Punerea în sfânta racla a Cinstitului Brâu al Preasfintei de Dumnezeu Nascatoare

Împaratul Arcadie, feciorul lui Teodosie cel Mare, scotând cinstitul brâu al Preasfintei de Dumnezeu Nascatoarei din Ierusalim, caci acolo era pastrat cu cinstita ei haina pâna în acea vreme de o femeie fecioara, l-a adus în Constantinopol, si l-a pus într-un sicriu luminat, pe care l-a numit si sfânta racla. Deci trecând 410 ani, a deschis acea sfânta racla împaratul Leon cel întelept, pentru femeia sa Zoe, care era chinuita de duh necurat, si care vazuse si dumnezeiasca vedenie; ca de s-ar pune peste dânsa cinstitul brâu, s-ar lecui. Si s-a aflat cinstitul brâu stralucind ca si cum ar fi fost tesut atunci nou, având o pecete tiparita în aur; si hârtie Codicel lipita, care arata cu numarul, vremea, indictionul si ziua în care fusese adus sfântul brâu în Constantinopol si cum a fost pus de mâinile împaratului Arcadie în racla, pecetluita fiind de dânsul. Acest brâu sarutându-l împaratul, si întinzându-l peste împarateasa cu mâna patriarhului ce era atunci, o, minune, îndata s-a mântuit de boala împarateasa, si toti slavind pe Mântuitorul Hristos si dând laude de multumire Preacuratei Maicii Lui, l-au pus iarasi în acea racla unde era mai înainte.

Sursa aici

Neconditionat

Deseori cerem celorlalţi să ne dea totul, fie că pot, fie că nu. Nu aşa, creştinii mei! Nu trebuie să avem pretenţia că ceilalţi să ne dea atâta dragoste cătă vrem noi, ci să ne fie îndeajuns cât pot ceilalţi să ne ofere.( Anecdote duhovniceşti cu Părintele Ioil Ianakopoulos)

Sursa  Ortodoxia Tinerilor

Te vad, deci existi! Dar daca nu te vad?!

http://preotvictor.blogspot.com/2011/08/poza-de-la-mare.h

...aş dori să vă spun, deşi ştiţi asta foarte bine, că sunt unii care nu cred în Dumnezeu pentru că nu l-au văzut niciodată. Ce poţi să le faci ?! Asta cred ei şi basta. Chiar dacă psalmistul zice că „cerurile spun slava lui Dumnezeu şi facerea mâinilor lui o vesteşte tăria” ori în altă parte „cât de minunate sunt lucrurile Tale Doamne, toate cu înţelepciune le-ai făcut.” Cu alte cuvinte văzând creaţia îţi dai seama de existenţa Creatorului.

Nu am fost la mare de foarte multi ani; fotografia este recenta asadar nu eu sunt autorul ei. Daca veti merge pe firul apei (asta inseamna sa treceti cu un click dincolo de poza) veti descoperi o demonstratie faina ca exista si altceva decat ceea ce vedem in mod obisnuit cu ochii nostri.

Ce ne impiedica sa iertam?

Din pilda datornicului nemilostiv Sfantul Luca al Crimeei, Predici, Ed. Sophia, Bucuresti, 2009

Domnul ne-a poruncit să ne rugăm cu rugăciunea pe care i-a învăţat pe ucenicii Săi şi în această rugăciune noi zilnic repetăm: Şi ne iartă nouă greşalele noastre, precum şi noi iertăm greşiţilor noştri.
 

Vedeţi cât de mult se cere de la noi? Nu avem voie, văzând o asemenea manifestare grosolană a inimii rele omeneşti, să ne limităm doar la revoltă – tre­buie să ne amintim porunca: „Ia aminte la tine însuţi!”
 

Totdeauna ia aminte la ce se petrece în inima ta, preţuieşte profund şi cin­stit fiecare mişcare a inimii tale, urmăreşte cele mai mici manifestări păcătoase ale ei.

Aşadar să ţinem minte cuvintele Sfântului Apostol Pavel din Epistola că­tre Efeseni: "Fiţi buni unul cu altul, compătimitori, iertaţi unul altuia aşa cum, şi Dumnezeu în Hristos v-a iertat pe voi."
 

Şi trebuie să iertăm, aşa cum cere Hristos, aşa cum a spus El în finalul pildei - din toată inima. Fiindcă se în­tâmplă că iertăm doar în cuvinte – ne plecăm celui care ne-a supărat, dar in inimile noastre rămâne iritare, ură faţă de el. Aceasta nu este iertarea din toa­tă inima.
 

Să ne învăţăm să îndeplinim această poruncă a lui Hristos - să fim milostivi, aşa cum este Tatăl nostru Cel ceresc, şi să iertăm din toată inima apropia­ţilor noştri greşelile făcute faţă de noi. Şi atunci şi noi vom primi iertare de la Tatăl nostru Cel ceresc. Amin.

Bine v-am regasit!

A trecut ceva timp de cand nu am mai scris pe blog; postarile din ultimul timp au fost doar copy-paste la lecturile despre care am crezut ca va pot fi de folos si voua. Am avut o vara fierbinte si tot ce sper este ca toamna care se apropie sa fie blanda si plina de roade, duhovnicesti in primul rand. Imi cer iertare ca vizitand blogurile prietene nu am lasat nici un cuvant la comentarii dar am fost mereu pe fuga.

Ma bucur sa vad ca in continuare Sfantul Mare Mucenic Fanurie este  cel care va aduce pe blogul meu; astazi am postat si reteta pentru turtite aici.

Tot astazi, la slujba de pomenire a celor adormiti, savarsita dupa Sfanta Liturghie, am auzit ca a fost pomenita de patru ori mama Sfantului Mare Mucenic Fanurie (voi reveni cu un amanunt legat de numele acesteia, dupa ce voi intreba preotul, pentru ca pe unul dintre pomelnice era trecut numele Elena).

Fie ca rugaciunile noastre sa fie bineplacute inaintea Sfantului Mare Mucenic Fanurie. si sa ajunga la Bunul Dumnezeu.

Sfantul Mare Mucenic Fanurie

Sfantul Fanurie a cerut atunci voie sa-si faca ultima rugaciune si s-a rugat astfel:  

"Doamne,  Dumnezeul nostru, Cel ce ai miluit pe acestia care au facut plangere si  strigare, fa ca tot cel ce va face o turta cu ulei si zahar, sau o  placinta si o va da saracilor sa fie ascultat in orice durere dreapta va  avea. Aceasta zic sa fie pentru iertarea pacatelor mamei mele, care a murit pacatoasa."

Si atunci s-a facut tunet din cer si s-a auzit glasul Domnului astfel: 

"Fie  Fanurie dupa cuvantul tau si tot cel ce te va chema pe tine in ajutor  sa fie ascultat de Mine si tu vei fi ajutorul celor din nevoi."

Viata sfantului http://www.crestinortodox.ro/vietile-sfintilor/73089-sfantul-fanurie-viata-si-patimirea si acatistul http://www.crestinortodox.ro/acatiste/67066-acatistul-sfantului-fanurie. 

Reteta pentru turta:: http://adriana-dardindar.blogspot.com/2011/08/prajitura-in-memoria-mamei-sfantului.html

Prajitura in memoria mamei Sfantului Mare Mucenic Fanurie

Prajitura, impartita pentru pomenirea mamei Sfantului Mare Mucenic Fanurie este  un raspuns al crestinilor la rugamintea sfantului de a o pomeni si pe mama sa.

Pe blogul Nicoletei am gasit aceasta reteta: 

- 4 masuri faina

- 3 lingurite praf de copt

- 1 1/2 lingurite scortisoara

- 1/2 lingurite cuisoare macinate

- 1 masura zahar

- 1 masura ulei

- 2 masuri suc de portocale

- coaja de la 1-2 portocale

- 1/2 masura vin alb sau apa

- un varf de lingurita de sare

- 1 masura stafide

- 1 masura nuci

Se amesteca faina ca scortisoara, cuisoarele, coaja de portocale, zaharul, sarea si praful de copt. Separat se amesteca bine sucul de portocale, uleiul, vinul. Apoi se adauga faina aromata si se omogenizeaza. La sfasit se adauga nucile si stafidele. Se coace in cuptorul preincalzit, la foc mic, timp de 45-60 minute.

Sfintii Mucenici Adrian si Natalia

din Acatistul Sfintilor Mucenici Adrian si Natalia

Condacul 13: O, sfintilor mucenici ai lui Hristos, Adrian si Natalia, fericiti soti si purtatori de chinuri straluciti. Auziti-ne pe noi cei ce ne rugam cu lacrimi, venind la biserica, rugati-L pe Stapanul cel milostiv, Domnul nostru lisus Hristos, sa ne daruiasca noua tuturora: pace in familie, sanatate trupeasca si sufleteasca, mantuirea sufletului, ca intotdeauna sa-l cantam Lui: Aliluia.

Rugaciune catre Sfintii Adrian si Natalia

O, sfintilor soti, sfintilor mucenici ai lui Hristos, Adrian si Natalia, fericiti soti si straluciti purtatori de chinuri! Ascultati-ne pe noi ce ne rugam si mijlociti pentru noi, ca sa ni se dea toate cele de folos trupurilor si sufletelor, si rugati pe Hristos Dumnezeu, sa ne miluiasca si sa faca cu noi dupa indurarile Sale, ca sa nu pierim in pacatele noastre. Asa sfintilor mucenici, primiti glasul rugaciunilor noastre si cu mijlocirile voastre, izbaviti-ne de foamete, de ciuma, de cutremur, de potop, foc si grindina, de sabie si de navalirea celor de alt neam, de razboiul cel dintre noi, de moartea cea napraznica si de toate nenorocirile, scarbele si durerile; ca intotdeauna prin mijocirile voastre fiind intariti, sa slavim pe Domnul lisus Hristos, Caruia I se cuvine toata slava, cinstea si inchinaciunea, cu Cel Fara de inceput al Sau Parinte si Preasfantul Duh, acum si pururea si in vecii vecilor. Amin.

Viata acestor sfinti: aici

Singur sau impreuna?

Spre sfarsitul secolului al XVIII-lea, Sfantul Cosma Etolianul a prezis ca va veni un timp in care omul va trebui sa calatoreasca vreme de cateva zile, spre a putea intalni un alt om, pe care sa-l poata imbratisa ca pe un frate. Traim intr-o vreme in care acest lucru deja se intampla. Omul contemporan, in singuratatea lui, experiaza stari patologice grele: angoasa, anxietate si suferinte interioare. El este turmentat si, la randul lui, ii turmenteaza pe ceilalti. Citeste in continuare aici.

Imn

Cantarea a opta, Imnul Acatist la Rugul Aprins al Nascatoarei de Dumnezeu , Ieroschimonah Daniil Tudor

Împãrãteasã,
Doamnã Preasfântã,
Maicã neispititã de nuntã,
Tu esti singura inimã de om întru care nescãzut
Numele de mãrire cântã,
din tot rostul lui cel viu si neprefãcut.
Cununa laudelor o ai pentru aceasta Preacuratã
fiindcã în Tine doar, ca niciodatã
inima omului,
cu inima Domnului
au bãtut si bat laolaltã.
Rugãciunea ca un ornic al gândului si al cerului
curge la lãuntrul Tãu
si se-ngeamãnã cu limpedea ectenie a misterului
lângã dragostea lui Dumnezeu.
O, Tu, Cãrutã de Luminã neîntinatã
ne-ntrecutã,
ne-nseratã!
Îmbuneazã-ne si pre noi cu darurile inimii, Binecuvântatã!
Si asa înzestrati si vrednici,
ca unei Biserici,
din toatã fiinta Tie ne vom da
ca drept si sfânt sã putem cânta: Aleluia!

Vesti

Sunt convinsa ca multi dintre voi o pomeniti in rugaciune si pe Gabriela. Am aflat de pe blogul ei:

De data aceasta nu e asa de bine. Senzatia de oboseala este mult mai accentuata, greturile mai intense, si in plus au aparut frisoanele. Dar diseara la 18 se va termina si ultima perfuzie de chimioterapie.

Acesta este un punct in care are nevoie de multa rugaciune.

http://pentrugabi.blogspot.com/

Bucuria tuturor celor necajiti

O, Preasfanta Stapana de Dumnezeu Nascatoare, ceea ce esti mai presus decat heruvimii si mai cinstita decat serafimii, Fecioara de Dumnezeu aleasa, bucuria tuturor celor necajiti; da-ne mangaiere si noua celor ce suntem in necazuri ca afara de tine alta scapare si ajutor nu avem. Tu singura esti mijlocitoarea bucuriei noastre si ca Maica lui Dumnezeu si Maica milostivirii, stand inaintea prestolului Preasfintei Treimi, poti sa ne ajuti noua. Ca nimeni din cei ce se roaga tie cu credinta nu este rusinat. Auzi-ne si acum in ziua necazului nostru pe noi cei ce cadem inaintea icoanei tale si cu lacrimi ne rugam tie. Alunga de la noi toate necazurile si nevoile ce vin asupra noastra, intru aceasta vremelnica viata si prin atotputernica ta mijlocire nu ne lipsi pe noi nici de vesnica si nesfarsita bucurie intru imparatia Fiului tau si Dumnezeului nostru. Amin. Imparateasa mea cea preabuna, nadejdea mea, Nascatoare de Dumnezeu, prietena sarmanilor, folositoarea celor neputinciosi si ocrotirea celor necajiti; vezi nevoia si necazul meu. Ajuta-ma ca sunt neputincios, hraneste-ma ca pe un strain. Stii nevoia mea, usureaza-ma de ea precum voiesti caci nu am alt ajutor afara de tine, nici alta folositoare grabnica, nici alta buna mangaiere decat numai pe tine, o, Maica a lui Dumnezeu, ca sa ma pazesti si sa ma acoperi in vecii vecilor. Amin. Rugaciune din Acatistul Maicii Domnului - Bucuria tuturor celor necajiti)

Bogăţie de tămăduiri verşi, Fecioară, celor ce te laudă cu credinţă

Nu trece cu vederea pe cei ce au trebuinţă de ajutor de la tine, Fecioară, care cântă şi te preaînalţă întru toţi vecii.
Tămăduieşte neputinţa sufletului meu şi durerile chinurilor mele, Fecioară, că să te slăvesc, Preacurată, în veci.
Binecuvântam pe Tatăl, pe Fiul si pe Sfântul Duh, Domnul.
Bogăţie de tămăduiri verşi, Fecioară, celor ce te laudă cu credinţă şi preaînalţă Naşterea ta, cea negrăită.
Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin.
Tu izgoneşti asuprirea ispitelor şi năvălirea patimilor, Fecioară; pentru aceea te lăudăm întru toţi vecii.
Să lăudăm, bine să cuvântăm şi să ne închinăm Domnului, cântându-L şi preaînălţându-L pe Dânsul întru toţi vecii.
Pe Împăratul Ceresc, pe Care îl lăudă Oştile Îngereşti, lăudaţi-L şi-L preaînălţaţi întru toţi vecii. (Cantarea a opta, Paraclisul Maicii Domnului)

Maica Domnului ne ajută să ne curăţim sufletul

Aşa cum Maica Domnului este locaş al Preasfintei Treimi, ea ne ajută să fim şi noi locaşuri ale Preasfintei Treimi, în înţelesul că, la Botez, fiecare dintre noi am primit în sufletul nostru pe Tatăl, pe Fiul şi pe Sfântul Duh, Treimea Cea de o fiinţă şi nedespărţită, dar de multe ori prezenţa Preasfintei Treimi în sufletul nostru este umbrită, este astupată de o viaţă trăită fără gândul la Dumnezeu; şi atunci, noi o rugăm pe Maica Preacurata - într-o rugăciune de la Maslu- şi zicem aşa: "Pe tine preacuratul palat al Împratului ceresc, ceea ce eşti mult lăudată, te rog, curăţeşte mintea mea cea întinată cu tot felul de păcate şi o fă lăcaş înfrumuseţat al  Treimii celei dumnezeieşti, ca să laud şi să măresc puterea ta cea nemăsurată, fiind mântuit eu, netrebnicul robul tău"

Deci avem încredinţarea că Maica Domnului ne ajută să ne curăţim sufletul, ne ajută cu rugăciunile ei, să devenim locaşuri ale Preasfintei Treimi; şi chiar şi pentru aceea, ca să cunoaştem măreţiile Maicii Domnului.  

(Vremea bucuriei, Arhim. Teofil Părăian)

Rugati-va cu osardie pururea Fecioarei Maria

Ascultati acestea, toate neamurile, auziti toti cei care doriti sa intrati in Imparatia Cerurilor! Rugati-va cu osardie pururea Fecioarei Maria, purtati in inima preasfantul ei nume si veti dobandi o viata si o bucurie nesfarsita, caci ea duce rugaciunile noastre catre Fiul ei si Dumnezeu, si ea singura pururea se roaga la altarul Lui, pentru noi toti. Ea este aparatoarea daruita neamului omenesc. Ea este singura noastra Mama adevarata, care intru toate ne ajuta! Slava tie, preamilostiva Maica a lui Dumnezeu, care esti cinstita si inchinata de toate neamurile crestinesti (Psalmul 48, Psaltirea Maicii Domnului)

Avem în cer o Mamă prea bună

Parintele Cleopa: (...) Avem în cer o Mamă prea bună, o Maică a milei şi a milostivirii, care pururea se roagă pentru toată Biserica lui Hristos şi pentru fiecare fiu al bisericii lui Hristos în parte.

Fericiţi, de trei ori fericiţi sunt creştinii care au icoana Prea Sfintei Maici a lui Dumnezeu în casele lor şi care în fiecare zi citesc acatistul ei, paraclisul şi alte rugăciuni către Maica Domnului.

Nu există în cer şi pe pământ altă faţă mai puternică, după Sfânta Treime, ca Maica Domnului, care poate să ne ajute nouă.

Dacă pomenirea dreptului este cu laude, câtă laudă se cade să aducem noi Maicii lui Dumnezeu, care este Împărăteasa tuturor drepţilor, a tuturor sfinţilor şi a tuturor îngerilor lui Dumnezeu.

Iar dacă este Împărăteasă, are de la Prea Sfântul Dumnezeu şi putere foarte mare ca să ne ajute nouă, să ocrotească lumea, să vie în ajutor şi celor mici şi celor mari, şi celor bogaţi şi celor săraci, şi celor înţelepţi şi celor simpli, şi celor bolnavi şi celor sănătoşi, şi tututror credincioşilor, fiind în acelaşi timp Mama noastră din ceruri.

Ferice de creştinii care, îndată după Sfânta Treime, o cinstesc pe Maica Domnului, din toată inima şi oriunde se duc, zicând aşa: „Doamne Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, pentru rugăciunile Prea Curatei Maicii Tale şi ale tuturor Sfinţilor Tăi, miluieşte-mă pe mine păcătosul (sau păcătoasa)”.(...)

 Sursa aici

Sa alergam la Maica Domnului

“Cine nu vrea nu se vindeca. Cine vrea este vindecat de Harul lui Dumnezeu. In cele din urma intelegem cine este de vina, intelegem ce se intampla inlauntrul nostru si ne lasam convinsi sa ne vindecam.

Sa alergam la Maica Domnului. Ea se pricepe la toate. Sa alergam la Maica Domnului, dar cu credinta. Credinta se manifesta prin vointa. Daca omul vrea sa se faca sanatos: “Vrei sa te faci sanatos?”, sa raspunda: “Da, vreau sa ma fac sanatos!”. Cand vrea cu adevarat, manifesta credinta adevarata. Cand are credinta adevarata, va manifesta si vointa adevarata. Ceilalti oameni care traiesc cu dumnezeii lor se chinuiesc, nu-si gasesc odihna, nu-si gasesc vindecarea. Crestinii adevarati au aceasta sansa, Il au pe Hristos, o au pe Maica Domnului.

Cei care credem in Hristos, cei care suntem membri vii ai Bisericii si credem in Maica Domnului, o consideram Maica a noastra, sa alergam cu indrazneala la ea. Sa alergam si sa o rugam. Sa o rugam din tot sufletul nostru, din toata inima noastra, cu toata credinta si puterea din noi. Sa aratam evlavie, sa facem metanii, sa-i sarutam icoana, sa ne ungem trupul cu untdelemn din candela ei ca sa se tamaduiasca trupul si sufletul nostru, sa ne vindecam de bolile trupesti si sufletesti”.(Arhim. Simeon Kraiopoulos, Sufletul meu, temnita mea, Editura Bizantina, 2009)

Sursa aici

Maica Domnului in Sfanta Scriptura

Preluat de pe Ortodoxia Tinerilor:

Parintele Ioanichie Balan in dialog cu Parintele Ioan Mircea

Parintele Ioanichie Balan: - Care sunt textele biblice cele mai clare si importante care adeveresc ca Fecioara Maria este Nascatoare de Dumnezeu prin umbrirea Duhului Sfant si ca nu a mai avut copii?

Parintele Ioan Mircea: - Cele dintai texte biblice care vorbesc despre Sfanta Fecioara ca va naste pe Mesia-Hristos, le aflam in Vechiul Testament, desi nu o numesc, inca de la alungarea din rai a lui Adam si a Evei, Dumnezeu fagaduieste omenirii, care avea sa vina dupa ei, pe Mesia, "Samanta femeii", "Care va zdrobi capul sarpelui ademenitor" (Facerea 3, 15).

Mai apoi, Isaia proorocul prezice: "Iata Fecioara va lua in pantece si va naste Fiu si vor chema numele Lui Emanuel" (Is. 7, 14). Fecioara pe care Isaia n-o numeste, avea sa fie Sfanta Fecioara Maria, iar Emanuel, care inseamna "Cu noi este Dumnezeu" (Matei 1, 23) avea sa fie Mesia-Hristos, precum ingerul Domnului o va descoperi si talcui Fecioarei ina­inte de Intruparea Lui.

Textul din Isaia este amintit de ingerul Gavriil lui Iosif, logodnicul Fecioarei; iar El ii va spune ca va zamisli de la Duhul Sfant; ca "puterea Celui Preainalt o va umbri" si va naste pe Fiul lui Dumnezeu si-I vor pune numele Iisus (Luca 1, 31, 35; Matei 1, 20).

In convorbirea ingerului cu Sfanta Fecioara Maria, cand ii aduce aceasta veste, mai intai o pregateste ca sa accepte mesajul ce-i aducea. Caci, zice: "Bucura-te cea plina de har, Domnul este cu tine. Binecuvantata esti tu intre femei" (Luca 1, 28). Ea insa tulburata de inchinarea ingerului i se spune ca este aleasa ca sa ia in pantece de la Duhul Sfant si sa nasca pe Fiul lui Dumnezeu, incredintand-o ca "la Dumnezeu nimic nu este cu neputinta" (1, 37).

Abia dupa aceasta convorbire, cand ii dezvaluie taina, Sfanta Fecioara isi da acceptul, consimte sa implineasca aceasta Taina "Si a zis Maria: Iata roaba Domnu­lui. Fie mie dupa cuvantul tau. Si ingerul a plecat de la ea" (Luca 1, 38).

Aceste texte sunt cele mai clare si mai importante, care adeveresc ca Sfanta Fecioara Maria este Nascatoare de Dumnezeu; si numai Nasca­toare de Dumnezeu, adica numai Mama lui Iisus Hristos, Fiul lui Dumne­zeu, nu si a altor copii cum sustin sectantii blasfemiatori. Asa au inteles si au crezut toti crestinii ortodocsi pana la aparitia sectantilor, care se leaga de unele expresii si cuvinte pe care nu le inteleg si nu vor sa le inte­leaga decat asa, ca sa poata sminti pe cei slabi.

Un alt text precis care vorbeste de fecioria Maicii Domnului inainte si dupa nasterea unicului sau Fiu - Iisus Hristos - este cel din proorocul Iezechiel 44, 2. Aci citim: "Si mi-a zis (barbatul-inger) Domnul: Poarta aceasta va fi inchisa, nu se va deschide si nici un om nu va intra pe ea, caci Domnul Dumnezeul lui Israel a intrat pe ea. De aceea va fi inchisa".

Poarta este o figura metaforica pentru Fecioara, asa au inteles si talcuit Sfintii Parinti ai Bisericii textul din Iezechiel (44, 2). Si din aceasta inter­pretare s-a nascut si cantarea ce i-au inchinat-o Maicii Domnului melozii Bisericii "intru nastere fecioria ai pazit, de Dumnezeu Nascatoare". Sau refrenul Acatistului, care graieste: "Bucura-te Mireasa, pururea Fecioara !"

Totusi, sectantii nu tin seama de aceste texte clare, ci pe ei ii tulbura, sau mai degraba ii trufeste expresia "fratii Domnului", sau "fratii lui Iisus" (Matei 12, 46-48-49; 13, 55; Marcu 3, 31-32; 6, 3; Luca 8, 19-21; Ioan 2, 12; 7, 3-5; Fapte 1, 14; I Cor. 9,5; si Gal. 1, 19), ex­presii din care ei fac o blasfemie la adresa Maicii Domnului, ca si evreii de atunci. In acest scop au falsificat si Scriptura Noului Testament in loc de "Maria logodita cu Iosif" (Matei 1, 18), ei au tradus "Maria, nevasta lui Iosif" (Matei 1, 20-24).

Deci o prima hula si blasfemie este ca o soco­teste pe Maica Domnului "nevasta" lui Iosif, in ciuda textelor clare. Alta blasfemie este ca socotesc pe asa-zisii "fratii lui Iisus" copiii Sfintei Fecioare, dupa El si frati buni cu El.

Sectarii nu vor sa inteleaga ca acei asa-zisi "fratii Domnului" nu sunt fratii Lui, si chiar daca El ar veni acum sa le spuna clar ca nu sunt frati, ci "rude", sau "veri secundari", tot n-ar crede. Ei nu vor sa stie ca in limba ebraica, saraca in cuvinte, printr-un singur termen "ah" = frate, se exprimau toate gradele de rudenie, adica: frate bun, frate vitreg, sau frate de levirat, var primar si var secundar, unchi si nepot etc.

Se stie ca Maica Domnului a fost singurul copil al lui Ioachim si Ana; si, totusi, este numita sora altei Marii, care era sotia lui Cleopa (Ioan 19, 25). In realitate, deci, aceasta Maria era vara primara a Maicii Domnului, sau matusa ei.

Iar mama asa-zisilor "fratii lui Iisus" - Iacob, Iosif, Simion si Iuda (Matei 13, 55), era de fapt acea Marie, sotia lui Cleopa, numita in alte locuri: "Maria lui Iacob, si a lui Iosif" (Matei 27, 56; Marcu 15, 40).

De aceea, acesti zisi "fratii Domnului" niciodata nu se numesc "fiii Mariei, Maica Domnului", ci numai "fratii Lui"; si numai Iisus singur e numit: "Iisus, Fiul Mariei", deci Unicul ei Fiu, iar Sfanta Fecioara Maria este numita, exclusiv, "Mama lui Iisus" (Matei 1, 18; 2, 11, 13. 14; 12, 47; Ioan 2, 1); sau "Mama Lui" (Matei 12, 48; Marcu 3, 31-32).

O alta expresie blasfemica, in traducerea Bibliei sectare, este in Matei 1, 25: "Dar (Iosif) n-a cunoscut-o pe ea (Maria) pana ce ea a nascut un fiu." Expresia "pana ce", nu inseamna "pana cand" ci "niciodata".

Ex. II Regi 6, 23 "Micol n-a avut copii pana in ziua mortii", adica nici­odata. Cand Domnul zice: "Zis-a Domnul Domnului Meu: Sezi de-a dreapta Mea, pana ce voi pune pe vrajmasii Tai asternut picioarelor Tale" (Matei 22, 44; I Cor. 15, 25), adica, de-a pururea, permanent.

Iata deci Ca Sfanta Fecioara n-a nascut decat pe Iisus si a ramas pururea Fecioara.

-Ce texte biblice dovedesc fecioria si sfintenia vietii Maicii Domnului?

- Primele texte biblice care vorbesc despre fecioria si sfintenia vietii Maicii Domnului sunt cele profetice din Vechiul Testament. Cel dintai ni-l ofera Proorocul Isaia, care, dupa descoperirea ce i s-a facut, o vede ca un "semn" extraordinar, in afara legilor firesti, scrie proorocia, de care am mai amintit, astfel: "Iata Fecioara va lua in pantece si va naste fiu si vor chema numele Lui Emanuel" (Is. 7,14). "Semnul" extraordinar era ca Fecioara avea sa zamisleasca fiu, "nu din sange, nici din pofta trupeasca, nici din pofta barbateasca, ci de la Dumnezeu" (Ioan 1, 13), sau "de la Duhul Sfant" (Matei 1, 18; Luca 1, 35), Care a umbrit-o, pogorandu-Se peste ea.

Un alt text important, privind "pururea fecioria" acestei Fecioare care avea sa nasca pe Mesia fara stricarea fecioriei ei, este cel din Iezechiel, amintit (44, 2), care o vede, in revelatia ce primeste, printr-o metafora = "poarta incuiata", din afara templului.

"Si mi-a zis Domnul: Poarta aceasta va fi inchisa, nu se va deschide si nici un om nu va intra pe ea, caci Domnul Dumnezeul lui Israel a intrat pe ea. De aceea va fi inchisa". Intelegind textul literal, probabil, iudeii au inchis poarta din afara templului, in partea de rasarit, spre muntele Maslinilor, care este zidita. Dar ter­menul de "poarta" exprima o idee profetica, si deci are sens figurat, metaforic, vrand sa spuna altceva decat arata cuvantul.

Termenul, desi figurat, ideea devine clara, daca zicem, in loc de "poarta", Fecioara, adica, dupa Fecioara Maria. Caci Sfanta Fecioara Maria a fost Fecioara, inainte de a zamisli in pantece de la Duhul Sfant pe Emanuel; dupa nastere - adica dupa ce a intrat Dumnezeu-Fiul prin ea si s-a nascut - "Poarta" a ramas iar incuiata, adica, si dupa nastere Fecioara a ramas iarasi Fecioara. Sau cum o canta Biserica, "pururea Fecioara". Chiar si inteleptul Solomon, inspirat, o vede pe Fecioara ca "o gradina incuiata, fantana acoperita si izvor pecetluit" (Cant. Cant. 4, 12).

Ca Mama lui Emanuel, Fiul lui Dumnezeu, Iisus Hristos, Unicul ei Fiu, numit "imparatul imparatilor si Domnul domnilor" (I Tim. 6, 15), Maica Domnului este "imparateasa cerului" si sade de-a dreapta Fiului ei. Asa a vazut-o dinainte proorocul David, care zice: "Sezut-a impara­teasa de-a dreapta Ta imbracata in haina aurita si prea infrumusetata" (Ps. 44, 11).

Alte texte care dovedesc fecioria si sfintenia Maicii Domnului sunt cele din Noul Testament. Primul e cel din Matei 1, 18, unde citim ca "Maria mama Lui (Iisus), fiind logodita cu Iosif, fara sa fi fost ei impreuna s-a aflat avand in pantece de la Duhul Sfant". Iar Iosif, stiind-o curata si neprihanita, vazand ca-i creste pantecele, era nedumerit, voind s-o lase intr-ascuns. Atunci i se arata ingerul Domnului in vis, spunandu-i ca "ce s-a zamislit intr-insa e de la Duhul Sfant" (Matei 1, 20).

Apoi amintindu-i textul din proorocia lui Isaia careti era bine cunoscut, Iosif s-a lumi­nat si a inteles ca Maria, logodnica lui, este "Fecioara" aleasa de Dumne­zeu ca sa nasca pe Fiul Sau Emanuel, care inseamna "Cu noi este Dumne­zeu". "Si fara sa fi cunoscut-o pe ea, Iosif, Maria a nascut pe Fiul sau Cel Unul-Nascut (unicul), Caruia I-a pus numele Iisus" (1, 20-23-25).

Un alt text aminteste de convorbirea Sfintei Fecioare Maria cu Arhanghelul Gabriel, care-i aducea vestea cea buna la Nazaret. Ingerul salutandu-o si inchinandu-i-se, graieste de mesajul ce-i aducea: "Bucura-te, ceea ce esti plina de har. Domnul este cu tine. Binecuvantata esti tu intie femei" (Luca 1, 28).

Dar ea, tulburata de vederea ingerului si de inchinarea lui, cugeta in sine: ce fel de inchinaciune poate fi aceasta? Apoi ingerul linistindu-o ii comunica mesajul ceresc si ii zice: "Nu te teme Maria, caci ai aflat har la Dumnezeu. Si, iata, vei lua in pantece si vei naste fiu si vei chema numele lui Iisus". El este " Fiul Celui Preainalt" si "Imparatia Lui nu va avea sfarsit". Ea insa stiindu-se neprihanita a zis catre inger: "Cum va fi aceasta, de vreme ce eu nu stiu de barbat? Si raspunzand ingerul i-a zis: Duhul Sfant se va pogora peste tine si puterea Celui Preainalt te va umbri; pentru aceasta si Sfantul care se va naste din tine, Fiul lui Dumnezeu se va chema".

Amintindu-i apoi ca si Elisabeta rudenia sa a zamislit la batranete, contra firii: "Ca la Dumnezeu nimic nu este cu neputinta" (1, 36-37), abia atunci Sfanta Fecioara si-a dat acceptul: "Si a zis Maria: Iata roaba Domnului. Fie mie dupa cuvintul tau! Si ingerul a plecat de la ea" (1, 38).

Din aceasta lunga convorbire pentru a consimti sa primeasca mesajul ceresc, se intelege, clar, ca Dumnezeu nu impune nimanui vointa Sa, ci doreste ca lucrarea mintuirii sa fie o colaborare a omului cu Dumnezeu, El trimitind harul si credinciosul primindu-l conlucreaza cu el prin cre­dinta si lucrare, sau fapte.

Mergand apoi Maria la Elisabeta, rudenia sa, si salutand-o, aceasta, inspirata de Duhul Sfant, ii spune: " Binecuvantata esti tu intre femei si binecuvantat este rodul pantecelui tau. Si de unde mie aceasta, ca sa vina la mine Maica Domnului meu ? Ca iata, cum veni la urechile mele glasul salutarii tale, pruncul a saltat de bucurie in pantecele meu. Si fericita este aceea care a crezut ca se vor implini cele spuse de la Domnul". Iar Maria inspirata rosteste imn de slavirea lui Dumnezeu: " Mareste sufletul meu pe Domnul, si s-a bucurat duhul meu de Dumnezeu, Mantuitorul meu, Ca a cautat spre smerenia roabei Sale. Ca, iata, de acum ma vor ferici toate neamurile." (Luca 1, 41-48). De atunci au fericit-o toate neamurile spunand lui Iisus: " Fericit este pantecele care te-a purtat si sanii pe care i-ai supt" (11, 27).

Iata, deci, adevarul biblic, pe care numai cei orbi sufleteste nu pot sa-l vada (sectarii).

-Ce spun sectantii impotriva fecioriei si sfinteniei Maicii Domnului?

- Intrucat toti sectantii de la noi se servesc de aceeasi Biblie, falsi­ficata de Luther, dupa care a fost tradusa si in romaneste, in 1924, de Dumi­tru Cornilescu - care - atragand la ideile protestante, cu care venise din Germania, pe Preotul Tudor Popescu, de la Biserica " Cuibu cu Barza", din Capitala - a dat nastere atunci primei secte nascuta in Bucuresti - zisa " Tudorista", sau " Crestini dupa Scriptura" - nu este de mirare ca ei (sectantii) sunt impotriva fecioriei si sfinteniei Maicii Domnului. Fiindca ei asa vad scris, in acea Biblie sectara, protestanta, asa citesc si numai asa inteleg.

Dupa cum am aratat in punctul precedent toate obiectiunile sectare pornesc de la si se bazeaza pe traducerea falsificata a Bibliei de care se folosesc. Caci daca ei citesc din prima pagina a Noului Testament, ca " Maria mama Lui (Iisus) era logodita cu Iosif" (Matei 1, 18) iar mai departe c" Maria" era " nevasta" lui (1, 20, 25); si ca Iosif" n-a cunoscut-o pana ce ea a nascut un fiu" ( 1.25), de aci zic, acesti blasfemiatori ai celor sfinte, ca dupa aceea Iosif a cunoscut-o ca pe nevasta si a mai avut si alti copii cu ea. Fiirdca, daca s-ar fi tradus termenul grec, chiar literal = ghini = femeie, se putea intelege si femeie necasatorita si fecioara logodita, cum arata precis versetul 18 si cum se intelege si mai clar din convorbirea inge­rului Gabriel cu Sfanta Fecioara Maria, redata de Sfantul Luca. Aci citim ca ingerul a fost trimis de la Dumnezeu in cetatea Nazaret" Catre o fecioara logodita cu un barbat care se chema Iosif, din casa lui David: iar numele fecioarei era Maria" (Luca 1, 27). Iata deci ca "femeia" logodita de care vorbeste Evanghelistul Matei era "fecioara", si nicidecum "nevasta" cum spune traducerea sectara, falsificata. Iar din convorbirea acestei Fecioare cu ingerul, ea isi marturiseste curatenia si fecioria nestiind cum va putea " lua in pantece si naste fiu", cand ea " nu stie de barbat", numai orbii si viclenia sectara nu pot si nu vor sa vada adevarul biblic, fiindca nu-i avantajeaza daca ar recunoaste.

In ce priveste expresia: "Si n-a cunoscut-o pana ce ea a nascut un fiu", "pana ce", "pana cand" in acest context nu arata un termen, ci exprima o continuitate a situatiei de fapt, o stare continua, de perma­nenta, de vesnicie. Iata cateva exemple, deosebit de cele amintite in capitolul 4: Dumnezeu Tatal zice Fiului, arata proorocul David: " Sezi de-a dreapta Mea, pana ce voi pune pe vrajmasii Tai asternut picioarelor Tale" (Ps. 109, 1). Sau cum zice Domnul ucenicilor: "Iata Eu sunt cu voi in toate zilele pana la sfarsitul veacului" (Matei 28, 20). Sau: "Caci El (Fiul) trebuie sa impartaseasca pana ce va pune pe toti vrajmasii Sai sub picioarele Sale" (I Cor. 15, 25). Adica Fiul va fi pururea, vesnic, de-a dreapta Tata­lui si va imparati vesnic si dupa supunerea vrajmasilor.

O alta blasfemie o savarsesc sectarii cu expresia " fratii Domnului " - cum s-a mai spus - despre care ei spun ca sunt fiii Sfintei Fecioare Maria. Pentru ca ei, fiind rationalisti, nu pot sa admita supranaturalul, cum adica Fecioara a luat in pantece, prin" pogorarea Duhului Sfant asupra ei, si prin puterea Celui Preainalt care a umbrit-o" (Luca 1, 35), desi: "la Dumnezeu nimic nu este cu neputinta" (1, 37). Lipsiti cum sunt, insa, de bunacredinta si vicleni, sectarii nesocotesc toate textele, care nu le convin, sau le" rastalmacesc, ca si pe celelalte Scripturi, spre a lor pierzare" (II Petru 3, 16). Caci desi textele spun clar ca cei asa-zisi" fratii lui Iisus", sau "fratii Domnului" sunt fiii altei Marii, sotia lui Cleopa, (Matei 27, 56; Marcu 15, 40) iar ea vara a Maicii Domnului, desi numita " sora" ei (Ioan 19, 25), totusi, in ciuda textelor clare sectarii sustin ca acei "frati" ar fi copiii Maicii Domnului si nu ai Mariei lui Cleopa. Cum s-ar mai numi Sfanta Fecioara Maria, "Maica Domnului", iar Iisus, "Fiul ei", daca ea ar mai fi avut alti copii? Ce ratiune sanatoasa poate sustine ca se impaca aceste expresii " Mama Lui" si El, "Fiul ei" " cu " acei frati"?

S-a constatat, intr-adevar, ca sectarii folosesc Biblia nu pentru zidire sufleteasca si spre mantuire, nici macar pentru a lor, ci pentru trufie, ca sa dovedeasca anume ca stiu pe de rost unele versete cu care amagesc pe cei nestiutori, si pentru " cearta de cuvinte" (I Tim. 6, 4) cu cei care cunosc Scriptura si le sta impotriva, ca fariseii de odinioara asa cum faceau ere­ticii si " invatatorii mincinosi" in vremea apostolilor.

O alta marturie biblica ne-o dau chiar doi din asa-zisii" fratii Domnu­lui" care au scris cate o mica epistola, in care ei nu spun nicaieri ca sunt fratii Lui, ci" slujitorii" sau" robii" Lui. Astfel, Iacob scrie: " Iacob, robul lui Dumnezeu si al Domnului Iisus Hristos" (1, 1). Iar celalalt scrie:" Iuda, rob al lui Iisus Hristos si frate al lui Iacob" (Iuda 1, 1). Deci, nici unul nu spune ca este " fratele lui Iisus". Pentru ca ei se stiau sigur ca sunt fiii Mariei, sotia lui Cleopa, asa cum se arata clar in Matei 27, 56 si Marcu 15, 40, care Marie era vara Maicii Domnului. Caci din lipsa de termeni in limba ebraica pentru gradele de rudenie, se folosea acelasi cuvant pentru: frati, veri, unchi si nepoti etc, ca si pentru: surori, verisoare, matuse.

Reamintim si alte exemple: Avraam era unchiul lui Lot, iar el nepot de frate si se numeau "frati " sau " rude" (Facerea 11, 27; 12, 5 ; 13, 8; 14, 14-16); apoi, Iacob, nepotul lui Avraam, s-a casatorit cu verisoarele lui - surorile Lia si Rahela - fiicele lui Laban, nepot de frate lui Avraam, frate cu Nahor, si se numeau "frati" (Facerea 11, 27; 29,15-28). De ase­menea, Eliazar si Kis erau frati; si fiicele lui Eleazar s-au casatorit cu fiii lui Kis, cu care erau veri, dar se numeau " frati" sau rude cu ele (I Paralipom. 23, 22) etc.

Iata, deci, cum se explica expresia "fratii Domnului" pentru crestinii de buna credinta si fara viclesug in inimi.

-Pe ce texte biblice se sprijina cultul si supracinstirea Maicii Dom­nului in Biserica Ortodoxa?

- Textele biblice pe care se sprijina cultul si supracinstirea Maicii Domnului sunt aceleasi care vorbesc despre fecioria si sfintenia Ei, care s-au mai amintit. Pentru ca la baza cultului si supracinstirii Maicii Domnului sta tocmai fecioria, alegerea Ei de Dumnezeu si sfintenia sa deosebita, mai presus de cinstirea si cultul dat ingerilor si sfintilor, de vreme ce si ingerii o cinstesc si i se inchina, ca Maicii lui Dumnezeu (Luca 1, 28-29. 35).

Biserica ortodoxa supracinsteste pe Sfanta Fecioara Maria, Maica Domnului - pentru ca insusi Dumnezeu a ales-o, a sfintit-o si a cinstit-o, ca pe imparateasa a cerului cu sederea de-a dreapta Fiului Ei. Caci zice Domnul despre aceasta imparateasa - prin David: "Sezut-a imparateasa de-a dreapta Ta, imbracata in haina aurita si prea infrumusetata" (Ps. 44, 11). Dumnezeu a cinstit-o pentru sfintenia si smerenia Ei (Luca 1, 48), salasluindu-se in Ea, prin intruparea Fiului Sau, de la Duhul Sfint. Adica, Sfinta Fecioara Maria a zamislit, prin "pogorarea Duhului Sfant peste Ea si prin puterea Celui Preainalt, care a umbrit-o " (1, 35). Si pentru ca a nascut pe Fiul lui Dumnezeu, care se numeste si: " imparatul imparatilor si Domnul domnilor" (I Tim. 6, 15), Maica Domnului se numeste si Ea " imparateasa " cerului, sau " imparateasa si Doamna". Pe aceasta Fecioara-Maica-imparateasa o descrie Sfantul Ioan Apostolul si vazatorul, asa cum i s-a aratat si a vazut-o in descoperirea avuta, astfel:" Si s-a aratat din cer un semn mare: o femeie (Fecioara) invesmantata cu soarele, si luna era sub picioarele ei, pe cap purta cununa din douasprezece stele.." (Apoc. 12, 1).

Ca a fost aleasa, pregatita, prin viata ei curata si rugaciunile Ei la templu, unde si-a trait copilaria, in Casa Domnului sfintita si apoi cinstita de Dumnezeu, se intelege clar din cuvintele ingerului vestitor al zamislirii Ei de la Duhul Sfant. Caci Arhanghelul Gabriel, salutand-o si inchinandu-I-se, graieste: " Bucura-te, ceea ce esti plina de har, Domnul este cu tine. Binecuvantata esti intre femei". Iar Ea tulburandu-se de vede­rea si inchinarea ingerului: " cugeta in sine: Ce fel de inchinaciune poate sa fie aceasta ?" Atunci ingerul vazandu-i tulburarea, a linistit-o, zicand: " Nu te teme, Marie, caci ai aflat har la Dumnezeu. Si iata vei lua in pantece (de la Duhul Sfant) si vei naste si vei chema numele Lui Iisus" (Luca 1, 28-31).

Din faptul ca binecuvantarea i se face Sfintei Fecioare Maria de Dum­nezeu, prin ingerul Sau; si din faptul ca ingerul vestitor i se inchina si este numita imparateasa cerului si Doamna, Mama " imparatului impa­ratilor si a Domnului domnilor", care sade de-a dreapta tronului ceresc a Fiului Ei, mai presus de heruvimi si de serafimi, a fost facuta cintarea Bisericii in cinstea Maicii Domnului, in care e numita " Cea mai cinstita decat Heruvimii si mai marita fara de asemanare decat Serafimii", fiintele spirituale din jurul tronului divin.

Celelalte texte, care sprijina supracinstirea Maicii Domnului, le aflam tot in convorbirea Ei cu ingerul si cu Elisabeta, rudenia sa. Ca nedumerita Sfanta Fecioara de cum " va lua in pantece" si " va naste prunc" cand Ea " nu stie de barbat", ingerul lamureste taina zamislirii ei suprana­turale, zicand: " Duhul Sfant se va pogori peste tine si puterea Celui Prea­inalt te va umbri; pentru aceea si Sfantul ce se va naste din tine, Fiul lui Dumnezeu se va chema". Numai dupa aceste cuvinte si dupa ce I se spune ca si Elisabeta, rudenia sa, a zamislit fiu la batranete, peste legea firii, Maria accepta mesajul ceresc, prin cuvintele: "Iata roaba Domnului. Fie mie dupa cuvintul tau". Iar dupa plecarea ingerului, ducandu-se Ea la Elisabeta, aude din gura acesteia, inspirata de Duhul Sfant, cuvin­tele: " Binecuvantata esti tu intre femei si binecuvantat este rodul pantecelui tau. De unde mie cinstea aceasta sa vina la mine Maica Domnului meu ? Ca, iata, cum veni la urechile mele glasul salutarii tale, pruncul a saltat de bucurie in pantecele meu. Si fericita este aceea care a crezut cele spuse Ei de la Domnul" (Luca 1, 34-35; 38, 42T-45). Iata texte care dovedesc pentru ce Sfanta Fecioara Maria este numita "Maica Domnului" bine­cuvantata si fericita.

De remarcat ca expresia " Maica Domnului", singura in Noul Tes­tament, este rostita de Dumnezeu insusi, sau de Duhul Sfant, Inspirato­rul, prin gura Elisabetei, spre a arata ca Ea (Sfinta Fecioara) este si a fost Maica Unicului Ei Fiu, Fiul lui Dumnezeu, Iisus Hristos, imparatul cel vesnic (1, 35).

Apoi, insasi Sfinta Fecioara, inspirata, rosteste acea rugaciune de preamarirea lui Dumnezeu, zicand: " Mareste suflete al meu pe Domnul si s-a bucurat duhul meu de Dumnezeu Mantuitorul meu. Ca a cautat spre smerenie roabei Sale. Ca iata de acum ma vor ferici toate neamurile. Ca mi-a facut mie marire Cel Puternic si sfant este numele Lui" (1, 46-49). Maica Domnului slaveste aci pe Dumnezeu pentru ca a cautat la sme­renia Ei, si a ridicat-o la slava, sau " marire", prin sfintenia Ei, de aceea, o vor ferici toate neamurile.

De aceea, pentru ca s-a invrednicit a fi Maica Domnului, fiindca a fost si este slavita de Dumnezeu insusi, fericita de toate neamurile, si pentru sfintenia si rolul Ei de a naste pe Fiul lui Dumnezeu, Mantuitorul lumii, si invrednicita a sedea de-a dreapta Fiului Ei in cer, Sfanta Fecioara este pururea rugatoare acolo inaintea lui Dumnezeu, pentru cres­tini, indeosebi, si pentru lume in general; cum s-a rugat si la Nunta din Cana Galileii, de a prefacut Domnul apa in vin (Ioan 2, 1 -11). Iata, pen­tru ce Biserica si crestinii ortodocsi I se adreseaza in rugaciune, asa: " Prea Sfinta Nascatoare de Dumnezeu, miluieste-ne pe noi".

-Ce texte biblice marturisesc ca Maica Domnului sade in cer de-a dreapta Sfintei Treimi si se roaga pentru mintuirea lumii?

- Primul text, si cel mai important, care marturiseste ca Maica Domnului sade de-a dreapta Sfintei Treimi, unde, fireste, se roaga pentru mantuirea lumii, este cel din prorocia lui David. Dupa ce vorbeste de frumusetea si stralucirea lui Mesia-Hristos, Unsul lui Dumnezeu, uns cu untdelemnul bucuriei, la care face partasi si pe cei ce cred in El, spune cum o vede pe Maica Domnului ca o imparateasa, in descoperirea ce i se face, El zice: " Sezut-a Imparateasa de-a dreapta Ta (Doamne, adica Sfanta Treime), imbracata in haina aurita si prea infrumusetata" (Ps. 44, 11). Acest text a intrat si in cultul liturgic, pe care il rostesc preotii de fiecare data la Proscomidie, cand scot particica pentru Maica Domnului si o asaza pe Sfantul Disc, in dreapta Sfintului Agnet care reprezinta pe Fiul nascut din Fecioara. Caci dupa ce a binecuvantat prescura din care scoate particica, rosteste cuvintele: " intru cinstea si pomenirea prea binecuvantatei, slavitei Stapanei noastre, de Dumnezeu Nascatoarei si puru­rea Fecioarei Maria ..." Apoi asezand-o in dreapta Sfantului Agnet, zice: " De fata a statut imparateasa, de-a dreapta Ta, in haina aurita imbra­cata si preainfrumusetata".

Mai departe psalmistul, in acelasi psalm, spune ca " imparatul" si "Domnul" a poftit frumusetea imparatesei "prea infrumusetata", al carui nume va fi pomenit" in tot neamul", si "popoarele o vor lauda in veac si in veacul veacului" (44, 13; 20-21).

Un alt text este cel din Isaia (61, 10) care o vede ca " o mireasa impo­dobita cu podoaba". Iar Apostolul vizionar, in Apocalipsa (12, 1), o vede impodobita ca imparateasa a intregului univers.

Si precum Sfanta Fecioara Maria, imparateasa si Doamna, s-a rugat Fiului Ei iubit, la Nunta din Cana Galileii, iar El i-a ascultat rugaciunea, si a prefacut apa in vin, salvand onoarea familiei, minune facuta de El cand "inca nu venise ceasul" Lui (Ioan 2, 4) al minunilor, tot asa, si cu atit mai mult, Ea fiind in slava, de-a dreapta Fiului, ca Maica Lui, si a crestinilor, se roaga si mijloceste necontenit pentru noi si pentru mantuirea lumii. Caci " mult poate rugaciunea Maicii inaintea Fiului" (Stapanului), Maica Domnului fiind si Maica Bisericii.

Grija si respectul Mantuitorului Hristos fata de Sfanta Lui mama si dragostea Sa nepretuita se vede si din faptul ca pe cruce fiind El, ras­tignit, inainte de a muri, o incredinteaza lui Ioan, Apostolul iubit, ca pe o mama a lui, iar pe el ca pe un" fiu" al Ei (Ioan 19, 26-27). Dupa aceea, Maica Domnului a ramas in mijlocul apostolilor si al credinciosilor ca inima Bisericii si ocrotitoarea lor, intarindu-i, mangaindu-i si rugandu-se, pentru izbavirea lor din necazuri, persecutii si pentru mantuirea lor

Caci daca crestinii au datoria si porunca de a se ruga pentru toti oamenii (I Tim. 2, 1-4); si unii pentru altii (Iacov 5, 16), ca sa se mantuiasca unii prin altii (Matei 18, 15; Iac. 5, 18-20), cu atat mai mult Maica Domnului, Maica Bisericii si a noastra a tuturor, care sade de-a dreapta Fiului, in cer, si n-are nevoie a se ruga altii pentru Ea cum avem noi si aici si dupa moarte, Ea se roaga si mijloceste inaintea Fiului ca Maica Bisericii si a crestinilor, pentru mantuirea lor si a intregii omeniri.

-Care este rolul Fecioarei Maria in actul divin al Rascumpararii neamului omenesc prin intruparea Fiului lui Dumnezeu, dupa Biblie?

- Dupa etimologia cuvantului ebraic Mariam, Maria inseamna "Doamna", " Stapana". Si cum Sfanta Fecioara Maria a fost aleasa, si pregatita indelung, prin jertfele si slujbele de la templu, si curatita de paca­tul stramosesc, cu care s-a nascut, ea a fost si sfintita prin Duhul Sfant si puterea lui Dumnezeu care a umbrit-o, cand a zamislit pe Fiul Lui (Luca 1, 35), pe Care apoi L-a nascut, ramanand iarasi Fecioara.

Despre pururea fecioria Maicii Domnului ne vorbeste proorocul Iezechiel, care, asemanand-o metaforic cu poarta de la rasarit si din afara a templului, scrie:" Si mi-a zis Domnul: Poarta aceasta va fi inchisa, nu se va deschide si nici un om nu va intra pe ea, caci Domnul Dumnezeul lui Israel a intrat pe ea. De aceea va fi inchisa" (Iez. 44, 2). Asa au inter­pretat acest text Sfintii Parinti si Biserica. De aci a si aparut expresia cultica ortodoxa la adresa Maicii Domnului: " Bucura-te Mireasa, pururea Fecioara"; si s-a statornicit dogma pururea fecioriei Ei. Este clar, deci, pentru orice crestin cinstit si de buna credinta ca Sfanta Fecioara Maria are un rol primordial, dupa Fiul Sau, in actul Rascumpararii neamului omenesc; mai intai prin insasi intruparea Fiului lui Dumnezeu, si apoi prin cinstea ce i s-a dat de insusi Dumnezeu Tatal, de a o aseza in cer, de-a dreapta iubitului Sau Fiu.

Rolul Sfintei Fecioare in actul Rascumpararii si al mantuirii este unul de colaborare, de conlucrare cu Dumnezeu; mai intai prin smerenia, curatia si acceptarea ei de buna voie, de consimtire, la primirea mesajului divin, indelunga convorbire cu ingerul vestitor, incheiata cu cuvintele Ei:" Iata roaba Domnului. Fie mie dupa cuvantul tau" (Luca 1, 38).

Asa se explica de ce Biserica si crestinii, indeosebi ortodocsii, dupa Hristos, Maicii Domnului ii acorda cea mai mare cinstire, fiindca Ea si atunci a conlucrat la Rascumpararea neamului omenesc, si acum conlucreaza necontenit la mantuirea noastra si a omenirii. Stiind acest lucru, ortodocsii I se adreseaza in cultul liturgic si in rugaciunile lor, invocand-o intr-ajutor in nevoile si la mantuirea lor, zicand: " Prea Sfinta Nascatoare de Dumnezeu, miluieste-ne pe noi". Adica ai mila de noi, ca de copiii tai, ajnta-ne sa ne mantuim, sa ne facem partasi mantuirii, la care ai colaborat cu partea ta de Maica, fiindu-ne pururea rugatoare si mijlocitoare la Dumnezeu, pentru noi.

Pentru acest rol de conlucratoare la actul Rascumpararii, realizat de Fiul Ei prin Jertfa Lui pe Cruce si de mijlocitoare si rugatoare pentru mintuirea noastra, Biserica I-a inchinat o seama de rugaciuni, in tot cultul liturgic; de la Vecernie, Pavecernita, Utrenie si Liturghie, la Aca­tiste si Paraclise, pana la rugaciunile zilnice cu care credinciosii se adre­seaza Maicii Domnului. Ex.: " Cuvine-se cu adevarat sa te fericim pe tine Nascatoare de Dumnezeu, cea pururea fericita si prea nevinovata si Maica Dumnezeului Nostru. Ceea ce esti mai cinstita decit heruvimii si mai marita fara de asemanare decat serafimii."

Adormirea Maicii Domnului

Intru nastere fecioria ai pazit, intru adormire lumea nu o ai parasit, de Dumnezeu Nascatoare. Mutatu-te-ai la viata, fiind Maica vietii, si cu rugaciunile tale izbavesti din moarte sufletele noastre.

Pe Nascatoarea de Dumnezeu, cea intru rugaciuni neadormita si intru folosinta nadejdea cea neschimbata, mormantul si moartea nu au tinut-o; caci ca pe Maica Vietii, la viata a mutat-o Cel ce S-a salasluit in pantecele ei cel pururea fecioresc.

Necredinta

Daca iti pierzi credinta, risti sa te pierzi pe tine insuti.

Femeia este viaţă si cu ea ţine Dumnezeu!

Înalt Prea Sfinţitului Părinte Calinic, Arhiepiscop al Argeşului şi Muscelului:

,,Acum, la începutul bătrâneţii mele, îmi pot desluşi ceea ce m-a fascinat din primăvara copilăriei! Cele două fiinţe unice pe pământ şi în Cer: Maica Domnului şi mama care m-a născut! Cele mai apropiate fiinţe, fără de care n-aş fi fost şi n-aş fi primit ocrotirea sub sfântul Omofor. De câte ori stăteam la masă şi mai întârziam în glume şi în zbenguieli, mama mi-o reteza scurt: ,,-Mâncaţi mai repede, că Maica Domnului stă în genunchi!” Îşi poate imagina oricine, ce efect extraordinar au avut spusele mamei, pe un ton extrem de serios, care-mi face fiori şi acum, când scriu aceste rânduri. N-am mai auzit niciodată pe nimeni spunând. Cum adică, să stea Maica Domnului în genunchi, atât timp cât noi mâncăm? De unde a auzit mama acest lucru? N-am întrebat-o şi nici n-am aflat până acum. S-ar putea să se mai spună aceste cuvinte în spaţiul nostru binecuvântat de Dumnezeu! De atunci făceam parte din cele două case: a Maicii Domnului şi a vrednicei mele mame şi ori de câte ori vorbesc şi-mi aduc aminte de mama, gândul îmi zboară la toate femeile de la începutul lumii până azi! Ce minune a mai creat Dumnezeu! Femeia straşnică! A pus Dumnezeu atâta plinătate şi atâta forţă în sinea ei, deşi pare şi chiar este atât de sensibilă şi chiar, se poate spune, extrem de fragilă. Auzeam uneori spunându-se de către unii bărbaţi, că femeia nu trebuie atinsă nici cu un fulg, aşa trebuie să ne purtăm de delicat şi frumos. Când eram student la Sibiu, profesorul meu Grigore Marcu, o celebritate în Studiul Noului Testament, când a intrat într-un magazin, l-am auzit cât de frumos a salutat pe doamnele de acolo şi cât de suav le-a sărutat mâinile, spre surpriza mea – o mărturisesc – totală! Nu m-am aşteptat să-mi văd pe cogemitea profesorul şi preotul să facă un gest pe care nu-l mai văzusem. Deşi era cam potrivit de statură, l-am văzut cum creştea spre înalturi, mai ales că, tânăr fiind, l-am privit atent să văd dacă nu cumva glumeşte. Era de maximă seriozitate! A crescut în ochii mei profesorul exigent, dar au crescut şi acele doamne care au primit cu drag, dar şi cu o obişnuită stare. Femeia este conştientă că este valoroasă, chiar dacă nu are timp s-o arate prea des. Este prea ocupată cu lucrurile serioase şi nu glumeşte asupra rosturilor sale sădite de Dumnezeu: de mamă, de gospodină, de vatră caldă în virtuţi şi vreri creştine, de vrednicii de fiecare zi, care nu se văd şi de care, uneori, te cuprind, fără să vrei, unele amărăciuni, dacă nu sunt recunoscute de cei din jur. Mama, soţia, gospodina, întreita lucrare, şi osteneala fără margini, de nimeni ştiută, mereu împrospătată şi, de la capăt, din nou luată! De unde atâta forţă? Ai putea spune că este de domeniul supranaturalului! Mă uitam la mama şi o vedeam cu câtă forţă lucrează o zi întreagă şi noaptea până a doua zi. N-am mai văzut o aşa fiinţă şi de dragul ei o ajutam din răsputeri. Pentru mine, mama, soţia, gospodina, este întreita minune printre noi, oamenii. Şi, Doamne, de câte ori n-am umbrit întru întristare această întreită minune! Ori de câte ori am supărat pe mama mea cea scumpă, am avut cumplite dureri în suflet şi acum simt ca şi atunci, ba, mai mult, cu cât trece timpul, durerea creşte şi mai mult. Nu că aş fi supărat-o peste măsură, dar mai ales că nu i-am mulţumit niciodată că m-a născut, că m-a crescut, m-a învăţat, m-a dus la biserică, m-a vegheat să nu mă frig pe sobă sau să cad în fântână. Când mama a venit la Curtea de Argeş şi a intrat pe uşa palatului, unde, în anul 1936, tata a stat de gardă când era în armată, mi-a povestit cum m-a pierdut într-o zi din ochi. Aveam 2 ani! Strigând după mine disperată, a întâlnit-o pe moşica lui Cojoc, vecina noastră de casă, şi întrebând-o dacă m-a văzut cumva, i-a spus: ,,-Tu, Ileană, Costică mergea pe cărare spre fântână, fugi să nu păţească ceva!” M-a găsit cu burta pe buduroiul fântânii, uitându-mă în apă, cum fac şi acum! M-a luat de cămăşuţă de pe spate în sus ca să nu mă sperii! ,,-Vai, mi-a spus mama, parcă s-a întâmplat ieri. Am nişte emoţii grozave!” Când mi-a povestit, m-a cuprins un straşnic plâns pe dinăuntru! Câtă grijă la o mamă şi că nu uită nimic! Nici un amănunt! Când spui mamă, spui un univers! Când spui femeie, spui viaţă! Când spui soţie, spui speranţă! Ea, femeia, mama, soţia, gospodina, umple totul: casa, lucrarea, bucuria, fericirea, văzduhul, cerul! Doamne, ce fiinţă este femeia! Dacă ar şti ea însăşi cât este de valoroasă! Dar s-o lăsăm aşa, mai bine să nu ştie pentru că în final ea este o taină a lui Dumnezeu printre noi, oamenii. Să nu fim barbari cu femeia pentru că este viaţă şi cu ea ţine Dumnezeu! Să nu uităm!”

Sursa aici

Când vii să te rogi Maicii Domnului...

Atunci când vii să te rogi împărătesei, Maicii lui Dumnezeu, crede cu tărie, înainte de rugăciune, că nu te vei întoarce de la ea fără a primi milostivire. Aşa este şi aşa se cuvine să gândeşti şi să crezi despre Dânsa. Fiindcă este Maica Atotmilostivă a Atotmilostivului Dumnezeu-Cuvântul şi despre milele sale nemăsurate şi fără de număr mărturisesc toate veacurile şi toate Bisericile creştine.

Ea este, cu adevărat, „noian de milostivire şi de bine­faceri", aşa cum aflăm spus în Canonul Odighitriei (Canon, cântarea 5, vers 1). De aceea, a nu veni cu încredere când te rogi către Dânsa ar fi o smintelă şi o necuviinţă, neîncrederea i-ar defăima bunătatea, aşa cum este defăimată bunătatea lui Dumnezeu când nu nădăjduieşti că vei obţine ceea ce ceri atunci când I te rogi. Oare cum alergi să ceri mila unei persoane sus-puse şi bogate, milă pe care toţi i-o cunosc şi pe care şi-a arătat-o în nenumărate rânduri? De obicei, fiind ferm convins şi cu speranţă vie că vei obţine de la ea ceea ce vrei. Aşa se cuvine să fii şi când te rogi: să nu te îndoieşti şi să nu şovăi.(Sfântul Ioan de Kronstadt - Viaţa mea în Hristos)

 Sursa aici 

Sfaturi pentru părinţii sau viitorii părinţi care urmează să aleagă un nume potrivit pentru copiii lor

Pentru cei interesati, un articol de folos in Ziarul Lumina: Identitatea creştinului prin numele de botez
http://www.ziarullumina.ro/articole;1691;1;61095;0;Identitatea-crestinului-prin-numele-de-botez.html

Divortul: cum il prevenim, cum il depasim

Cartea de faţă cuprinde, pe de o parte, mărturii ale unor diverse persoane care au trecut prin experienţa traumatizantă a divorţului; acestea, deşi marcate mai mult sau mai puţin de slăbiciuni omeneşti şi subiectivisme, au însă în comun năzuinţa sinceră spre o în­­ţ­e­legere şi trăire ortodoxă a acestei experienţe şi a urmărilor ei. Pe de alta, ea reuneşte păreri şi sfaturi ale câtorva preoţi şi psihologi ortodocşi cu o bogată experienţă în domeniu.   Continuarea pe site Libraria Sophia.ro

Sfantul Cuvios Ioan Iacob de la Neamţ

http://sfintiromani.ro/ro/pagina/106/august_ioan_iacob_hozevitul.html

Celor dornici de a cunoaste cat mai multe despre viata acestui sfant roman, link-ul de mai sus le va deschide usa catre o bogatie de informatii.

Sa ne fie de folos iar rugaciunile Sfantului sa ne aduca bucurie in fiecare zi!

O, Preacuvioase Părinte Ioane, care cu darul lui Dumnezeu din fragedă copilărie ai mers pe calea cea sfântă a desăvârşirii, iar Preabunul şi Preaînduratul Dumnezeu a binevoit să te proslăvească pe pământ şi în cer, te rugăm, auzi-ne şi pe noi, nevrednicii şi păcătoşii, care îndrăznim să venim cu toată evlavia şi umilinţa către tine, ca să te rogi Preabunului Dumnezeu, ca şi nouă să ne ajute cu mila şi cu îndurările Sale şi prin rugăciunile tale să mergem pe calea cea sfântă a porun­cilor Lui şi din toată inima să ne silim a lucra cele bune spre folosul sufletelor noastre. Fie ca, prin mila şi îndu­rarea lui Dumnezeu şi prin sfintele tale rugăciuni, să avem şi noi milă şi îndurare în ceasul morţii noastre şi în ziua Judecăţii de Apoi. Amin. (Acatistul Sfântului Ioan Iacob Hozevitul alcătuit de Arhimandritul Ilie Cleopa).