joi, 20 ianuarie 2011

Povestire despre doua femei

Rugandu-se oarecand Cuviosul catre Dumnezeu, s-a facut un glas catre dansul, zicandu-i: "Macarie, inca n-ai ajuns la masura celor doua femei, care vietuiesc impreuna in cetatea cea de aproape." Deci, auzind aceasta batranul, si-a luat toiagul sau si a mers in Cetatea aceea si, afland casa lor, a batut in usa si indata una dintre dansele a iesit cu mare bucurie si l-a primit pe el. Apoi, chemand batranul pe amandoua, a zis catre dansele asa: "Pentru voi atata osteneala am indurat, venind din pustia cea departata, ca sa inteleg lucrurile voastre, pe care spuneti-mi-le mie, netainuindu-le." Si au raspuns femeile catre batranul: "Crede-ne pe noi, Sfinte Parinte, ca nici in noaptea trecuta de patul barbatilor nostri n-am fost libere, deci, ce fel de lucruri cauti de la noi ?" Iar batranul staruia, rugandu-le pe ele, sa-i arate randuiala vietii lor. Iar ele, silite fiind, au zis : "Noi nici un fel de rudenie intre noi nu aveam si s-a intamplat ca s-au insotit cu noi doi frati si, cu dansii, cinsprezece ani petrecand in aceeasi casa, nici un cuvant rau sau spurcat n-am zis una catra alta, nici nu ne-am sfadit candva, ci in pace pana acum vietuim. Si ne sfatuiam cu un gand, ca, lasand pe sotii cei trupesti, sa mergem in ceata sfintelor fecioare, celor ce slujesc lui Dumnezeu, dar n-am putut sa-i induplecam pe barbatii nostri, ca sa ne lase pe noi, macar ca foarte cu multe lacrimi si rugaminti i-am rugat pe dansii. Drept aceea, necastigandu-ne dorirea, am pus asezamant intre Dumnezeu si intre noi ca nici un fel de cuvant nesocotit sa nu zicem pana la moartea noastra."
Acestea, auzindu-le, Sfantul Macarie a zis: "Cu adevarat, nici fecioare, nici maritate, nici monah, nici mirean, ci hotararea cea buna o cauta Dumnezeu, primind-o pe ea ca pe insasi fapta, si fiecaruia, dupa alegerea cea de buna voie, ii da pe Duhul Sfant, Cel ce indrepteaza viata tuturor celor ce vor sa se mantuiasca."

Niciun comentariu: