Intai a plecat Gabriel, intr-o dimineata de sambata in septembrie, cu sapte ani in uma. Anisoara l-a urmat dupa sase ani, intr-o alta sambata de toamna, la sfarsit de octombrie, anul trecut pe 30.
Pe amandoi, plecarea i-a surprins cu tample albite de trecerea anilor dar cu suflete tinere, precum le aveau atunci cand s-au intalnit.
De un an sunt din nou impreuna. Dumnezeu sa ii odihneasca!
Ieri i-am pomenit la slujba de parastas pe amandoi. La plecare, rude si prieteni, am primit din partea prietenei mele (fiica lor), aceasta fotografie pentru a ne reaminti de ceea ce am invatat si de la parintii nostri: Iubirea nu are nevoie de multe cuvinte din partea noastra ci se multumeste doar cu un loc primitor in inimile noastre.
 |
| 06.04.1938-11.09.2004 |
 | |
| 02.05.1946-30.10.2010 |
Postări
7 comentarii:
Dumnezeu să-i ierte!
Dumnezeu sa ii ierte si sa le dea lumina vesnica!
FoartE emotionant!
Dumnezeu sa-i ierte!
Dumnezeu sa-i ierte,asa s-a intamplat si la mine.In urma cu doi ani,in ziua de sf.Mucenic Mina,tatal meu a plecat la cer.Iar pe 16 octombrie,cu doua saptamani in urma a plecat si mama.M-a lasat singura dar stiu ca acolo sus o astepta tata,surioara,bunicii...Mi-e asa de dor de ei...Pe 4 noiembrie este ziua mea si cat mi-as fi dorit sa fie si ei cu mine...Dumnezeu sa-i ierte si sa-i odihneasca...Nina.
Va multumesc tuturor pentru gandul catre prietenii mei.
Niculina, Dumnezeu sa o odihneasca si pe mama ta, Ioana. Imi pare rau ca nu a supravietuit operatiei.
Of, tin minte cand am vazut postul tau anul trecut, fotografia aceea a Anisoarei mi-a ramas in minte, nu stiu de ce... si povestea despre Papache la fel, prietenul copacilor... e uimitor cum oamenii buni iti patrund fara explicatii si fara a-i cunoaste in suflet, datorita altor oameni buni care vorbesc despre ei. Dumnezeu sa ii odihneasca!
Maria, amandoi erau persoane extrem de sociabile, cu foarte multe alte calitati. In preajma lor se creau multe prietenii.
Trimiteţi un comentariu