Sfântul Apostol Andrei, cel dintâi chemat

 

In perioada 24-28 octombrie 2011,  avem ocazia sa ne inchinam Cinstitul cap al  Sfantului Apostol Andrei, ocrotitorul României, care se va afla alaturi de sfintele moaşte ale Cuviosului Dimitrie cel Nou şi ale Sfinţilor Împăraţi Constantin şi Elena, la Bucuresti, în curtea Catedralei Patriarhala.

Vineri, 28 octombrie 2011, ora 12:00, Cinstitul cap al Sfântului Apostol Andrei, ocrotitorul României, va fi dus spre închinare la Catedrala Mitropolitană din Sibiu, cu prilejul proclamării canonizării Sfântului Ierarh Andrei Şaguna, Mitropolitul Transilvaniei, unde va rămâne până în după-amiaza zilei de 29 octombrie 2011. Atunci, Cinstitul cap al Sfântului Apostol Andrei, ocrotitorul României, va fi dus la Catedrala Arhiepiscopală din Alba Iulia cu prilejul proclamării canonizării Sfântului Ierarh Simeon Ştefan, Mitropolitul Transilvaniei, unde va rămâne până în după-amiaza zilei de 30 octombrie 2011. 

Sfântul Apostol Andrei era originar din Betsaida (oraş de pe ţărmul vestic al Lacului Ghenizaret - Galileea) şi a fost fratele lui Petru, fiind amândoi fiii pescarului Iona. A fost ucenicul Sfântului Ioan Botezătorul, iar la îndemnul învăţătorului său a mers împreună cu Ioan, fiul lui Zevedeu, să caute pe Acela despre care Înaintemergătorul spunea că este "Mielul lui Dumnezeu". Bucuria certitudinii venirii lui Mesia a fost primul cuvânt al propovăduirii Sfântului Apostol Andrei: "Am găsit pe Mesia!" (In 1, 41). De aceea, el este numit "cel dintâi chemat" sau "primul chemat la apostolat". A fost mereu aproape de Mântuitorul Hristos: în anii de activitate publică, la evenimentele care au însoţit mântuitoarele patimi, la întâlnirile cu Hristos-Domnul cel înviat. A primit plinătatea harului în Duminica Pogorârii Sfântului Duh şi sorţii i-au rânduit propovăduirea Evangheliei în ţinuturile situate pe coastele Mării Negre, în Bitinia, Tracia şi Grecia (Macedonia, Tesalia şi Ahaia). A luminat prin cuvânt şi faptă popoarele, săvârşind minuni şi vindecări, răbdând încercări şi primejdii. Este considerat întemeietorul Bisericii de la Bizanţ şi vasul ales prin care Evanghelia a fost propovăduită şi strămoşilor noştri geto-daci. A sfinţit misiunea sa mântuitoare prin moartea martirică, fiind răstignit cu capul în jos pe o cruce în formă de "X", în oraşul Patras din Peloponez (Grecia).

Numele Sfântului Andrei şi legăturile cu ţara noastră au fost introduse în cultura română de Sfântul Mitropolit Dosoftei al Moldovei († 1693) prin lucrarea "Viaţa şi petrecerea sfinţilor" (1682-1686). De unde porneşte tradiţia istorică despre Sfântul Apostol Andrei şi cum a putut ajunge acesta în zilele Sfântului Mitropolit Dosoftei? Cea dintâi consemnare istorică şi cea mai valoroasă este fără îndoială afirmaţia părintelui istoriei bisericeşti, Eusebiu de Cezareea († 340), în opera sa "Istoria bisericească" III, 1: "Când Sfinţii Apostoli şi ucenici ai Mântuitorului nostru s-au împrăştiat peste întreg pământul, lui Toma, după spusele Tradiţiei, i-a căzut la sorţi ţara parţilor, lui Andrei, Scytia…". Această informaţie, menţionează în continuare Eusebiu, a fost luată de la Origen († 254). Aria de evanghelizare a Sfântului Andrei este mult lărgită de cele două variante ale "Pătimirii Sfântului Apostol Andrei" din "Synaxarium Ecclesiae Constantinopolitanae" (sec. X). Cea de-a doua variantă care extinde exemplificarea regiunilor de evanghelizate este considerată că a stat ca bază informativă şi pentru Sfântul Mitropolit Dosoftei. Tot aici se afirmă ca Sfântul Andrei a hirotonit episcop la Odessos (Varna) pe ucenicul său Amplias, sărbătorit la 30 octombrie, una şi aceeaşi persoană amintită de Sfântul Apostol Pavel: "Salutaţi-l pe Amplias" (Romani XVI, 8). Epifanie Monahul în sec. al IX-lea consemna în "Viaţa faptele şi sfârşitul Sfântului şi lăudatului Apostol Andrei cel dintâi chemat": "Andrei luându-şi discipolii săi a mers în Frigia Pacatina, iar de aici a mers în Mysia (Moesia) la Odyssopolis (Varna) şi după câteva zile l-a pus episcop pe Apion". În sec. al XIV-lea, istoricul bizantin Nichifor Callist Xantopulos în "Istoria bisericească" II, 39 spune că Sfântul Andrei "a predicat la antropofagi, în pustiul Scitic, şi pe ambele ţărmuri ale Pontului Euxin, de nord şi de sud". "Doctrina siriacă a apostolilor" arată localităţile şi regiunile unde a propovăduit Sfântul Andrei: "Niceea şi Nicomidia şi întreaga ţară a Bitiniei şi Gothiei cu regiunea din jur, la Bizanţ şi întreaga ţară a Traciei cu regiunea din jur, până la marele fluviu ale cărui maluri ne despart de barbari". Gothia se referă fără îndoială la cea dunăreană, căci "marele fluviu" nu este altul decât Dunărea. În toate aceste exemple întâlnim regiuni care privesc cu siguranţă teritoriul românesc: Scytia, regiunile de la Dunăre, Moesia, Tracia, Gothia. Dintre toate aceste mărturii documentare, cea mai valoroasă este socotită a fi a lui Eusebiu de Cezareea.

În calendarul Bisericii Ortodoxe, Sfântul Apostol Andrei este prăznuit la 30 noiembrie, fiind cinstit cu mare evlavie de toate popoarele din răsăritul Europei. Pe locul martiriului său, în oraşul Patras, se înalţă astăzi Catedrala mitropolitană care adăposteşte relicva de mare preţ, Capul Sfântului Andrei. 

Surse: aici si aici
Acatistul: aici