sâmbătă, 2 aprilie 2011

Mariana, mamica Emiliei, copil autist


2 Aprilie - Ziua Internationala de Constientizare a Autismului

http://florina-emilia.blogspot.com/2011/04/2-aprilie-ziua-internationala-de.html
E greu sa povestesc despre 6 ani in cateva cuvinte...e greu sa exprim ce simt pentru ca am un copil cu Autism. Nu stiu cum sa povestesc ca m-am obisnuit cu ideea ca am un copil special si ca niciodata nu va reusi sa se incadrezea in limitele normalului si totusi incerc in fiecare an sa fac si altceva pentru Ema in afara de terapia ABA. E complicat sa povestesc despre terapie...acest mod de "dresaj" al copilului.  
Cand Ema avea 3 ani am mers cu ea la Bucuresti sa ii fac investigatii. Voiam sa stiu ce se intampla cu ea deoarece devenise nervoasa si nici nu reusea sa se faca inteleasa, achizitiile ei verbale erau extreme de reduse Puneam starea ei pe lipsa tatalui, si absenta parintilor mei care au avut grija de ea de cand s-a nascut si au murit cand Ema avea 2 ani si cateva luni. Diagnosticul a fost dur, insa in acel moment nu am costientizat ce inseamna AUTISM. Mi-a trebuit cca 1 an sa recunosc problema si sa ma mobilizez ca sa fac ceva pentru copilul meu. Terapia ABA este metoda care o ajuta sa invete sa se descurce singura, sa comunice , sa se integreze. Fiind singura, a trebuit sa imi spun povestea vietii in presa si TV asa am gasit oameni care sa ma inteleaga si care sa ma sprijine moral si material, am cautat terapeuti  coordonator de programe si am inceput drumul lung ce se numeste ABA (Applied Behaviur Analysis - terapia comportamentala aplicata ) in octombrie 2006. Drumul e lung, costisitor si neintrerupt Vacantele Emei se numara in zile maxim 5 saptamani pe an NU imi permit sa ii intrerup programul deoarece se pierd foarte repede achizitiile si trebuie exercitiu mult. In acest timp am urmat tratamente homeopate scumpe, evaluari si chiar am fost in Anglia unde speram sa reusim sa ramanem pentru ca Ema sa beneficieze de un program specializat intr-o scoala speciala pentru copii cu autism, din pacate nu intotdeauna am luat cele mai bune decizii, am infruntat rautati si compasiune insa am mers mai departe. 
Urmatorul pas este un transplant de celule stem, pentru care trebuie sa ma zbat sa strang 9000 euro. Pana acum Ema a facut progrese, merge la scoala speciala unde este clasa a II-a, insa este departe de varsta reala.
In tot acest timp, de cand am inceput terapia ABA si m-am zbatut sa ma fac intelasa , un OM a stat alaturi de mine , m-a incurajat si desi de multe ori nu intelegea problema Emei, a iubit-o si o iubeste ca pe propriul copil. Nu este singurul caruia ar trebui sa-I multumesc, insa acest om s-a inhamat la problemele mele si am reusit sa facem o familie, echilibrul de care Ema are nevoie.
 

Niciun comentariu: