joi, 21 februarie 2013

Vine?! Nu vine?!

de la Carmen
In urma cu doi ani, pe 1 martie, postam, fara fotografie, versurile de mai jos si ganduri despre verde alb. Astazi, Bucurestiu nu are zapada. La Carmen am gasit aceasta bucurie de fotografie si de cum am vazut-o mi-au revenit in minte inspiratiile de altadata:
Stau lângă geam,
Primăvara să aud când vine.
Verde, năvalnic şi cald
Se topesc zăpezile,
Cai albi îşi întind rugători capetele.
Un pic de primăvară
Se prelinge
Din ochiul deschis al soarelui,
Ca un vis dezgolit. 
Aşa scriam în urmă cu 27 de ani. Inca mai stau la geam cand iarna se îngâna cu primăvara  şi sper în fiecare an să surprind momentul în care frunza ghiocelului iese din pământ...verde crud...verde proaspăt...verde plin de viaţă...verde si alb.

Indiferent de anotimp, daca in suflet este mereu primavara, se poate spune ca traiesti deja in rai. 

 

Un comentariu:

Loredana spunea...

scriai si inca mai scrii foarte frumos si emotionant!