marți, 29 noiembrie 2011

O voce puternica

sursa aici
Cateva fragmente din Cuvânt introductiv – Problemele vieţii
Arhiepiscopul Constantinopolului, Sfântul Ioan I, care pentru nespusa lui iscusinţă oratorică a rămas cunoscut în istorie cu prenumele „Gură de Aur”, este neîndoielnic cel mai minunat chip bisericesc din întreaga lume de după perioada post-apostolică şi până astăzi. 

S-a născut în Antiohia, marea capitală elenă a Siriei, între anii 349 şi 354. Buna lui educare se datorează mamei sale, Antuza, iar desăvârşita lui pregătire filozofică şi juridico-oratoricească se datorează distinşilor săi dascăli Andragatie şi Libaniu.
După încheierea studiilor sale a exercitat pentru puţină vreme profesia de avocat, având un succes remarcabil. Dar îndemnurile mamei lui, setea de adevăr şi lecţiile cunoscuţilor teologi Diodor, mai târziu episcop al Tarsului (378-392) şi Karterie, pe care-i urmărea la Şcoala de Teologie din Antiohia, l-au condus l-a hotărârea de a-şi părăsi cariera, bogăţiile, slava, pe toate „cele de pe pământ”, pentru a căuta „pe cele de sus, acolo unde este Hristos” (Coloseni 3; 2, 1).


Părăseşte, aşadar, avocatura, se botează şi, după moartea mamei sale se retrage vreme de opt ani în asceză. În felul acesta se pregăteşte pentru diaconia lui preoţească de mai târziu.

În anul 381 este hirotonit diacon de către arhiepiscopul Antiohiei, Sfântul Meletie Mărturisitorul (361-381), şi cinci ani mai târziu este hirotonit preot de către arhiepiscopul următor, Sfântul Flavian (381-404). Până în 397 desfăşoară în oraşul lui natal o deosebită activitate bisericească, atât în domeniul predicii cât şi în cel social. Faima lui ajunge până în capitală. Astfel, în anul 398, după adormirea Sfântului Nectarie, arhiepiscop al Constantinopolului (381-397), urcă fără voia sa pe scaunul arhiepiscopal al capitalei imperiului.

În vremea în care trăia pe pământ, acest uriaş al cuvântului duhovnicesc provoca admiraţie în rândul a mii de oameni, care de multe ori îşi exprimau entuziasmul „prin aplauze, strigăte şi chiote”. Acestor manifestări ale mulţimii, le răspundea prin îndemnuri părinteşti: „Care este folosul zgomotelor şi a baterii din palme? Să dovedim bunăvoinţa noastră prin fapte bune şi prin ascultare, şi abia acestea vor fi vrednice de laudă şi mai luminoase decât cuvintele mele”.
De peste veacuri, vocea Sfântului Ioan Gură de Aur ajunge până la noi, chemându-ne spre „un creştinism deplin, în care credinţa şi dragostea sunt organic legate între ele, printr-o ascultare fără margini a omului faţă de bogata iubire de oameni a lui Dumnezeu şi printr-o încredere fără margini în mila Sa” (părintele Gheorghe Florovski).
sursa aici

Niciun comentariu: