luni, 25 iunie 2012

O noua saptamana

Pentru ca ieri a fost sarbatorit un mare prooroc si postitor, Sfantul Ioan Botezatorul si pentru ca vineri vor fi sarbatoriti doi mari apostoli, Sfintii Apostoli Petru si Pavel, m-am gandit sa intorc filele din cartea Sfantului Teofan Zavoratul, la zilele din prima saptamana din Postul Pastelui, incepand cu duminica lasatului sec de branza, numita Duminica Iertarii.

Suntem si in aceasta saptamana care tocmai a inceput, tot intr-o perioada de post. O respectam, ne cercetam constiinta, vedem ce nu ne place la noi, vedem ce vrem sa schimbam, mergem si ne spovedim si sa primim sfat, fiecare de la duhovnicul sau. Tinta noastra pentru sfarsitul acestei perioade ar trebui sa fie, bineinteles, Impartasirea cu Sfintele Taine, de care trebuie sa ne apropiem "cu frica de Dumnezeu, cu credinta si cu dragoste" pentru ca Acestea sa ne fie "spre trezirea sufletului, spre iertarea păcatelor, spre împărtăşirea cu Sfântul Tău Duh, spre plinirea împărăţiei cerurilor, spre îndrăznirea cea către Tine, iar nu spre judecată sau spre osândă" (Slujba Sfintei Liturghii).

Fiind acum zile de vara, cu multe fructe si legume, postul nu mai este asa greu ca la sfarsitul iernii si cuvintele care urmeaza pot fi un bun ghid si pentru aceasta saptamana de post, la fel cum au fost si in priam saptamaan a Postului Mare.

Duminica lasatului sec de branza „Dacă veţi ierta oamenilor greşealele lor, ierta-va şi vouă Tatăl vostru cel ceresc; iar dacă nu veţi ierta oamenilor greşealele lor, nici Tatăl vostru nu vă va ierta  gresealele voastre." (Sfânta Evanghelie după Matei, cap 6, 14-15). Ce mijloc simplu si lesnicios de mântuire! Ti se iartă păcatele, cu condiţia să ierţi şi tu greşelile aproapelui. Asta înseamnă că îţi ţii soarta în mâini. Calcă-ţi pe suflet şi treci de la simţăminte neprietenoase faţă de aproapele tău la unele cu adevărat paşnice, şi e de-ajuns. Ziua iertării - ce zi mare şi cerească a lui Dumnezeu! Dacă ne-am folosi cu toţii de ea aşa cum se cuvine, ziua aceasta ar face din toate obştile (comunităţile) creştineşti nişte obşti de rai, iar pământul s-ar face una cu cerul.
 
De luni pana vineri, in prima saptamana a Postului Pastelui:
 
Luni. „A venit postul, maica înfrânării." Dar ce fel de vreme a fost până în această zi? Vreme de desfrânare. Sufletul desfrâna cu toate lucrurile plăcute care-i cădeau sub ochi, şi cu oameni, şi cu lucruri, şi mai ales cu patimile păcătoase. Tot omul îşi are patima sa, căreia îi face pe plac întru totul. E vremea să punem capăt acestei stări de lucruri. Fiecare să priceapă care este Dalila sa, care îl leagă şi îl dă în mâinile răilor vrăjmaşi, si s-o îndepărteze, şi atunci ţi se va da mai mult decât lui Samson: nu numai că perii - gândurile bune - vor creşte iar, şi nu numai că puterea - tăria voinţei - ţi se va întoarce, ci si ochii ţi se vor deschide - mintea ta va deveni văzătoare şi va vedea pe Dumnezeu, pe sine însăşi şi tot ce te înconjoară în lumina cea adevărată. Iată acum vremea bine primită! Iată acum ziua mântuirii!

Marţi.
Se citeşte despre zidire, despre starea cea dintâi de cădere şi despre făgăduinţa mântuirii în Domnul nostru Iisus Hristos. Ia aminte şi învaţă! Cazi la Domnul - şi El îţi va da lumină care va lumina întunericul păcatelor tale, aşezând pe reazem trainic gândurile tale care se înviforează şi dorinţele inimii tale iubitoare de păcat - hotărârea cea bună de a lucra pentru El neclintit si neabătut, va întocmi uscatul şi marea, va aşeza fiecare lucru la locul său. Atunci, vei începe să odrăsleşti mai întâi verdeaţă, ierburi si copaci - începutul virtuţilor, iar apoi şi făpturi cu viaţă - fapte cu desăvârşire duhovniceşti şi plăcute lui Dumnezeu, până ce, în cele din urmă, vor fi refăcute în tine chipul si asemănarea lui Dumnezeu, aşa cum ai fost zidit întru început. Toate acestea ţi le va face ţie Domnul în aceste şase zile ale zidirii duhovniceşti, ale postirii tale, dacă le vei petrece cu luare-aminte, cu evlavie şi cu inimă înfrântă.

Miercuri.
„De vei chema înţelepciunea şi spre cunoştinţă vei îndrepta glasul tău, şi de o vei căuta pe dânsa ca pe argint şi de o vei săpa ca pe o comoară, atunci vei afla frica Domnului şi cunoştinţa lui Dumnezeu o vei afla" (Pilde 2, 3-5). Rădăcina vieţii plăcute lui Dumnezeu este frica de Domnul, îndată ce aceasta va veni, puterea ziditoare va reorândui totul în tine şi va reface în tine minunata rânduială - cosmosul2 duhovnicesc. Cum poate fi dobândită frica de Dumnezeu? Ea e în tine, atâta doar că e înăbuşită: trebuie să o învii. Pentru aceasta, dă glas raţiunii tale şi deschide-ţi inima pentru a primi insuflările adevărului. Până acum, raţiunii nu i s-a dat cuvântul:a fost în robie şi nu îndrăznea să rostească învăţături sănătoase: ei bine, acum să vorbească. Ea va începe să grăiască despre faptul că Dumnezeu este Atotţiitor, că El te ţine şi te poate arunca în orice clipă; despre faptul că Dumnezeu este pretutindeni şi ştie toate, vede totul în tine şi se mânie asupra ta pentru tot ce e rău în tine; despre faptul că El este Drept Judecător, gata să te pedepsească chiar acum, dar cu milostivire îşi înfrânează mânia până la o vreme; despre moarte, care e gata în orice clipă să te înşface si să te predea judecăţii şi răzbunării. Ascultă şi pătrunde-ţi inima de simţirea acestor adevăruri. De vei treziacest simţământ, împreună cu el va veni şi frica de Dumnezeu. Aceştia sunt zorii vieţii.

Joi.
„Teme-te de Dumnezeu şi te fereşte de tot răul" (Pilde 3, 7). Hotarul postirii tale să fie următorul: la sfârşitul lui, în tine să se sălăşluiască frica de Dumnezeu şi să se înrădăcineze hotărârea nestrămutată de a te feri de tot răul, chiar dacă pentru aceasta ar trebui să pierzi totul, chiar şi viaţa. Pentru aceasta, nu te mărgini numai la rânduiala cea din afară a postirii, ci ocupă-te de tine cu deosebită luare aminte, intră în tine însuţi şi priveşte chipul gândurilor tale: oare conglăsuieşte el întru totul cu nemincinosul cuvânt al lui Dumnezeu? Cercetează-ţi înclinările şi dispoziţiile: sunt ele, oare, aşa cum le cer de la tine Domnul şi Evanghelia? Cercetează-ţi întreaga viaţă: este ea, oare, pe de-a-ntregul în conglăsuire cu poruncile lui Dumnezeu? Să deplângi şi să urăşti toate lucrurile potrivnice lui Dumnezeu, hotărând ca de-acum înainte să nu te mai întorci la ele. Dacă vei face astfel, înţelept vei fi; iar dacă nu, nu vei fi nicidecum.

Vineri.
„Domnul celor mândri le stă împotrivă, iar celor smeriţi le dă har" (Pilde 3, 34). Să-ţi aduci aminte de aceste cuvinte mai ales când mergi la spovedanie. Trufia este lucrul care leagă cel mai strâns limba ca să nu spună: sunt păcătos. Smereşte-te deci înaintea Domnului, nu te cruţa, nu te teme de faţa omului. Descoperă-ţi ruşinea, ca să te speli; arată-ţi rănile, ca să te curăţesti; povesteşte toate nedreptăţile tale, ca să te îndreptezi. Cu cât vei fi mai lipsit de milă faţă de tine însuţi, cu atât mai milostiv va fi faţă de tine Domnul şi vei pleca plin de dulcele simţământ că eşti miluit. Acesta este harul Domnului nostru Iisus Hristos, dat de El celor ce sesmeresc prin mărturisirea nefăţarnică a păcatelor pe care le au.

Va doresc o saptamana plina de bucurii!
Doamne, ajuta!

Niciun comentariu: