joi, 26 mai 2011

Tu ce părere ai?

http://www.furgamurga.ro/leather-goods
Într-o zi, trei păsărele curajoase dar sfioase în acelaşi timp, au plecat spre ţările calde unde îşi imaginau ele că soarele nu apune niciodată, că cea mai des întâlnită culoare este culoarea verde, pentru că acolo în ţările calde, fiind mereu lumină, pomii sunt mereu plini de frunze şi frunzele sunt mereu verzi (v-am spus că sunt sfioase şi curajoase; acum trebuie să adaug că sunt şi mititele, dacă ar fi să le compar la vârstă cu un copil, ar avea cam trei-patru ani, din acest motiv nu ştiu că acolo unde este soare mereu, frunzele sunt galbene sau nu mai sunt deloc). Când şi-au făcut planuri de zbor pe pervazul ferestrei mele, mi-a fost teamă să intervin în ciripeala lor şi mi-am spus: "curajoase şi sfioase cum sunt, sigur vor ajunge în ţările calde dar când vor vedea galben sau nimic în loc de mult verde, vor reveni la fereastra mea primitoare, pentru scurtele drumeţii în corcoduş".
 
Le-am subestimat: nu sunt nici sfioase şi nici mititele; sunt poete şi boeme; curajoase şi entuziaste. Mi-au trimis ieri o vedere din care citesc că nu ştiu dacă au ajuns în ţările calde deoarece nu au văzut alte păsărele cu care să ciripească dar acolo unde au ajuns au găsit un copac; din copacul întâlnit şi nemaipomenit (trei zile s-au certat pentru că una dintre ele spunea că nu e copac ci peşte; cum nu au găsit pic de apă în jur au stabilit până la urmă că au întâlnit un copac, la umbra căruia ,o floricică sfioasă şi curajoasă  se întinde spre ramuri).
   
Acum sunt un pic derutată: trebuie să le răspund şi nu aş vrea să le tulbur liniştea la care au ajuns după ciripeală:  e copac!  e peste! e copac!. Dacă le spun  că nu au ajuns în ţările calde, că sunt tot în corcodusul din faţă ferestrei iar peştele-copac nu este decât o imagine pe monitor,  salvată de la  FURGAMURGA, sigur îşi vor pierde entuziasmul şi nu vor mai ciripi câteva zile. Dar pentru că cei care au făcut minunăţia asta de peşte...oare e copac?! sunt persoane simpatice, mă voi sfătui cu ei cum să procedez cu păsărelele mele care acum stau îmbufnate. Un nor a acoperit soarele şi câţiva stropi de ploaie le-au ciufulit penele; cred că şi-au dat seama că nu au ajuns încă în ţările calde, pentru că acolo au auzit că e mereu soare şi nu plouă niciodată.
 

2 comentarii:

Dili spunea...

aa asa da Adriana! Pai... eu zic sa le spui ca pestele-copac in care au ajuns se cheama doar "un lco minunat" cu bobite de aur in el, langa o fereastra unde se afla cineva care le iubeste neconditionat si care stie unde se duce soarele dupa ce apune. Si mai zi-le ca floricica pe care ele nu o vad le-a fost adusa in dar de o mana magica si a fost sadita sub copacul lor-peste ca sa le arate cata nevoie avem de apa din norii care gonesc soarele uneori. Si mai zi-le ca sunt niste norocoase ca au ajuns intr-o asa poveste frumoasa :-)

adriana spunea...

Mariuco, bucuroasa sunt eu ca intalnesc mereu oameni cu suflete frumoase, care stiu sa faca lucruri placute privitului.