Inima este centrul firesc deoarece ea se zideste prima dintre toate madularele trupului. Asa zice si Marele Vasile: " Natura face intai inima, inima ia de la natura structura sa in raport cu fiinta pe care are s-o alcatuiasca, pentru ca trupul se tese imprejurul inimii, potrivit legilor proprii care stau la temelia diferitelor forme si marimi ale fiintelor"(P.S.B. 17, Sfantul Vasile cel Mare, Omilii la Psalmul 1, p.185). Tot aceasta este si parerea tuturor medicilor, care spun ca inima este in mijlocul pieptului, dar este aplecata catre partea stanga. De aici se trage concluzia ca inima, atata dupa rolul pe care il are, cat si dupa locul pe care il ocupa- cel din mijloc-, este centrul intregului trup. De aceea nu numai ca se zideste mai intai de toate madularele, ci si moare la urma tuturor. Ea este scaunul, radacina, inceputul si izvorul tuturor puterilor naturale ale trupului - al celor firesti, hranitoare, crescatoare, vietuitoare, simtitoare, manioase, poftitoare si al celorlalte - si ale sufletului - rationale, cuvantatoare si voitoare.Alte daruri din inima: http://adriana-dardindar.blogspot.com/search/label/Dar%20din%20inima
Cristina Dragos – Asociatia “Bubulina" Va rugam sa fiti alaturi de parinti si sa continuati sa il sprijiniti pe Cosmin. Fiti alaturi de familia lui in rugaciune si suport. Sunt greu incercati si starea mamei ne ingrijoreaza. Are nevoie de multa forta si de incurajari.In momentul acesta, exista doua variante de plan terapeutic: prima varianta este chimioterapie cu doze inalte si transplant, urmata de interventie chirurgicala toracica si din nou chimioterapie cu doze inalte si transplant; a doua varianta este chimioterapia cu doze inalte si transplant de doua ori, cu o anumita pauza intre proceduri, si interventia chirurgicala toracica in final. Dupa primul transplant se va face un examen CT in urma caruia se va stabili ordinea procedurilor. Oricum, Cosmin va trebui sa suporte nu unul ci doua transplanturi, ceea ce creste si costurile… Costul unui singur transplant, indicat in oferta afisata pe site, este de 45.000 Euro.
Cel ce ai deschis cu cuvantul ochii celui orb din nastere, deschide inca si ochiul inimii mele cel orbit, ca sa vad lumina poruncilor Tale, Hristoase, in veci!
Data si ora: 13 aprilie 2011, ora 20.00Alte daruri din inima: http://adriana-dardindar.blogspot.com/search/label/Dar%20din%20inima1. Cand Te-am chemat, m-ai auzit, Dumnezeul dreptatii mele! Intru necaz m-ai desfatat! Milostiveste-Te spre mine si asulta rugaciunea mea.
2. Fiii oamenilor, pana cand grei la inima? Pentru ce iubiti desertaciunea si cautati minciuna?
3. Sa stiti ca minunat a facut Domnul pe cel cuvios al Sau; Domnul ma va auzi cand voi striga catre Dansul.
4. Maniati-va, dar nu gresiti; de cele ce ziceti in inimile voastre, in asternuturile voastre va caiti.
5. Jertfiti jertfa dreptatii si nadajduiti in Domnul.
6. Multi zic : "Cine ne va arata noua cele bune?". Dar insemnatu-s-a peste noi lumina fetei Tale, Doamne!
7. Dat-ai veselie in inima mea, mai mare decat veselia pentru rodul lor de grau, de vin si de untdelemn ce s-a inmultit.
8. Cu pace, asa ma voi culca si voi adormi, ca Tu, Doamne, indeosebi intru nadejde m-ai asezat.
Alte dar din inima: http://adriana-dardindar.blogspot.com/search/label/Dar%20din%20inimaInima este camara cea tainica si ascunsa a mintii si a sufletului. (...) inima trebuie pazita mai vartos de gandurile cele rele si de patimi (...) inima este in om ca un centru in care se afla unite toate simturile precum si toate puterile trupului si ale sufletului. Inima este un centru care are trei insusiri: centru firesc, centru suprafiresc si centru afara de fire.
Să faci, o, Iisuse, din inima mea/ O harfa divină să cânţi Tu în ea,/ În corzile-i sfinte să sune mai lin /Acordul iubirii măreţ şi senin./ Să faci, o, Iisuse, din inima mea/ Cădelniţă sfântă să ardă în ea,/ Tămâia iubirii cu focul ceresc /Ca pururi prin lume, iubind, să trăiesc. / Să faci, o, Iisuse, din inima mea/ Epistolă vie să scrii Tu în ea, /Cuvântul iubirii plăcut şi duios /Să-ndemne pe-oricine spre cerul frumos. /Să faci, o, Iisuse, din inima mea/ Biserică sfântă să stai Tu în ea,/ Podoaba iubirii cu duhul ei blând/ S-o facă frumoasă oriunde, oricând. /Să fie, Iisuse, şi inima mea, /Să fie într-una ca inima Ta/ Izvor de iubire, de milă, de har, /Mereu tot mai plină pe-al jertfei altar. (Traian Dorz)
 |
| http://lhutanu.blogspot.com/2011/01/no-comments.html |
“Frica de Dumnezeu urăşte nedreptaţile”. (Pilde 8,13); iar dacă le urăşte, le alungă; iar dacă le alungă, sufletul se va curăţa de ele şi ca atare, se va arăta drept înaintea Domnului. Asta şi este tot ce căutăm acum cu atâta osârdie. Înseamnă că dacă vei redeştepta în tine frica de Dumnezeu şi o vei hrăni, vei stăpâni cel mai puternic mijloc de a te vindeca. Frica de Domnul nu-ţi va îngădui să păcătuieşti şi tot ea te va pune să faci tot lucrul cel bun atunci când vei avea prilejul: şi astfel vei împlini porunca: “fereşte-te de rău şi fă binele” (Ps.33,13), pe care o dă proorocul celor ce caută viaţa cea adevărată. Cum se poate ajunge la frica de Dumnezeu? Caută şi o vei găsi. În această privinţă nu se poate spune : “fa aşa şi pe dincolo”. Frica de Dumnezeu este o simţire duhovnicească, ce se zămisleşte în chip tainic în inimă din intorcerea ei către Dumnezeu. Meditaţia ajută, ajută şi sforţarea, dar această simţire este dată în fapt de Domnul. Caut-o, deci ca pe un dar şi ţi se va dărui; iar atunci când ţi se va dărui, ascult-o fără să cârteşti, căci ea va îndrepta în tine toate nedreptăţile.
Cosmin este un baietel din cartierul meu. Are cancer si astazi este programat la operatie. Ne roaga sa fim cu gandul alaturi de el. Aseara am citit Scrisoare de la Cosmin. pe http://www.cosmindanila.ro/jurnalul-meu/ Astazi, sa ne oprim cateva clipe din treburile si grijile noastre si sa ii daruim o scurta rugaciune: Cosmin este un baietel din cartierul meu. Are cancer si astazi este programat la operatie. Ne roaga sa fim cu gandul alaturi de el. Aseara am citit Scrisoare de la Cosmin. pe http://www.cosmindanila.ro/jurnalul-meu/ Astazi, sa ne oprim cateva clipe din treburile si grijile noastre si sa ii daruim o scurta rugaciune:
Doamne, Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, pentru rugaciunile Maicutei Tale si ale Sfintilor Parintilor nostri, te rugam, vindeca-l pe Cosmin si pe toti copilasii bolnavi. Amin!
Cosmin este un baietel din cartierul meu. Are cancer si astazi este programat la operatie. Ne roaga sa fim cu gandul alaturi de el. Aseara am citit Scrisoare de la Cosmin. pe http://www.cosmindanila.ro/jurnalul-meu/ Astazi, sa ne oprim cateva clipe din treburile si grijile noastre si sa ii daruim o scurta rugaciune:
Doamne, Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, pentru rugaciunile Maicutei Tale si ale Sfintilor Parintilor nostri, te rugam, vindeca-l pe Cosmin si pe toti copilasii bolnavi. Amin!
Cosmin este un baietel din cartierul meu. Are cancer si astazi este programat la operatie. Ne roaga sa fim cu gandul alaturi de el. Aseara am citit Scrisoare de la Cosmin. pe http://www.cosmindanila.ro/jurnalul-meu/ Astazi, sa ne oprim cateva clipe din treburile si grijile noastre si sa ii daruim o scurta rugaciune: Doamne, Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, pentru rugaciunile Maicutei Tale si ale Sfintilor Parintilor nostri, te rugam, vindeca-l pe Cosmin si pe toti copilasii bolnavi. Amin!
Cosmin este un baietel din cartierul meu. Are cancer si astazi este programat la operatie. Ne roaga sa fim cu gandul alaturi de el. Aseara am citit Scrisoare de la Cosmin. pe http://www.cosmindanila.ro/jurnalul-meu/ Astazi, sa ne oprim cateva clipe din treburile si grijile noastre si sa ii daruim o scurta rugaciune:
Doamne, Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, pentru rugaciunile Maicutei Tale si ale Sfintilor Parintilor nostri, te rugam, vindeca-l pe Cosmin si pe toti copilasii bolnavi. Amin!
Cosmin este un baietel din cartierul meu. Are cancer si astazi este programat la operatie. Ne roaga sa fim cu gandul alaturi de el. Aseara am citit Scrisoare de la Cosmin. pe http://www.cosmindanila.ro/jurnalul-meu/ Astazi, sa ne oprim cateva clipe din treburile si grijile noastre si sa ii daruim o scurta rugaciune: Doamne, Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, pentru rugaciunile Maicutei Tale si ale Sfintilor Parintilor nostri, te rugam, vindeca-l pe Cosmin si pe toti copilasii bolnavi. Amin!
Prieteni dragi,Astazi chiar am nevoie, mai mult ca pana acum, sa fiti alaturi de mine.Peste putin timp voi fi internat la chirurgie. Medicii au hotarat: pe 18 martie voi fi operat. Of… Parca n-am aer, de frica ce-mi este!Se intervine chirurgical, pentru prima oara. Va fi o interventie pe abdomen. Ca sa-mi scoata “guguloiul” cel mare. Si sa-i curete si pe cei mai mici care s-au aciuat pe langa cel mare.Voi sta internat aici o saptamana, dupa care ma vor duce iar la oncologie.Ma mai alina putin venirea tatalui meu. Vor fi amandoi langa mine. Imi vor da putere. Stiu asta, sigur!Tineti-mi pumnii !Sa ne-auzim cu bine,
Cosmin http://www.cosmindanila.ro/
Preacuviosul părintele nostru Alexie s-a născut la Roma, fiind singurul copil al patricianului Eufimian şi al Aglaidei, care erau de neam nobil şi bogaţi. Ajungând la vârsta potrivită, tatăl său i-a ales soţie, pregătindu-i cămara de nuntă. După căsătorie, când a intrat în cămara de nuntă, în care se găsea soţia lui, în loc să rămână acolo cu ea, şi-a scos inelul său şi dându-i-l şi binecuvântând-o, a ieşit în ascuns din casă şi a plecat îndată la Edesa. Şi venind la biserica de aici, a rămas pe lângă ea timp de optsprezece ani, îmbrăcat cu haine sărace şi zdrenţuite, hrănindu-se din mila şi îndurarea celor ce veneau la biserică.Mai târziu a plecat de acolo, căci nu se mai putea să rămână mai multă vreme ascuns, din cauza virtuţilor lui, fiindcă mulţi, înţelegân-du-i viaţa lui virtuoasă, veneau mereu la el şi-l stânjeneau, şi a voit să se ducă în Tarsul Ciliciei, la biserica sfântului apostol Pavel, dar nu şi-a putut împlini această dorinţă, deoarece corabia cu care călătorea, împinsă fiind de vânt, a fost îndrumată într-altă parte. Ajungând deci la Roma, a venit la casa părinţilor lui. Aici, nemaifiind cunoscut de nimeni, îşi petrecea viaţa înaintea porţii casei sale, luat în derâdere şi batjocorit de înşişi servitorii lui, pătimind atât de mult, cât poate pătimi un om străin lipsit de orice îndrăzneală din partea unor oameni petrecăreţi şi gălăgioşi. Când a simţit că i se apropie fericitul sfârşit, a cerut o bucată de hârtie şi a scris pe ea cine este şi unde s-a născut. Şi a păstrat această hârtie la el, până când împăratul Onoriu, după o descoperire dumnezeiască, venind la el, l-a găsit dându-şi duhul. Şi rugându-se de el şi luând de la el scrisoarea şi citind-o în auzul tuturor, au cunoscut cu toţii cele cu privire la el. Deci, toţi fiind cuprinşi de spaimă, au luat şi au îngropat cu cinste şi cu mare cuviinţă sfintele lui rămăşite în biserica sfântului apostol Petru, moaştele lui răspândind după aceea miruri cu bun miros şi vindecări tuturor celor ce se apropiau de ele.
Ingrediente: 600 g faina, 1 lingura margarina, 1 cub drojdie, piper, sare, marar, ulei, 1 kg ceapa, orez
Mod de preparare: Se face un aluat si se lasa la dospit intr-un loc caldut timp de 45 minute. In timp ce aluatul sta la dospit, se curata ceapa, se da prin razatoare si se lasa la scurs. Se caleste in ulei incins, pana capata o culoare aurie. Se adauga orezul, o ceasca de apa fierbinte, mararul, piperul si sarea. Se ia de pe foc vasul in care se afla compozitia si se lasa acoperit, pana se umfla orezul.
Dupa 45 de minute se imparte aluatul in doua si se mai framanta putin pe masa. Se intinde prima foaie in tava unsa cu ulei si tapetata cu faina. Se pune compozitia si se acopera cu cea de-a doua foaie. Se unge deasupra cu ulei si se pune la copt intr-un cuptor incalzit. Se lasa vreme de 30 minute. Pofta buna.
Dacă pe un deţinut îl înfricoşează munca silnică, inactivitatea silnică este în realitate, tot atât de înspăimântătoare. Pus în faţa alternativei de a alege între ele, un vechi ocnaş ar sta un moment la îndoială, pentru că amândouă sunt la fel de insuportabile. După un timp, am biruit şi inactivitatea printr-un program zilnic de activitate interioară, care nu lăsa aproape nici o clipă fără conţinut.
Primul program este cel al rugăciunii. În singurătatea şi obscuritatea celulei există cele mai favorabile condiţii pentru rugăciune. Suferinţa întoarce pe om spre Dumnezeu. “În ziua necazului”- cum spune psalmistul – omul caută pe Dumnezeu. În asemenea condiţii se experimentează puterea rugăciunii.Aici, în bezna celulei, nu ţi se mai pare că afirmaţia Sfinţilor Părinţi care spun că rugăciunea este totul, ar fi exagerată, ci te convingi că este un adevăr. Numai când experimentezi învăţătura Sfinţilor Părinţi îţi dai seama şi poţi cunoaşte adevărul lor. Când ei spun că fără rugăciune nu este posibil nimic în viaţa religioasă (nici progres moral, nici rezistenţă la ispite, nici – în final – mântuirea însăşi) constaţi din propria experienţă că perioadele de mediocritate spirituală au existat tocmai când nu te rugai, iar după intrarea în rugăciune, ce stări de iluminare şi fortificare interioară ai cucerit şi cât de uşor te puteai menţine pe culmi.“Rugăciunea este fortăreaţa credinţei, arma noastră de atac şi apărare împotriva duşmanului care ne pândeşte pretutindeni. De aceea să nu fim niciodată neînarmaţi.[…] Ce se poate spune mai mult despre foloasele rugăciunii? S-a rugat chiar Domnul, Căruia în vecii vecilor îi sunt mărirea şi puterea.” (Tertulian – Despre rugăciune, pag.245-246).“Nu numai prin vorbe, ci şi prin fapte ne-a învăţat Dumnezeu să ne rugăm.[…] Dacă se ruga El, Care era fără păcat, cu atât mai mult trebuie să se roage cei păcătoşi şi, dacă El toată noaptea veghea în rugăciuni neîntrerupte, cu atât mai mult noi trebuie să veghem noaptea în repetate rugăciuni!” (Sf. Ciprian-Despre rugăciunea domnească, pag.481).“Mintea unindu-se cu Dumnezeu şi petrecând în El prin rugăciune şi dragoste, se face înţeleaptă, bună, puternică, iubitoare de oameni, milostivă, îndelung răbdătoare şi, simplu vorbind, poartă în sine aproape toate însuşirile dumnezeieşti.” (Maxim Mărturisitorul – Filocalia, vol.II, pag.66).(Pr. Liviu Brânzaș - Raza din catacombă)
In ce ne priveşte pe noi, ca şi creştini ortodocşi aflaţi în plin Post Mare, nu putem să nu observăm că Domnul a îngăduit această mare încercare pentru poporul japonez (si nu numai pentru ei) tocmai acum, în acest Post şi în acest început de primăvară. Mă refer şi la gravitatea în creştere a problemelor de la centralele nucleare japoneze şi la faptul că de radiaţii sunt afectaţi cel mai repede copiii, gravidele şi batrânii. Toate conduc spre aceeaşi concluzie.
Aceste evenimente din Japonia aduc mai pregnant înaintea noastră necesitatea reflecţiei asupra unei teme ignorate (într-o măsura mai mare sau mai mică) de fiecare dintre noi: păcatul şi consecinţele sale, având ca finalitate moartea. Toţi păcătuim şi moartea poate fi, de fapt, dezastrul cel mai mare pentru fiecare om. Poate fi un dezastru dacă îl găseşte nepregătit, în păcat, certat cu Dumnezeu sau într-o stare de indiferenţă faţă de Cel Căruia trebuie sa-i dea slavă prin fiecare cuvânt, prin fiecare faptă sau gest. Atunci va fi ”Vai de cele însărcinate şi de cele ce vor alăpta în zilele acelea!“, iar ”cel ce va fi pe casă” nu va avea răgaz să “se coboare, ca să-şi ia lucrurile din casă” (Sf. Ev. Matei, 24, 17), pentru că moartea nu-şi alege momentul, nimeni nu cunoaşte când va fi ultima clipă a vieţii sale. Sfârşitul lumii este de fapt sfârşitul fiecăruia, individual, până atunci având fiecare om şansa să aleagă în care parte doreşte să se afle şi va acţiona în consecinţă: “Şi se vor aduna înaintea Lui toate neamurile şi-i va despărţi pe unii de alţii, precum desparte păstorul oile de capre. Şi va pune oile de-a dreapta Sa, iar caprele de-a stânga.“ (Sf. Ev. Matei 25, 31-46). Pentru aceasta, pocăinţa este ceea ce ne interesează cel mai mult şi pentru a o dobândi este nevoie de cercetare de sine, de rugăciune, de participare la sfintele slujbe (acum, în post, pe cât posibil şi la cele din timpul săptămânii) şi de alte fapte bune, aşa-zis exterioare (de ex. milostenia, iertarea celor ce ne greşesc, abtinerea de la judecarea celorlalţi).“În zilele noastre, ca și atunci, nu se vorbește despre necesitatea ridicării unor ziduri interioare care să potolească furia urii, a dezbinării, a tendinţelor de dezintegrare a familiei și, implicit, a neamului. Nu se vorbește decât firav, parcă ne-ar fi rușine, despre înălţarea unor ziduri educaţionale și legislative care să ne apere de furia ucigătoare de suflet și trup a păcatelor contra firii, a avorturilor, a pornografiei.
Cutremurul din Japonia și alte dezastre ale stihiilor naturii sunt și un avertisment adresat omenirii pentru a se întoarce cu faţa către Dumnezeu.”
(din Pastorala Î.P.S. Teofan „Pământul se sfărâmă, pământul sare în bucăți, se clatină pământul” (Isaia 24, 19))Atât de mult ne-am îndepărtat de Dumnezeu, atât de calculaţi am devenit, încât avem impresia că viaţa acesta este totul, încât uităm de Dumnezeu (ajungând sa-l considerăm, chiar fără voie, un zeu îndepărtat, o forţă care doar stă undeva şi ne priveşte pasiv, fără să intervină în vreun fel!!) şi chiar dacă unii pretindem că suntem credincioşi păcătuim fără orice urmă de regret măcar, pocăinţa noastră fiind formală iar drumul la spovedanie un act exterior, făcut pentru a ne satisface un moft, considerându-ne mai presus decat alţii. Nici urmă de dorinţă sinceră de curăţire, nici urmă de plâns lăuntric pentru păcate şi pentru lipsa faptelor bune!Îl înlocuim pe Dumnezeu cu cifre, cu calcule, cu idoli de tot felul şi uşor-uşor Îl dăm afară din lumea, din viaţa şi din inima noastră! Şi când Domnul nu are loc, ştim ce anume umple acel “gol” de Dumnezeu şi care sunt urmările. Nu dăm importanţă realităţii şi gravităţii păcatului în general. Nu avem dorinţa de a-I face loc Domnului şi de a urma Calea către El cea arătată de sfinţi, ci mai degrabă facem “pogorăminte” dintr-o părută îngăduinţă, toleranţă pentru cei aşa-zis mai mici, mai slabi sau din contră, mai puternici, cărora ne supunem mai înainte decât Lui Dumnezeu, pe care-L lăsăm să aştepte… MOARTEA, ÎNSĂ, NU AŞTEAPTĂ!Iată ce ne învaţă Sf. Iustin Popovici (text foarte recent, din secolul trecut!):“Ştiţi voi, fraţilor, care este arma cea mai puternică a omului pe pământ, o armă de nebiruit şi pururea victorioasă, ştiţi? Rugăciunea! Da, rugăciunea! Aşa este, rugăciunea! Deoarece cu ajutorul rugăciunii omul îşi închină tot sufletul său, toată inima şi întreaga sa viaţă lui Dumnezeu, iar Dumnezeu devine apărătorul şi călăuzitorul său. Ce-i mai pot face oamenii or demonii atunci? Nimic! Absolut nimic! De aceea, Domnul ne porunceşte în Evanghelia Sa: “Rugaţi-vă neîncetat“.
De ce există oare atât de mult rău în lumea de azi? Deoarece oamenii au aruncat cea mai de nădejde armă a lor, arma atotbiruitoare prin care orice rău, orice păcat şi orice demon sunt sigur biruiţi pe toate câmpurile de luptă. Iar această armă este rugăciunea – rugăciunea şi postul. Este armura cea mai de preţ, fiindcă este armura lui Dumnezeu; cea mai sigură şi atotbiruitoare armură, pentru că este armura Mântuitorului Hristos – armura singurului adevărat Dumnezeu pe toate tărâmurile. Iar El?
El ne-a oferit această armură nouă, creştinilor; ea se păstrează în Biserică şi este dăruită în Biserică. Dumnezeiasca gură a Mântuitorului a descoperit tuturor locuitorilor pământului acest adevăr absolut: prin rugăciune şi post orice necurăţie, orice păcat şi orice demon sunt îndepărtaţi de oameni. Atunci când oamenii dau deoparte această armă a Mântuitorului Hristos, ei devin uşor pradă a oricărei răutăţi, a oricărui păcat. Vai! Ei devin pradă oricărui demon”.Despre pocăinţă şi despre lipsa ei vorbeşte Domnul aici: ”Acei optsprezece inşi, peste care s-a surpat turnul în Siloam şi i-a ucis, gândiţi, oare, că ei au fost mai păcătoşi decât toţi oamenii care locuiau în Ierusalim? Nu! zic vouă; dar de nu vă veţi pocăi, toţi veţi pieri la fel.” (Luca 13, 4-5). Ca şi în Sodoma şi Gomora, sau Tir şi Sidon, şi acum este vorba de avertismente valabile pentru toţi oamenii, de a se întoarce la pocăinţă (a se vedea şi Matei cap. 11, Luca cap.10).Observaţi contrastul evidenţiat mai sus, de către Sfântul Iustin Popovici, între “beneficiile” aduse de rugăciune şi post şi pericolele la care poate fi supus omul în lipsa lor. Astfel, prin rugăciune şi post ORICE necurăţie şi păcat, ORICE demon sunt ţinuţi la distanţă de om; iar în lipsa acestora, omul devine pradă ORICĂRUI demon.Închei citându-l tot pe Î.P.S. Teofan, din continuarea cuvântului de mai sus, text în care vreau să atrag atenţia asupra aceleiaşi chemări la schimbarea lăuntrică a omului, în Hristos, cu urmări benefice asupra întregii creaţii:“Este necesar să primim în sufletul nostru pe Hristos Dumnezeu, pentru ca El să ia chip în noi și să ne mântuiască. Altfel, nu se știe ce dezastre vom plânge în viitor.
Orice zâmbet plin de tandreţe adresat nefericiţilor acestei lumi, orice atitudine de iertare pentru cel ce ne-a greşit, orice mângâiere pentru bătrânul răvăşit, orice copil nou născut, orice rugăciune pentru cei ce „ne iubesc şi pentru cei ce ne urăsc pe noi“, orice experienţă a prezenţei lui Dumnezeu în viaţa noastră se transformă în binecuvântare pentru noi, pentru ceilalţi și pentru întreaga creaţie.“
Stefania: M-am gandit sa va scriu despre aceste daruri minunate pe care le daruieste Dumnezeu oamenilor - copiii. Astazi am fost la Centrul Sfanta Ana din Bucuresti unde cei mici au avut o serbare de Ziua Mamei. Multi dintre ei au fost abandonati la nastere si odata cu varsta a crescut si nevoia de mama, de cineva care sa fie aproape de sufletul lor. Desi au lipsuri si intristari, Dumnezeu i-a inzestrat cu multe daruri. Chipurile lor luminoase si inimile curate te fac sa te simti langa niste ingerasi, mai ales cand vad cu cat dor ne intreaba cand mai mergem cu ei la biserica. M-a impresionat dorul lor pentru rugaciune, pentru Hristos. Atunci cand un pitic s-a lipit de bratele mele si a ramas asa pana la sfarsit, am inteles ca nimic nu poate lega mai bine doua suflete decat dragostea lui Hristos. S-a lipit de sufletul meu incat imi venea sa-l iau acasa. Au mare nevoie sa fie inconjurati de dragoste, din acest motiv incercam sa le fim aproape, am organizat si o campanie umanitara, detalii gasiti pe blogul http://bucura-te-daruind.blogspot.com .
"Păzeşte-ţi inima mai mult decât orice, căci din ea sunt ieşirile vieţii" (Pilde 4, 23) Creştinul care a postit, s-a spovedit şi s-a impărtăsit cu Sfintele Taine înnoieşte în sine izvoarele harului deschise în el prin Sfântul Botez, care după aceea au fost de atâtea ori înnoroite prin nepăsare şi căderi şi de atâtea ori au fost curăţite prin pocăinţă. acum ele sunt iarăşi curăţite după ultimele căderi. Să le păzim deci cel puţin de acum, a nu le astupa iarăşi prin neluare aminte, împrăştiere şi nepăsare faţă de acele lucrări prin care se păstrează curăţenia şi dreapta curgere a apelor lor. Să prelungim postirea, să nu dăm frâu liber simţurilor, să nu contenim a ne ruga cu osârdie şi lacrimi, să nu uităm faptele dragostei, să căutăm ascultarea cuvântului lui Dumnezeu şi, mai presus de toate, să vorbim cu Domnul, Care este în noi, şi prin această impreua - vorbire să păstrăm în noi frica de Domnul şi râvna de a plăcea lui Dumnezeu, în care se şi află izvoarele vieţii noastre duhovniceşti!
Ioan 1, 43-51: A doua zi voia să plece în Galileea şi a găsit pe Filip. Şi i-a zis Iisus: Urmează-Mi.
Iar Filip era din Betsaida, din cetatea lui Andrei şi a lui Petru.
Filip a găsit pe Natanael şi i-a zis: Am aflat pe Acela despre Care
au scris Moise în Lege şi proorocii, pe Iisus, fiul lui Iosif din
Nazaret.
Şi i-a zis Natanael: Din Nazaret poate fi ceva bun? Filip i-a zis: Vino şi vezi..
Iisus a văzut pe Natanael venind către El şi a zis despre el: Iată, cu adevărat, israelit în care nu este vicleşug.
Natanael I-a zis: De unde mă cunoşti? A răspuns Iisus şi i-a zis:
Mai înainte de a te chema Filip, te-am văzut când erai sub smochin. Răspunsu-I-a Natanael: Rabi, Tu eşti Fiul lui Dumnezeu, Tu eşti regele lui Israel.
Răspuns-a Iisus şi i-a zis: Pentru că ţi-am spus că te-am văzut sub smochin, crezi? Mai mari decât acestea vei vedea. Şi i-a zis: Adevărat, adevărat zic vouă, de acum veţi vedea cerul
deschizându-se şi pe îngerii lui Dumnezeu suindu-se şi coborându-se
peste Fiul Omului.
Constienti ca oricand noi putem fi in locul lor, in aceasta perioada de Post, sa daruim o rugaciune si pentru ei la fel cum in postul Adormirii Maicii Domnului am daruit pentru micutul Siluan . 
Psalmul este linistea sufletelor, rasplatitorul pacii, potolitorul galagiei si al valurilor gandurilor. El face sa slabeasca mania sufletului si infraneaza pornirea catre patimi; este tovarasul prieteniei, apropierea celor care stau departe, ca unul care impaca pe cei ce-si poarta vrajmasie. Caci cine, oare, mai poate fi socotit vrajmas al altuia, atunci cand isi uneste glasul la un loc cu el, pentru a da laolalta lauda lui Dumnezeu ? Psalmodia aduce cu sine tot ce poate fi mai bun : iubirea, facand din tovarasia laolalta a glasului un fel de trasura de unire intre oameni; adunand pe credinciosi laolalta intr-un singur glas de cor, psalmul este alungatorul demonilor, aducatorul ajutorului ingeresc, arma pentru teama de noapte, liniste pentru oboseala zilei, pavaza si mangaierea oamenilor credinciosi, iar pentru femeile credincioase una din cele mai potrivite podoabe. Psalmul face ca pustiurile sa se arate locuite si patimile sa fie infranate. Inceput pentru incepatori, el este crestere pentru cei care propasesc pe calea virtutii si sprijin pentru cei care merg pe calea desavarsirii. Psalmul este glasul Bisericii; el inveseleste sarbatorile si face sa se nasca in inima credinciosului dorul dupa Dumnezeu. Chiar si din inimile de piatra psalmul stoarce lacrimi. El este o fapta ingereasca, o traire cereasca, o mireasma duhovniceasca.Doamne, ajuta!
Marian Teofan Grierosu, nascut la data de 17 aprilie 2010 in Iasi.
- in toate lăcaşurile de cult din Patriarhia Română, vor fi săvârşite slujbe religioase speciale. În primele patru zile va fi oficiat Canonul de pocăinţă al Sfântului Andrei Criteanul, iar în zilele de miercuri şi vineri, Liturghia Darurilor mai înainte sfinţite.
- Pe parcursul Postului Sfintelor Paşti, între slujbele rânduite de Părinţii Bisericii, un loc aparte îl ocupă şi Canonul Sfântului Andrei Criteanul, care se săvârşeşte în prima şi în a cincea săptămână din Postul Mare; în prima săptămână, în seara zilelor de luni, marţi, miercuri şi joi, în cadrul slujbei numite Pavecerniţa Mare (slujba de după Vecernie), când strofele Canonului sunt împărţite în patru părţi, corespunzătoare celor patru zile; miercuri în săptămâna a cincea din Post, în cadrul slujbei numite Denia, când se cântă integr
"Daca voiesti sa birui slava desarta, sa nu iubesti laudele, nici cinstirile, nici hainele scumpe, nici locurile de frunte, nici intaietatile, ci, dimpotriva, sa te bucuri cand esti ocarat si necinstit, si sa te mustri pe tine insuti ca esti mai pacatos decat toti pacatosii.Daca vrei sa infrangi trufia, despre nimic din ceea ce faci sa nu zici ca se face prin ostenelile tale sau prin puterile tale, ci fie ca postesti, fie ca petreci vremea in priveghere, fie ca dormi pe pamantul gol, fie ca te indeletnicesti cu cantarea psalmilor, fie ca faci multe metanii pana la pamant, sa zici: "Numai cu ajutorul lui Dumnezeu si cu ocrotirea lui Dumnezeu se face aceasta, nu cu puterea mea si nu cu stradania mea."
din Ziarul Lumina: În ordinea duhovnicească a lucrurilor, postul nu este nici doar obligaţie, nici dietă, ci o "terapie sfântă" prin care se urmăreşte restaurarea comuniunii harice a omului cu Dumnezeu prin intermediul hranei şi a lumii create.
- Părinte, care este diferenţa dintre smerenie şi ascultare?
Părintele, zâmbind, mi-a răspuns:
- Niciuna. Sunt unul şi acelaşi lucru. Când nu ascultăm de voia lui Dumnezeu arătată prin duhovnicul nostru, putem oare să ne socotim smeriţi? (Părintele Porfirie, Antologie de sfaturi şi îndrumări, Editura Bunavestire, Bacău)
Portocala este un medicament natural, cu proprietati multiple pentru organism.Acest citric este recomandat tuturor persoanelor care au probleme cu calciul, colesterolul, precum si alte afectiuni.Beneficiile portocalei asupra unui organism bolnav sau sanatos sunt numeroase. Deoarece citricul contine fosfor , calciul este mult mai bine asimilat de corp, fiind bun si in cazul copiilor, anemicilor, celor cu boli de inima, cu astm, celor cu febra sau convalescentilor.Sucul de portocale au un efect detoxifiant asupra organelor interne , dar si energizant in cazurile de oboseala, datorita continutului de potasiu. De asemenea, sucul de portocale mai este recomandat si hepaticilor, persoanelor cu sangele mai gros, cu tromboza, cu un colesterol crescut, celor care sufera de constipatie, impotriva durerilor de cap si a migrenelor.Sursa foto şi continuarea aici
Un barbat era banuit ca a savarsit o mare nelegiuire. Este dus in fata imparatului, sunt prezentate faptele care il incriminau, el neputandu-si dovedi nevinovatia. Ca urmare imparatul dicteaza verdictul:Va mai scriu si un alt exemplu; de data aceasta nu este vorba de viata cuiva ci pur si simplu de intelesuri total opuse, date doar de folosirea semnelor de punctuatie:
"SA SE IERTE NU SE POATE , MORŢII SĂ SE DEA!"
Un intelept de la curte, stiind ca barbatul era nevinovat, doar prin mutarea unei virgule a reusit sa ii salveze viata:
"SA SE IERTE , NU SE POATE MORŢII SĂ SE DEA!"
Un profesor de engleza a scris pe tabla urmatoarele:De multe ori, comunicand pe mess sau prin sms, am fost pusa sau i-am pus eu pe altii in situatia de a nu intelege corect mesajul transmis. Cum deprinderile gresite se lipesc cu usurinta de noi, poate ar fi bine sa incercam sa scapam de ele, nu de alta, dar sa nu ajungem... Doamne fereste!...sa producem o neplacere creata de un mic semn de punctuatie.
"A woman without her man is nothing"
si i-a rugat pe studenti sa puna semnele de punctuatie corect.
Studentii au scris asa:
"A woman , without her man , is nothing."
Studentele si-au scris varianta lor:
"A woman : without her , man is nothing."
Este cunoscut de mulţi programul de viaţă duhovnicească recomandat de părintele Teofil: să mergi la biserică duminica şi în zilele de sărbătoare, să începi şi să sfârşeşti ziua cu Dumnezeu, să citeşti în fiecare zi câte două capitole din Noul Testament, să-ţi păzeşti mintea cu rugăciunea de toată vremea şi să posteşti în zilele rânduite de Biserică.
din Ziarul Lumina: Când în sufletul unui om îşi dau întâlnire credinţa în Dumnezeu, smerenia şi iubirea de semeni, acolo îşi face lăcaş Duhul Sfânt, care aduce cu Sine un noian de daruri. Oriunde îşi va îndrepta paşii, acel om va fi un martor al virtuţilor cu care l-a înzestrat Dumnezeu. O astfel de prezenţă a fost, în Grecia secolului al XIX-lea, Sfântul Nicolae Planas, numit „pustnicul din Atena“.
de aici In 1884, 2 martie, a fost hirotonit preot in Biserica Sfantului Prooroc Elisei si si-a inceput slujirea preoteasca la Biserica Sfantului Pantelimon din cartierul Lumea Noua, parohia lui fiind alcatuita din 13 familii.
In fiecare an la praznuirea Sfantului Pantelimon facea priveghere, dar intr-un an era bolnav si avea temperatura mare. Desi ceilalti l-au sfatuit sa nu slujeasca, el avand o dragoste deosebita pentru Sfantul Pantelimon, nu a renuntat si a slujit in starea febrila pe care o avea. Atunci s-a intamplat ceva ce el insusi a povestit:
" Noaptea, dupa Litie, m-am sprijinit istovit de marginea Sfintei Mese. In toropeala pricinuita de temperatura, il vad deodata inaintea mea pe Sfantul, ca un tanar, tinand un paharel plin cu un medicament si spunandu-mi: "Bea-l, Parinte, ca sa te faci bine!L-am luat din mana lui, l-am baut si m-am facut cu desavarsire bine, disparandu-mi si temperatura. Timp de o saptamana am avut o dulceata negraita in gat. Chiar atunci, pe loc, am socotit ca un pacat si o nerecunostinta faptul de a nu spune ceea ce s-a petrecut. Drept aceea am iesit inaintea Sfintelor Usi si le-am spus: Fiilor, in seara aceasta eram foarte bolnav, dar in clipa aceasta Sfantul Pantelimon mi-a dat un medicament pe care l-am baut si m-am facut bine".
Timp de 50 de ani nientrerupti Parintele Nicolae Planas a slujit Sfanta Liturghie zilnic de la opt dimineata si pana la trei dupa-amiaza, fie ca erau zapezi sau zile toride ori chiar vremuri nelinistite (invazia anglo-francezilor in 1917, spre exemplu). Purta in san doua boccelute (batiste mari legate) cu pomelnice si o cutie cu Sfinte Moaste pe care le numea "actele si contractele mele". Fiind intrebat cand se va odihni dupa slujbele pe care le tinea zilnic, raspundea: "Canta-voi Dumnezeului meu pana ce voi fi!"
Stau lângă geam,
Primăvara să aud când vine.
Verde, năvalnic şi cald
Se topesc zăpezile,
Cai albi îşi întind rugători capetele.
Un pic de primăvară
Se prelinge
Din ochiul deschis al soarelui,
Ca un vis dezgolit.
Primit anul trecut de la Mariana si Sorin:
Postări
Comentarii
