luni, 12 noiembrie 2012

Nevoia de duhovnic


Pentru ca se apropie Postul Nasterii Domnului si pentru ca postul este strans legat de rugaciune si de cercetarea constiintei, fiecare dintre noi avem nevoie de un duhovnic. Cei care au duhovnic, stiu foarte bine cum este sa iti indrepti pasii spre biserica, impovarat de griji si cum la intoarcere, dupa ce te-ai spovedit, sa simti ca esti usor precum un fulg. 

De gresit, stim cu totii sa gresim, dar iertarea se obtine doar prin rugaciunea duhovnicului. 

Poate ca multi dintre noi credem ca nu gresim niciodata. Daca ar fi asa, ar insemna ca in permanenta sa fim buni, plini de bucurie, dragoste, indelunga rabdare, facatori de bine, infranati, cu pace in suflet, nadajduind numai in Dumnezeu, purtandu-ne mereu cu toti cu blandete, curati sufleteste si trupeste. Mai pe scurt, am fi fericiti.

Firesc ar fi, ca atunci cand simtim ca ne lipseste ceva din insusirile de mai sus, sa dam fuga la duhovnic si sa marturisim ce gresala a alungat roada Duhului Sfant.

Precum o buna gospodina care in permanenta isi inventariaza camara si vede ce ii lipseste, intocmindu-si lista de cumparaturi, tot asa ar trebui sa procedam si noi cu sufletele noastre.  

Un pic de efort din partea noastra va fi rasplatit inzecit de catre Dumnezeu si la sfarsitul Postului ne vom putea bucura cu adevatrat de sarbatori.

Sufletul este copilul nostru; chiar daca uneori este murdar sau bolnav si ne este rusine cu el, avem datoria sa il curatam si insanatosi. Trebuie sa avem insa grija, sa nu il dam pe mana oricui, pentru ca riscam sa il pierdem. 

Prin rugaciunile duhovnicului, Dumnezeu ne repara sufletele impovarate de griji.  Un duhovnic bun, este acela care iti devine parinte duhovnicesc iar sfaturile sale sunt daruri pretioase. Multi vor spune ca sfaturi bune gasesc si prin carti sau pe internet. Foarte adevarat.

Iertare si binecuvantare, gasim doar la parintii nostri duhovnici. Ne asteapta pe fiecare cu bratele larg deschise, cu genunchii plecati la rugaciune, cu lacrimile siroind pe obraji pentru greselile noastre, de multe ori nestiute nici chiar de noi insine.

Numai maine nu-i poimaine si incepe postul. Sa nu risipim acest timp binecuvantat. Sa-l cheltuim cu folos duhovnicesc. Doamne, ajuta!

Daca nu aveti un duhovnic, rugati-va: 

"Doamne, Tu, care nu voiesti moartea pacatosului, ci ca sa se intoarca si sa fie viu, Tu, care Te-ai pogorat pe pamant tocmai spre a invia pe cei ce suspina si care sunt morti prin pacat si spre a-i face vrednici sa Te vada pe Tine, Lumina cea adevarata, pe cat este cu putinta omului, trimite-mi un om care sa Te cunoasca, pentru ca, slujindu-l si supunandu-ma lui din toate puterile mele, ca si Tie, si facand voia Ta in a lui, sa-Ti plac Tie, singurului Dumnezeu, si sa ma invrednicesc si eu, pacatosul, de Imparatia Ta" (Sfantul Simeon Noul Teolog).


Un comentariu:

Pr.Victor spunea...

Un duhovnic trebuie să fie un părinte bun pentru "copilul" din noi, aşa cum bine ziceai. Şi noi preoţii ne mărturisim păcatele duhovnicului. Mă bucur când aud şi văd că oamenii vor să crească duhovniceşte în hrana Sfintei Scripturi şi în grija părintească a bunilor duhovnici.