joi, 7 iunie 2012

Tacere cu parfum de flori de tei

Tacerea este de doua feluri: tacuta sau galagioasa. Vai de cel care tace dar are un stup de albine in minte!

Potrivita pentru aceste zile de inceput de vara cred ca este o tacere tacuta in noi, care sa lase loc de intrare doar concertului vrabiutelor, zumzaitului albinelor printre florile de tei si mai pe inserat, picaturilor de ploaie. La tacere se adauga si un ceai de flori proaspete de tei, indulcit cu putina miere si imprietenit cu o felie verde de lamaie. Dupa o asemene tacere, tot ce poti sa mai spui este doar: Iti multumesc Doamne, pentru toate florile de tei, pe care la inceputul verii le incarci cu miresme si ni le daruiesti tuturor!

Prima data cand am ascultat o astfel de tacere, am realizat cat de mult zgomot este in mine atunci cand nu tac. De atunci, in fiecare an astept cu nerabdare acest ceai dumnezeiesc. Bucuria este si mai mare cand nu taci singur in fata unei cesti cu ceai de tei.

Va doresc si voua plimbari lungi si tacute,  atunci cand strazile miros a ceai de tei:

Un comentariu:

Dili spunea...

.. si ei, Teii, tac, daruindu-ne miresme, la fel cum Dumnezeu "tace" daruindu-ne tot. Ferice de oamenii care stiu sa asculte aceasta tacere superba si sa multumeasca pentru ea...