miercuri, 2 mai 2012

Cuvinte cheie pentru inima

Copii, va rog sa cititi o mica povestire si la sfarsitul ei, sa-mi spuneti voi ce nume sa pun  personajelor. Vreti?

Intr-o zi, bunicul se juca cu nepotul cel mare, in timp ce parintii copilului erau plecati la cumparaturi. Bunicul, inalt (asa il vedea nepotul) si puternic (chiar asa era), tinea in maini si privea cu admiratie o jucarie facuta de el special pentru nepot. Mare si frumos colorata, aceasta a atras privirea copilului. Dornic sa o primeasca, acesta a inceput sa topaie, apoi sa strige, sa se tavaleasca pe jos si in cele din urma sa planga si sa spuna printre suspine ca vrea "jucalia".

Bunicul, inalt si puternic, l-a privit mai intai amuzat pe copil, bucurandu-se ca jucaria era dorita de micut. Apoi, cand l-a vazut cum tipa si se tavaleste, s-a suparat si l-a privit dojenitor si incruntat dar asta numai pana cand copilul a inceput sa planga. Atunci, inima lui mare si puternica s-a strans un pic si bunicul s-a asezat in genunchi langa nepot, l-a luat in brate, l-a leganat si i-a spus, asa cum doar bunicii stiu sa spuna:

- Ai uitat ce te-a invatat taticul tau cand a plecat?! Daca vrei ceva, trebuie doar sa ma rogi, pe urma vedem daca este bine ce iti doresti si daca iti este de folos, urmeaza sa primesti.

Copilul, ca prin minune, s-a oprit imediat din plans, dar asta doar pentru cateva secunde si apo cu lacrimi mari in ochi, si-a inconjurat manutele in jurul gatului bunicului, l-a sarutat pe obraz si i-a spus:
- Bunicule, te log sa imi dai jucalia facuta de tine!
- Ti-o dau, este a ta, dar sa ai grija de ea, pentru ca am muncit mult sa o fac atat de frumoasa.
- Multumesc, bunicule!!! Esti cel mai bun bunicut din lume.
- De ce sunt asa?  (Aici ma opresc un pic si observ ca bunicul din povestire este si curios sa vada ce gandeste nepotelul)
- Pentlu ca ma iubesti si imi faci jucalii flumoase!!!
Ochii bunicului erau plini de lacrimi si una chiar i-a cazut in barba stufoasa, nu pentru ca era un bunic inalt, puternic si bun ci pentru ca avea o inima de copil care il facea sa se bucure de fiecare data cand nepotul spunea pentru prima oara un cuvant nou, la fel cum a spus si in acea zi "multumesc". 

Daca pana atunci bunicul era inalt, puternic si bun, din acea zi bunicul a devenit si linistit, stiind ca nepotul cunostea doua cuvinte miraculoase, pe care si el le-a folosit de multe ori atunci cand s-a rugat sa ajunga sa fie un bunic cu multi nepoti. Avea deja doi, dar pentru ca bunicul era destul de tanar si am uitat sa va spun ca era si foarte rabdator, cu "Te rog si multumesc" nadajduia sa ajunga sa-si vada toti nepotii si cum bunicul avea multi copii, spera ca si numarul nepotilor sa fie mare si fiecare nepot sa invete la timpul potrivit  sa spuna mai intai "Te rog! "si apoi ''Multumesc!"
Va multumesc si eu ca ati avut rabdare sa cititi pana la sfarsit aceasta povestire si acum va rog sa mai faceti ceva. Apasati pe "Va rog" si amintiti-va ce v-am rugat la inceput. Daca nu ati uitat ce v-am rugat, apasati direct pe "Multumesc!" si  spuneti-mi ce nume sa dau personajelor.

Niciun comentariu: