Stau lângă geam,
Primăvara să aud când vine.
Verde, năvalnic şi cald
Se topesc zăpezile,
Cai albi îşi întind rugători capetele.
Un pic de primăvară
Se prelinge
Din ochiul deschis al soarelui,
Ca un vis dezgolit.
Aşa scriam în urmă cu 27 de ani. Inca mai stau la geam cand iarna se îngâna cu primăvara şi sper în fiecare an să surprind momentul în care frunza ghiocelului iese din pământ...verde crud...verde proaspăt...verde plin de viaţă...verde si alb.






































1 comentarii:
scriai si inca mai scrii foarte frumos si emotionant!
Trimiteţi un comentariu