste inimile amarate. Vindeca poporul tau cel bolnav, atotmilostiva stapana, binecuvanteaza mintile si inimile doctorilor, ca sa fie instrumentele Atotputernicului doctor - Iisus Hristos, Mantuitorul. Ne rugam inaintea icoanei tale ca puterea ta sa traiasca in noi, Stapana si Doamna. Intinde mainile tale pline de vindecari, bucuria celor intristati, mangaierea celor indurerati, ca degrab primind ajutorul tau cel minunat sa laudam Treimea cea de viata Facatoare si nedespartita, Tata, Fiu si Duh Sfant, acum si pururea si in vecii vecilor. Amin!

joi, 16 septembrie 2010

Avizier

Un prieten de blog doreste sa inchirieze un apartament cu doua camere in Bucuresti, unde vrea sa locuiasca impreuna cu sotia si copilul.

Daca stiti pe cineva, ii puteti lasa un mesaj la acest post.

Cu floarea soarelui la o cafea

Up date 18 sept: Sambata si duminica, ceaiul sau cafeaua sunt gratis! Acasa la voi, in familie! Imi puteti trimite fotografii cu cestile voastre preferate: adriana.dardindar@gmail.com

Up date 17 sept
:
  • Stiu ca asteptati cafeaua. Din motive pe care le veti intelege, astazi vreau sa fim cu ochii doar pe postarea dedicata lui Andrei Ioan, pentru ca noi, Slava Domnului, avem timp berechet pentru povesti la cafea. El, nu.
  • Ieri am vorbit cu Eufemia si i-am transmis salutarile voastre. Va imbratiseaza cu mare drag.
Un pic obosita dupa ziua de ieri (nici nu stiti cate cesti de cafea am spalat). Usa cafenelei/ceainariei s-a deschis de 440 de ori iar dintre cei 323 de musafiri care ne-au trecut pragul, unii s-au asezat la masa, au baut o cafea, au rasfoit prin blog si cei care s-au simtit bine, au revenit: 43 de iubitori de cafea.

Cinci doamne dragalase, (eu ziceam ca vor fi cel putin 3) au stat la taclale cu mine, si au promis ca vor reveni: Corina, Claudia, Darry.anna, Iuliana si Maria.

Si ar fi si pacat sa nu revina, pentru ca si astazi este o zi deosebita: o serbam pe matuska Eufemia, matusica lui Siluan, ascultam impreuna (nu am reusit sa ajung la concertul caritabil, dar am gasit pe blogul psaltilor catedralei patriarhale, doua fragmente din concert) Axion la Nasterea Maicii Domnului si Irmos kalofoni si pentru ca matusica lui Siluan poarta numele Sfintei Mari Mucenite Eufimia, o vom ruga sa ne spuna cate ceva despre viata acesteia.

In asa atmosfera de sarbatoare, nu pot sa ma abtin si sa nu va citesc si eu ceva: matusica Eufemia, fiind prietena cu Natalia, sunt convinsa ca imi va aduce numarul 43 al Apostolatului, pentru a-mi reaminti ca oricand in sufletele noastre, putem schimba furtuna cu vremea buna.

La plecare, va invit sa luati din cos cate un biletel si o floarea soarelui si daca v-a placut cafeaua, cand ajungeti acasa, formati numerele scrise pe biletel, daruind astfel cateva clipe nepotelului Siluan.

Pentru ca este perioada de criza, florile si cafeaua le-am imprumutat de la vecini.

Gata, v-am dt raportul, am facut si cafeluta pentru ziua de azi, ne vedem la comentarii. Sa aveti o zi faina!

Să schimbăm furtuna cu vremea bună

Ce am trimis la Apostolat in Tara Fagarsaului pentru numarul 43:
Mănânc în acelaşi timp în care citesc, citesc în acelaşi timp în care ascult muzică, ascult muzică în acelaşi timp în care urmăresc filmul de la televizor. Filmul îl vizionez în timp ce gătesc iar de gătit, gătesc în timp ce mă cert cu cineva la telefon.
Fac o mulţime de treburi în acelaşi timp şi mă mir de ce nimic nu îmi iese bine, de ce mâncarea nu este gustoasă, de ce nu sunt o persoană plăcută.
Mă trezesc dimineaţa mai obosită decât m-am culcat cu o seară înainte şi dacă nu ar exista semnele de carte, mi-ar lua mult timp să-mi amintesc unde am rămas ultima dată în timp ce mâncam şi ascultam muzică şi mă uitam la televizor. La ce film?! Nu ştiu, pentru că citeam.
Există totuşi o acţiune pe care o pot face de fiecare dată când mănânc sau când citesc sau când ascult muzică sau când gătesc: mă pot ruga.
Rugăciunea va transforma mâncarea în leac şi bucurie, pentru că am pregătit-o în timp ce mă rugam. Tot rugăciunea mă va ajuta să fiu un interlocutor plăcut.
Dar cel mai important este că rugăciunea mă va pregăti să fac faţă furtunilor mai mari sau mai mici pe care le voi avea de înfruntat în cursul celei mai frumoase călătorii, numită viaţă.
"Rugaţi-vă neîncetat" (I Tesaloniceni 5, 17)

Sfanta Mare Mucenita Eufimia

Din Proloage:

Aceasta mult slavita Mucenita a trait pe vremea urmasilor lui Diocletian (305-312) si petrecea in randuiala fecioarelor, indeletnicindu-se cu duhovnicestile nevointe. Deci, a iesit porunca de la dregatorul Priscus sa se adune tot poporul si fiecare, dupa puterea sa, sa aduca jertfa lui Ares, zeul Calcedonului. Si s-a adunat popor mult; iar unii din crestini, nevrand sa jertfeasca idolului, de frica chinurilor se ascundeau pe unde puteau. S-au gasit insa tradatori, si au fost descoperiti.

Printre cei ce n-au primit sa jerfeasca lui Ares a fost si Sfanta Eufimia, fecioara. Deci, prinzand-o pentru marturisirea lui Hristos si dand-o la chinuri cu foc, cu roata si cu alte maestrii de chinuri, au dat-o, la urma, fiarelor salbatice ca sa o manance. Da, macar ca a ramas nevatamata de fiare, Sfanta Eufimia si-a dat sufletul sau catre Domnul.

Biserica Ortodoxa o cinsteste ca pe cei mai mari Mucenici. In vechime, erau in Constantinopol patru biserici ridicate in cinstea ei. Cea mai vestita a fost insa cea din Calcedon, in care s-a si tinut cel de-al patrulea Sinod a toata lumea, impotriva ratacirii lui Eutihie, la anul 451. Parintii de la Calcedon socoteau ca izbanda hotararilor soborului, se datora, in buna parte, mijlocitorilor Sfintei Eufimia. Dumnezeului nostru slava!
Viata: aici
Minunea de la Calcedon: aici

Tronos: Irmos kalofonik

Tronos: Axion la Nasterea Maicii Domnului

Teledon pentru Siluan in reteaua Romtelecom

  • 0900.900.830 - 10 euro/apel
  • 0900.900.834 - 5 euro/apel
  • 0900.900.832 - 2 euro/apel

miercuri, 15 septembrie 2010

M-ai vazut, m-ai pozat, am plecat!

Lecturi pentru cand am timp

Cu si despre Parintele arhimandrit Sofian Boghiu:
  • Este adevarat ca omul cand se roaga asteapta ceva de la Dumnezeu, un ajutor pe care nu ni-l poate da decat El. Adeseori, aceste relatii dintre oameni sunt zadarnice. Insa, daca incepe sa se roage si foloseste sfaturile lui Dumnezeu in viata lui, atunci simte un mare ajutor. Dumnezeu niciodata nu ne invata de rau, ci totdeauna spre folosul nostru. Continuare aici.
  • Am cunoscut o tanara la mare, care mai tarziu a devenit fina mea. Ea ne-a dus la parintele Sofian, care a fost extrem de cald, dar ne-a spus: Nu se poate, imediat va cununati religios. Acesta este primul lucru pe care il fa­ceti. A fost o intalnire fabuloasa. A pus mana pe noi si ne-a facut crestini. Eram casatoriti de 20 de ani si nici ma­car nu eram cununati la biserica. Marturisiri preluate de aici.
  • - Cum se poate practica smerenia în căsătorie?
- Foarte usor. În primul rând, sotul si sotia să fie cuviinciosi unul fată de altul, să nu se jignească unii pe altii, să fie de acord în cresterea copiilor. Se întâmplă în familii ca tata să-si iubească copiii într-un anumit fel, respectându-le toate gusturile si să-i facă astfel obraznici. Mama caută să-i învete să se roage, să postească, să nu spună vorbe de rusine. Or, copilul ascultă, e foarte inteligent si foarte atent, primeste si priveste în jurul lui, iar acest dezacord între mamă si tată este un dezastru pentru el. Asa încât smerenia înseamnă în primul rând bună-cuviintă si respect reciproc între sot si sotie; înseamnă lupta împotriva mândriei. Acest lucru trebuie transmis în familie si, dacă se poate, nu numai copiilor. Copiii sunt influentati: ceea ce văd în casă, aceea fac în viata lor. Mai sunt însă si nepoti, strănepoti, cumnati si cumnate care au nevoie de această virtute dumnezeiască, de această smerenie, care înseamnă, între altele, si buna-cuviintă fată de celălalt. Să nu spui ceva prin care să-l umilesti pe celălalt, să-l rusinezi, ci să încerci să-l ajuti cu adevărat. Dacă îi spui sincer niste lucruri, el simte, te aude si te respectă. Dacă îi spui cu un aer de învătător, atunci te înghite, dar nu respectă ceea ce-i spui. De aceea, sinceritatea si buna-cuviintă sunt primele virtuti care întăresc si sustin virtutea smereniei într-o căsnicie. Sursa aici.

Iertarea celor care ne greşesc

Evanghelia de astazi :

"Adevărat zic vouă că oricine va zice acestui munte: Ridică-te şi te aruncă în mare, şi nu se va îndoi în inima lui, ci va crede că ceea ce spune se va face, fi-va lui orice va zice. De aceea vă zic vouă: Toate câte cereţi, rugându-vă, să credeţi că le-aţi primit şi le veţi avea. Iar când staţi de vă rugaţi, iertaţi orice aveţi împotriva cuiva, ca şi Tatăl vostru Cel din ceruri să vă ierte vouă greşealele voastre. Că de nu iertaţi voi, nici Tatăl vostru Cel din ceruri nu vă va ierta vouă greşealele voastre." (Marcu 11, 23-26)

Evenimentele amintite în pericopa evanghelică de astăzi s-au petrecut după intrarea în Ierusalim a Domnului nostru Iisus Hristos. Ştiind că se apropie supliciile şi crucificarea Sa, Mântuitorul şi-a întărit în credinţă ucenicii. Peste puţin timp cei ce-I erau aproape se vor dezice de El. În primul rând, ucenicii sunt îndemnaţi să aibă o credinţă puternică. Apoi, Domnul Hristos le vorbeşte despre iertare. Ne întrebăm şi noi ca şi ucenicii: de ce este atât de important să iertăm celor ce ne greşesc nouă? Oare avem puterea şi voinţa de a face acest lucru? Să nu uităm că despre iertare Mântuitorul a vorbit ştiind că va avea de suportat toate umilinţele şi moartea pe Cruce. Din spusele Domnului nostru Iisus Hristos desprindem răspunsul. Nu putem să ne gândim la iertarea lui Dumnezeu dacă noi nu suntem în stare să iertăm, iar iertarea noastră trebuie să fie deplină şi din toată inima. Dacă nu avem puterea să iertăm pe cei ce ne greşesc, nu facem altceva decât să ducem această povară toată viaţa. Nu vom ierta un an, doi, zece, cincizeci. Dar oare vom trăi atât? Ce sens mai au cuvintele rugăciunii "Tatăl nostru", dacă nu putem ierta? De iertat poate ierta doar un om cu adevărat credincios şi înţelept. Iertarea este chipul milostivirii lui Dumnezeu şi un gest de smerenie a omului.

Sursa: Ziarul Lumina

Personaje pline de mister

Initial, am crezut ca cei de la Google, au aflat despre Cafeluta de dimineata si s-au gandit sa creeze ei decorul...glumesc, bineinteles. Brrr! nici nu as putea savura o cafea sau un ceai, gandindu-ma la zece negri mititei sau la misterele pe care trebuie sa le descifreze Hercule Poirot. Curioasa, am vrut sa vad ce se ascunde in spatele decorului. Sunt 120de ani, trecuti de la nasterea doamnei Agatha Mary Clarissa, Lady Mallowan, născută Miller, la data de 15 septembrie 1890, cunoscută în general ca Agatha Christie.

Ceasca albastra la cafeluta de dimineata

Claudia mi-a trimis prin Iuliana, cu ceva timp in urma, o ceasca mov. V-am mai spus despre acest dar. Ieri, prin e-mail, mi-a trimis doua duzini de cesti; fiecare ceasca este parca desprinsa dintr-o poveste. Si mi-am spus ca ar fi pacat sa tin cestile doar pentru mine. Am compus repede o invitatie, am trimis mailuri, am lasat mesaje si iata-ma acum, cu nasul lipit de geam, sa vad cine trece pragul cafenelei/ceainariei.

Astazi, printesa cestilor de cafea este ceasca albastra. M-am gandit sa ascultam Vivaldi: Toamna, deschis in New Tab, urmat de Vangelis in culorile toamnei si Vangelis din Cosmos sau Memories Of Blue .

Si pentru ca este toamna, si pentru ca este 15 septembrie, vreau sa va rog sa zambiti astazi pentru Madalina Ionescu, sotia lui Nic. Are nevoie de gandul nostru bun, pentru ca este o zi mai grea: daca nu ar fi plecat la inceputul lui iulie, Nic ar fi implinit astazi 38 de ani.

Fara sa ne dam intalnire, am intalnit-o pe Madalina, cu doua duminici in urma, in Herastrau.

Avea la ea, ingeri si pietre...numite generic zdranganele...facute de ea. Am intrebat-o pur si simplu daca este sotia lui Nic...mi-a raspuns simplu...da...din acel moment, am avut senzatia ca ne cunoastem de o viata...ne-am imbratisat la despartire si am primit un inger stilizat si o carte de vizita.

Sunt convinsa ca Madalina va simti astazi zambetele noastre. Chiar daca nu ne cunoastem foarte bine, avem un numitor comun: suntem oameni. Si in plus, marea majoritate a celor bem astazi cafea impreuna, suntem femei: sensibile, vulnerabile dar puternice in acelasi timp.

S-a terminat Vangelis?! Ascultati din umbra Alifantis, tot in New Tab, pentru ca vreau sa treceti acum la comentarii si sa-mi spuneti ce inseamna pentru voi ziua de 15 septembrie. Incep eu. Ne vedem acolo.

PS. Madalina, sper ca Alifantis este si preferatul vostru. Cineva imi sopteste ca asa este. Cred ca ingerul.

Alifantis: Umbra

Vangelis: Memories Of Blue

Vangelis: Cosmos

Toamna cu Vangelis

Toamna cu Vivaldi

Zdranganele de la Madikulika

Designer: Madalina Ionescu

marți, 14 septembrie 2010

Culorile toamnei sau ce inseamna sa fii profesionist

sursa http://photography.nationalgeographic.com/photography/photo-of-the-day/
alte fotografii aici

De maine: Cafeluta de dimineata

...sau ceaiul de dupa masa


Invitatie:

Dragilor,

Cand aveti timp, chef sau orice alt motiv, treceti pe la Cafeluta de dimineata. Zilnic, pana la ora 9, vom schimba cestile si decorul. Impresii putem schimba la comentarii.

Va astept cu drag,
Adriana

14 septembrie: Inaltarea Sfintei Cruci

Din Creştinul cinsteşte Sfânta Cruce:
Unii nu o cinstesc, alţii o hulesc, dar noi, cei ce ne dorim mântuirea, credem cu tărie în puterea Sfintei Cruci. Mărturisim: "Doamne, armă împotriva diavolului, Crucea Ta o ai dat nouă". Semnul Crucii, cu care ne însemnăm zilnic, este un gest liturgic, dar şi o rugăciune. Mărturisim, prin însemnarea cu Sfânta Cruce, că suntem fiii Tatălui, Fiului şi Sfântului Duh. Nu este creştin adevărat cel ce nu cinsteşte Sfânta Cruce!

Acatistul Sfintei Cruci: http://www.crestinortodox.ro/acatiste/acatistul-sfintei-cruci-67184.html

Din Proloage:
Astazi, fratilor, Preasfanta Cruce se ridica dezlegand pacatele noastre si tot anul innoindu-l cu Inaltarea ei; inca si inimile noastre, cele invechite cu pacatul, le innoieste. Ca, prin aceasta Sfanta Cruce, ne-am rascumparat din blestemul Legii, ca pe aceasta a fost pironit Domnul Dumnezeul nostru si zapisul pacatelor noastre l-a rupt. Prin Cruce, a omorat toate pacatele noastre si smintelile. Tot pe ea ne-a dat-o noua Stapanul si Dumnezeu arma asupra potrivnicului vrajmas. Prin Cruce moartea s-a omorat si iadul s-a stricat. Prin ea Adam cel omorat de demult iarasi s-a innoit si Eva din blestem s-a slobozit. Ca, prin gustarea din pom, a fost cazut din Rai de demult si, iarasi, prin lemnul Crucii s-a salasuit in Rai. Si aceasta este biruinta noastra asupra potrivnicului. Cu aceasta insemnandu-ne, nu ne temem de vrajmasul cel vazut si nevazut, ca ea este tamaduitoare de patimile noastre. Aceasta este care satura cu credinta inimile noastre. Ea este pazitoarea tuturor crestinilor si carmuitoarea tuturor. Cu aceasta ne insemnam noi tot trupul si bucatele noastre si nu se apropie de noi raul. Fiindca aceasta asuprelile noastre le goneste.

Drept aceea, fratilor, pe aceasta Sfanta Cruce cu frica sarutand-o si cazand inaintea ei, sa lepadam de la noi toata rautatea, iutimea, mania, clevetirea, lacomia, fapta de rusine si betia, acestea toate diavolului sa le lepadam. Sa iubim pacea, blandetile, trezia iubirea de saraci, primirea de straini, postirea si curatia, ca acestea sunt viata ingereasca si cu aceste fapte toti cei dreptcredinciosi se mantuiesc. Aceasta curatie si faptele asemenea ei sa le iubim,. ca sa fim fiii Celui preainalt si partasi ai Imparatiei Lui, slavind pe Preasfanta Treime, pe Tatal si pe Fiul, si pe Sfantul Duh, acum si pururea si in vecii vecilor. Amin.

Au nevoie de ajutor

Am primit un mesaj de la Bianca si il pun la vedere, un pic simplificat, fiind o lista de cumparaturi, cu gandul ca vor poposi multe matusi bune pe blogul meu zilele acestea.

Cu rosu voi colora acele articole despre care voi primi vesti ca vor pleca spre Bianca

Lista ei este aceasta (am preluat-o de la comentariile de aici):
  • 140 lei pentru manuale ( s-a rezolvat si acest aspect)
  • 150 lei lunar pentru abonament transport; (up date 14 sept: maine o doamna va depune in contul Biancai, pentru inceput, cei 150 lei pentru abonament transport)
  • 100 lei saptamanal pentru a continua tratamentul de chinetoterapie si masaj la Spitalul Judetean Constanta ( Bianca locuieste in comuna Valul lui Traian);
  • salopetele pentru practica;
  • caiete studentesti, caiete mici; geanta de umar in care sa incapa caiete studentesti si carti; crema de galbenele pentru masaj, spirt, aspirine tamponate, paracetamol;(up date 14 sept: aceeasi doamna, va trimite un colet, pana joi cu toate aceste articole; )
  • pantalon sport ( treninig) marimea 29 -30;
  • o geaca groasa de iarna (Bianca are 56-58 kg); (up date 14 sept: draguta doamna va rezolva si acest punct in cursul urmatoarelor saptamani)
  • adidasi marimea 39; ( up date 27 sept a trimis Cristina)
  • ceaiuri, legume, fructe (Bianca tine regim, nu trebuie sa se ingrase pentru ca altfel are dureri mari de coloana).
Bianca Velichea este o adolescenta bolnava; pe blogul ei gasiti multe amanunte despre diagnostic, tratamentul pe care trebuie sa il faca si despre situatia financiara. Ne roaga sa o ajutam: http://savebianca.blogspot.com/2010/04/eu-sunt-bianca.html

Adresa: Localitatea Valu lui Traian, Str. Credintei nr. 9, Jud. Constanta
Telefon: 0727.275.667 / 0241.230.317

Raiffeisen Bank – Agentia Valu lui Traian, judetul Constanta
RON: RO 70 RZBR 0000 0600 1100 8342
EURO: RO 47 RZBR 0000 0600 1103 4655
Cod SWIFT: RZBR ROBU
Titular: Velichea Maria (mama)

luni, 13 septembrie 2010

Acrobatii utile, acrobati consacrati. Astazi, domnul profesor Tudor Opris

"Spuneti ca e obositor sa fii alaturi de copii. Aveti dreptate. Si adaugati: fiindca trebuie sa te cobori la nivelul lor, sa te apleci, sa te inclini, sa te incovoiezi, sa te faci mic.

Aici insa gresiti. Nu asta te oboseste cel mai mult, ci faptul ca esti obligat sa te ridici la inaltimea sentimentelor lor. Sa te intinzi, sa te alungesti, sa te ridici pe varfurile picioarelor. Ca sa nu-i ranesti."

Janusz Korczak. Citat preluat de la Iuliana.

Citind, mi-am amintit ca de-a lungul anilor de scoala, am intalnit dascali acrobati si neobositi. Domnul profesor Tudor Opris merita apelativul de super acrobat in relatiile cu copiii si adolescentii.

Tudor Opris in dialog cu Cleopatra Lorintiu 2/4
Tudor Opris in dialog cu Cleopatra Lorintiu 3/4
Tudor Opris in dialog cu Cleopatra Lorintiu 4/4



duminică, 12 septembrie 2010

sâmbătă, 11 septembrie 2010

Bonsoir, Papache!

Papache... un bun prieten, plecat acum 6 ani spre cer: mi-l imaginez cum sta acum la taclale cu ceilalti prieteni plecati...cum strange noi prieteni si leaga noi prietenii...era prieten cu oamenii mari...era prieten cu noi, copiii... era prieten cu noi copiii deveniti adolescenti si apoi adulti...era prieten cu natura...iubea muntele si marea...se imprietenea repede cu copacii...era amator de muzica buna si carti de calitate...pe langa faptul ca era un bun prieten era si un bun interlocutor...nu te puteai plictisi cand se punea pe vorba...era ca un magnet...prietenii lui chiar daca nu se cunoasteau initial, deveneau prieteni intre ei...era un iubitor de frumos si de bun simt...era un suflet tanar...usa lui era mereu deschisa si oricand, un prieten calator gasea un loc de odihna pentru perioade mai lungi sau mai scurte.

Pentru toate aceste daruri, Dumnezeu l-a rasplatit cu o sotie inteleapta si doi copii buni...acestia i-au inteles pasiunile si l-au sustinut...stiti doar ca artistii sunt foarte sensibili.

Randurile de mai sus le-ati citit si anul trecut pe blogul meu.

Nu trece o zi, fara sa ma gandesc la el...Tot sambata era si cu 6 ani in urma, cand s-a desprins...ultima data l-am vazut miercuri, cu cateva zile inainte de plecare...l-am revazut saptamana aceasta, miercuri spre joi, in vis...era tanar, aproape sa nu-l recunosc...fata lui, prietena mea, l-a visat si ea zilele acestea...si in vis erau la Papicu, bunicul... vise...

De cativa ani, pe tanti Ana, sotia lui Papache, nu o mai serbam in septembrie, de ziua ei...doar mergem la o cafea si o felie de tort...ne intalnim, noi, fetele...de ras, tot radem, pentru ca asa, cu rasul am invins de multe ori plansul...anul acesta, la tort, am fost cu o fata in plus...tanti Ana este pentru a treia oara, bunica Ana...eu am mancat in total trei felii de tort...Gabriela Erika, ar fi vrut si ea, dar inca e la faza de lipait mere rase cu cereale (si nici nu are inca dinti)...despre Ana si Angelica nu va pot spune cate felii au mancat, pentru ca eram prea ocupata cu tinut copilul in brate/sters barbita copilului super pofticios/devorand feliile de tort cu bezea si facand pofta copilului super pofticios...as mai fi putut manca o felie de tort, pentru ca Lila, delicata ca intotdeauna, a mancat doar o felie foooaaarte subtire.

Si sa va spun ceva despre Lila. Lila este prietena cu tanti Ana si cu toate ca este cu 9 ani mai mare decat tanti Ana, eu mereu i-am spus Lila...si nu s-a suparat niciodata...am ramas memorabila cu o replica; cu vreo 30 de ani in urma, tanti ana era la Lila, dar eu si cu prietena mea nu stiam...de sub geamul ei, am intrebat: Lila, tanti Ana este la tine?...eu aveam cam 13 ani, tanti Ana vreo 36 si Lila un pic mai mult decat am eu acum...si stau si ma intreb; pai mie mi-ar conveni sa-mi spuna copiii, tanti Adriana?!

O sa ziceti acum, ca uite, Anei, ii spun tanti Ana si nu se supara...pai nu se supara...Ana e tanti Ana de cand ma stiu... ea e mama prietenei mele, e mama mea adoptiva fara acte, e prietena mea..si asa e numele ei, pus de mine, cu multi, multi ani inainte (poate unii dintre voi nici nu erati nascuti pe vremea aceea).

Si o sa mai ziceti; bine mai Adriana, ai inceput sa ne povestesti despre Papache si ne-ai spus mai multe despre tanti -ta Ana. Nu v-ati prins...printre randuri, eu de fapt ii povesteam lui Papache ce am facut in lipsa lui, anul acesta, de ziua Anei.

Dar ce s-o mai lungesc cu vorba, care atunci cand e prea multa seamana a saracie... Mai bine ne mutam pe blogul meu cu poze, la un vernisaj...REMEMBER PAPACHE: http://adriana-doarpoze.blogspot.com/2010/09/papache.html