duminică, 28 august 2011

Ce ne impiedica sa iertam?

Din pilda datornicului nemilostiv Sfantul Luca al Crimeei, Predici, Ed. Sophia, Bucuresti, 2009
Domnul ne-a poruncit să ne rugăm cu rugăciunea pe care i-a învăţat pe ucenicii Săi şi în această rugăciune noi zilnic repetăm: Şi ne iartă nouă greşalele noastre, precum şi noi iertăm greşiţilor noştri.
 
Vedeţi cât de mult se cere de la noi? Nu avem voie, văzând o asemenea manifestare grosolană a inimii rele omeneşti, să ne limităm doar la revoltă – tre­buie să ne amintim porunca: „Ia aminte la tine însuţi!”
 
Totdeauna ia aminte la ce se petrece în inima ta, preţuieşte profund şi cin­stit fiecare mişcare a inimii tale, urmăreşte cele mai mici manifestări păcătoase ale ei.

Aşadar să ţinem minte cuvintele Sfântului Apostol Pavel din Epistola că­tre Efeseni: "Fiţi buni unul cu altul, compătimitori, iertaţi unul altuia aşa cum, şi Dumnezeu în Hristos v-a iertat pe voi."
 
Şi trebuie să iertăm, aşa cum cere Hristos, aşa cum a spus El în finalul pildei - din toată inima. Fiindcă se în­tâmplă că iertăm doar în cuvinte – ne plecăm celui care ne-a supărat, dar in inimile noastre rămâne iritare, ură faţă de el. Aceasta nu este iertarea din toa­tă inima.
 
Să ne învăţăm să îndeplinim această poruncă a lui Hristos - să fim milostivi, aşa cum este Tatăl nostru Cel ceresc, şi să iertăm din toată inima apropia­ţilor noştri greşelile făcute faţă de noi. Şi atunci şi noi vom primi iertare de la Tatăl nostru Cel ceresc. Amin.

Un comentariu:

DoarATAT spunea...

Bună Ziua ! ~ Doamnei Adriana.
~
Da. Aşa ar trebui.
Dar ce facem atunci când, iertându-i, aceşti "greşiţi ai noştri" vin cu şi mai mare îndârjire ? Noi putem ierta, sau măcar dorim însă aceştia NU NE LASĂ. Aceştia ne batjocoresc în continuare, după nişte "judecăţi" ce le aparţin. Vin şi-şi râd - pe faţă - de noi, ne aţâţă, ne provoacă, nu ne lasă deloc să avem viaţa noastră ! La astfel de "greşiţi ai noştrii", te rog să-mi spui CUM POT SĂ-I IERT ? Cum poţi să ierţi o atitudine sfidătoare, şicanele permanente şi încăpăţânarea cu care tot ei sunt "în drept", de a proceda astfel ???
Cum să iert pe cineva care îmi terfeleste în continuare IMAGINEA mea de Om, imaginea mea de creştin ? Şi care pretinde să mă încadrez - tot eu - în criteriile lor strâmbe despre Viaţă ??
Pentru că SUNT fără nici o urmă de îndoială STRÂMBE "Judecăţile" lor ! Orice impunere nu este creştinească, din capul locului ! Creştinii nu au voie să impună nimic, nimănui, niciodată !
~
Cornelius, :)