Va multumesc tuturor pentru vizita si ma bucur ca aceasta masuta ruginita a strans in aceasta miercuri atatia comeseni in jurul ei. Am fotografiat-o la Cheia, este pe partea stanga a soselei, cand mergem spre Brasov, aproape de locul de campare. Banuiesc ca inca mai este acolo, probabil si mai ruginita.
Straluceste in inimile noastre, Iubitorule de oameni, Doamne, lumina cea nestricacioasa a cunostintei Dumnezeirii Tale si deschide ochii sufletului nostru spre cunoasterea evanghelicestilor Tale propovaduiri; pune intru noi si frica fericatelor Tale porunci, ca astfel calcand cu totul poftele trupesti, viata duhovniceasca sa petrecem, cugetand si facand toate cele ce sunt placute Tie. Ca Tu esti luminarea si sfintirea si mantuirea sufletelor noastre si Tie slava inaltam: Tatalui si Fiului si Sfantului Duh, acum si pururea si in vecii vecilor. Amin! (O gasiti dupa a unsprezecea catisma din Psaltire)
Nadejdea mea este Tatal, scaparea mea este Fiul, acoperamântul meu este Duhul Sfânt, Treime Sfânta, slava Tie!
Toata nadejdea mea spre tine o pun Maica lui Dumnezeu, pazeste-ma sub acoperamântul tau.
Anunt pentru cei care doresc sa ajute copiii : La Centrul Sfinții Arhangheli Mihail și Gavriil din Giurgiu sunt 45 de suflete de care are grijă părintele Valentin împreună cu familia (8 mame și 37 de copii cu vârste cuprinse între 2 și 17 ani). Dacă doriți să ajutati, puteți să ii scrieți Nicoletei Ttintea nicoletatintea@gmail.com sau să-l sunați pe părintele Valentin: 0762656077. Lista completă cu lucrurile de care au nevoie cei din centru o găsiți aici.
Vă mulțumesc.
14 comentarii:
Oare pe unde s-au ratacit cavalerii?
putin trista imaginea...
...si anii au trecut peste ea!
Noapte linistita!
:) asta da nostalgie! parasita însa înca plina de farmec...
Happy WW! :)
Unde vor fi fiind cei care isi beau cafeluta la masa asta, acoperit candva cu fata de masa cu dantela pe poale ?...
Uitate de lume... O zi frumoasă vă doresc, doamna Adriana!
La "masa tăcerii" ascunsă-n iarba 'naltă stă băncuţa şi ascultă liniştea deplină.
Oftezi fără să vrei ...
Şi apoi surâzi.
Nu e puţin lucru. Mulţumesc!
seamana cu o imagine dintr-un parc bucurestean uitat de lume
Tristeţe, melancolie, poate şi puţin necaz pentru nepăsarea celor ce au grădina asta, dar nu au grijă de ea. Alţii ar fi fericiţi să aibă o grădină...
încerc să mi-i îmaginez pe cei care acum multe zeci de ani stăteau în jurul acestei mese, care a văzut probabil multă lume de-a lungul vieţii ei
Trecerea timpului ne face sa fim nostalgici...
O seara placuta!:)
mi-aş bea ceafeua de dimineaţă în acel decor..
cândva, ea va-nceta sa fie
măsuţa plină de-amintiri
pe care bunicuţa cu sfială
servea dulceţuri, cozonac, ori vin.
noi ne-am pierdut în modernisme,
nici că mai ştim ce-a existat candva.
mi-e inima îndurerată...
ce vom ajunge oare acum.. când am uitat să fim!?!
Va multumesc tuturor pentru vizita si ma bucur ca aceasta masuta ruginita a strans in aceasta miercuri atatia comeseni in jurul ei. Am fotografiat-o la Cheia, este pe partea stanga a soselei, cand mergem spre Brasov, aproape de locul de campare. Banuiesc ca inca mai este acolo, probabil si mai ruginita.
Trimiteţi un comentariu