joi, 22 noiembrie 2012

Glosa crestina

10 februaria 1930- 22 noiembrie 2007
din volumul Versuri duhovnicesti de Arhim. Ioanichie Balan

Viaţa-i drum necunoscut,
Un nor fără de urmă;
S-arată dulce la-nceput
Şi-amară cînd se curmă.

Tu însă pururea fii treaz
Şi lasă lenea, somnul.
Primeşte-aici orice necaz,
Căci mâine mergi la Domnul.

Viaţa este-un drum cotit
Ce urcă şi coboară;
Destui în ea s-au rătăcit,
Crezând că e uşoară.

Tu însă, frate, nu umbla
Pe drum fără povaţă;
Cu grijă aleargă, nu uita
Că ai o altă viaţă.

Viaţa este-un câmp întins,
Un loc de suferinţă,
În care omul moare-nvins
De n-a avut credinţă.

Tu saltă-ţi ochii spre Iisus
Şi rabdă-n viaţă toate,
Căci numai singur Cel de sus
Să te-ntărească poate.

Viaţa este-un veşnic dor,
O sfântă nostalgie
Ce urcă sufletul în zbor
Spre cer, spre veşnicie.

Tu nu căta să ai mereu
În lume fericire;
La cer te cheamă Dumnezeu
Să-ţi deie mântuire.

Viaţa este ca un pom
Cu fructe-nşelătoare,
Dintr-însa gustă bietul om
Şi făr’ să ştie moare.

Deci nu întinde mâna ta
Să guşti din toate cele,
Că mai-nainte de-a gusta
Să ştii că toate-s rele.

Viaţa este-o cale grea,
O mare de păcate,
Prin care omul făr’ să vrea
Îi este dat să-noate.

Tu saltă-ţi ochii veşnic sus,
Spre zarea cea albastră;
Acolo-n cer, lângă Iisus,
Acolo-i casa noastră.

Viaţa este un fluviu lat,
Adânc şi plin de valuri;
Destui în ea s-au aruncat,
Dar n-au ieşi la maluri.

Aruncă-te în valuri deci
Şi cu nădejde-noată
Căci nici nu ştii când o să treci
Şi o să mori odata.

Căci viaţa-i drum necunoscut,
Un nour ce se curmă.
Tu plângi mai bine la-nceput,
Să nu suspini la urma!...

Un comentariu:

Carmen RM spunea...

profunde adevaruri!