marți, 21 februarie 2012

Viata noastra, acum cand se topesc nametii de zapada

Iar roada Duhului este dragostea, bucuria, pacea, îndelungă-răbdarea, bunătatea, facerea de bine, credinţa, blândeţea, înfrânarea, curăţia; împotriva unora ca acestea nu este lege (din Epistola către Galateni a Sfântului Apostol Pavel)

sursa foto: aici
A nins mult si pentru cateva zile orasul a fost alb si curat, doar cateva zile, adica vreo doua - trei, cam atat cat dureaza si sarbatorile. Acum, cand zapada se topeste, lasa descoperita mizeria stransa la marginile drumurilor.

Asa ni se intampla si noua oamenilor: ne albim un pic duminica sau de sarbatori si pe urma, cum trec acestea si se duce bucuria, incep sa apara pe suflet petele greselilor de zi cu zi.

Slava Domnului ca exista zilele de post, in care pe langa abtinerea de la manacrurile grele, ce contin proteine animale, incercam sa ne retinem si de la toate celelate fapte care ne ingreuneaza sufletul si nu il lasa sa aspire spre cele inalte.

Postul nu este un subiect despre care sa vorbim prea mult si nici nu poate fi generalizat. Postul este un drum, dar mai ales  Calea pe care trebuie sa mergem, este o reteta Adevarata  pe care ne-o poate adapta doar duhovnicul, nu noi singuri, nici prietenii si in mod special postul este o mica jertfa  prin care ne umplem de  Viata.

Postul este in acelasi timp un joc de echipa pe un drum comun, pentru ca trebuie sa fii cu bagare de seama atat la tine cat si la cei din jurul tau. Altfel, ajungi sa patesti, la fel cum se intampla prin parcari: faci curat in jurul tau, dar blochezi cu zapada calea altuia.

Am practicat cateva sporturi, volei, atletism ,patinaj, gimnastica. Nu de performanta, dar cu participari si la concursuri. Suficient timp, incat sa imi dau seama ca inainte de a incepe concursul este nevoie de antrenament si incalzire.

Postul este un concurs, in care fiecare concureaza doar cu el insusi sau mai bine zis cu poftele sale. Postul este un examen in care avem voie si chiar este indicat sa tragem cu ochiul la  Sfanta Scriptura, la Vietile Sfintilor, la marturiile acestora si obligatoriu sa fim cu urechile ciulite la sfaturile duhovnicului. Din toate acestea putem invata cum sa ne facem si noi canonul prescris doar de duhovnic.

Uneori postul este mai usurel asa cum este si cel din aceasta saptamana, in care am inceput incalzirea pentru Postul Mare.

Postul este mai aspru incepand cu saptamana viitoare, in care este bine sa participam si la slujbele din Biserica, la Canonul Sfantului Andrei Criteanul si la Liturghia Darurilor mai inainte Sfintite.

Postul este din ce in ce mai greu pe masura ce inaintam, pentru ca raul din noi insine nu vrea sa ne paraseasca asa repede cum am vrea noi.

Postul este o lectie de viata si la sfarsitul ei ne dam seama ca a trecut prea repede si nu am avut timp sa ne insusim toate cele predate. Nu trebuie sa deznadajduim, pentru ca stim ca postul este o scara, ale carei trepete se parcurg una cate una si chiar daca mereu ne aflam la baza ei, cu ajutorul postului, putem tine mereu privirea atintita spre ultima treapta, acolo unde ne asteapta Invierea, insotita de celelalte roade adaugate postului. Pentru ca postul este o frana in calea raului si atunci cand este impletit cu rugaciunea, cu milostenia, cu spovedirea pacatelor si impartasirea cu Sfintele Taine ne mai spune ceva despre el; postul este prieten cu dragostea, bucuria, pacea, îndelungă-răbdarea, bunătatea, facerea de bine, credinţa,  blândeţea, curăţia asa cum ne invata Sfantul Apostol Pavel.

Niciun comentariu: