miercuri, 7 noiembrie 2012

O mare de lacrimi intr-o grea incercare, reda sufletului puritatea din copilarie



VICTORITA

25 aprilie 1968 - 2 noiembrie 2012


"Uneori, viata atarna de un fir subtire si fragil, care nu mai poate sustine un trup obosit" este primul gand care mi-a trecut prin minte privind fotografiile de la Carmen.

10 comentarii:

Spunsieu spunea...

fara cuvinte...sa ai putere sa te bucuri de amintiri!

adriana spunea...

Sufletele frumoase, cand pleaca, lasa in urma lor amintiri din care bucuria resimtita in momentul rememorarilor are darul de a risipi tristetea provocata de despartire. Dumnezeu sa o odihneasca!

Liviu Bimbea spunea...

Amintirile nu mor nicând. Ele se duc odată cu posesorul lor în acelaşi loc.

Carmen RM spunea...

cumplit sa pierzi lupta împotriva bolii când esti atât de tânar! Dumnezeu s-o odihneasca!

Sara spunea...

Îmi pare rău pentru pierderea ce ați suferit-o prin pierderea bunei dumneavoastră prietene... :(
Vă doresc putere multă să vă regăsiți și să vă continuați viața pentru cei dragi din jurul dumneavoastră!
Pupici și îmbrățișări magice!

Alina spunea...

Dumnezeu sa o odihneasca! Condoleante, Adriana!

adriana spunea...

Carmen, peentru ca sfarsitul a gasit-o pregatita sufleteste, lupta a fost in cele din urma castigata. Dumnezeu sa o odihneasca!

adriana spunea...

Sara micuta prietena, iti multumesc pentru gandurile calde, mai ales ca si tu ti-ai pierdut decurand o buna prietena , pe micuta alexandra. Dumnezeu sa le odihneasca pe amandoua!

adriana spunea...

Alina, iti multumim ca esti cu gandul aproape.

steluta spunea...

Dumnezeu sa o odihneasca!