luni, 7 februarie 2011

Prima intalnire

Sau cum au intrat gemenii in viata mea: 

In ianuarie anul trecut, pe la mijlocul lunii, am primit un email prin care eram rugata sa postez pe blog cazul fratilor gemeni. Am postat, am trimis emailuri pe la prieteni si cunoscuti si cineva mi-a raspuns: Alexandra, fotograf,  o cunoscusem in vara (cu ocazia primei vizite la Stefanel). Impresionata de caz, aceasta le-a  facut o vizita copiilor acasa, s-a intors cu fotografii si mi-a scris:

"Trebuie ajutati neaparat. Nu stiu ce inteleg unii prin saracie lucie, dar daca ar vedea in ce conditii se traieste acolo si-ar redefini conceptul."

Peste putin timp, copiii au venit la recuperare. Intr-una din zile i-am vizitat (aveam pentru ei daruri de la cativa oameni cu suflet bun) si am scris pe blog:
Vineri, inainte de a merge la ei, am sunat. Erau la biserica din curtea spitalului si asteptau sa inceapa slujba Sfantului Maslu. Am stabilit ca ne vedem a doua zi.

Cand am intrat in camera, Nicolae era in pat si a inceput sa rada: Te stiu!...Te stiu!...A zis mama ca vii!...ca orice copil, era curios sa vada ce le-am adus
In timp ce inspecta jucariile si isi alegea preferatele, si-a facut aparitia si Elena, la fel de zambreata ca si fratele ei ( o aducea mamica de la sala de gimnastica). Mi-au pus o multime de intrebari: cine ma suna?! cum il cheama pe sotul meu?! cand mai vin pe la ei?!...sunt atat de simpatici si plini de viata, incat te astepti sa sara in orice moment din pat...din pacate, nu au cum.


Pentru ca trebuiau sa ajunga la sala de mese, in timp ce Niculina il aseza in carucior pe Nicolae, am luat-o in brate pe Elena; plangand (cred ca este foarte obositor pentru ei acest stil de viata) micuta suspina: M-am saturat!...M-am saturat!...glasciorul ei ca de greieras imi rasuna inca in minte. Le-am promis ca revin de ziua lor: poimaine, 27 ianuarie.

3 comentarii:

Iuliana spunea...

Asa este... Si acum Niculina imi spunea ca o mai aude pe Elena zicand amarata: "M-am saturat!" Inima ei de mama e insangerata cand o aude astfel pe micuta ei...

Oh, de-am putea sa-i ajutam mai mult!

Dumnezeu sa ii binecuvanteze!

adriana spunea...

Nu cred ca o sa uit vreodata glasciorul ei cu acele cuvinte

Sara spunea...

De câtă suferință au parte acești copilași... Dragii de ei!.. Poate va fi bine după operație...
Doamne, ajută!