vineri, 29 iunie 2012

Sfintii Apostoli Petru si Pavel

Troparul:

“Cei ce sunteţi între Apostoli mai întâi pe scaun şezători şi lumii învăţători, Stăpânului tuturor rugaţi-vă, pace lumii să dăruiască şi sufletelor noastre mare milă.”

Link spre: Acatistul Sfintilor Apostoli Petru si Pavel

Epistolele Sfantului Apostol Pavel; link spre:
Romani
I Corinteni
II Corinteni
Galateni
Efeseni
Filipeni
Coloseni
I Tesaloniceni
II Tesaloniceni
I Timotei
II Timotei
Tit
Filimon
Evrei
Epistolele Sfantului Apostol Petru; link spre:
I Petru
II Petru
In octombrie 2008, o particica din sfintele moaste ale Sfantului Apostol Pavel a poposit pentru cateva zile in Bucuresti spre bucuria credinciosilor.
Pentru rugaciunile Sfintilor Apostoli Petru si Pavel, Doamne Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, milueste-ne pe noi!

Cuvinte

Articolele se pot citi in intregime, cu un clik pe titlu sau pe numele site-ului de unde au fost preluate fagmentele:

 "Nevoile nu sunt altceva decat lucruri pe care ar trebui sa le avem pentru a trai cuviincios, ajutandu-ne sa crestem in Domnul; dar noi invatand prin cuvantul evanghelic cum sa calcam toate poftele trupului care ne sunt daunatoare, vom ajunge sa cunoastem diferenta dintre "a avea" si "a fi". Stiti ca (spunea un ganditor) "bogat nu este cel care are mai multe, ci cel care are cele mai putine nevoi"... Arhim. Siluan Visan

 "Oricine a descoperit frumusetea si bogatia lecturii a ajuns sa vada in carte un prieten. Insa, asa cum in viata reala se intampla sa legam relatii de prietenie cu anumite persoane care nu ne zidesc sufleteste ci, din contra, ne indeparteaza de dreapta vietuire crestina, tot asa putem ajunge sa ne faurim "falsi prieteni” in universul lecturii.
Cu atat mai primejdioasa pentru viata duhovniceasca a crestinului este situatia in care, fiind preocupat de problematica spiritualitatii, acesta ajunge sa citeasca mai degraba o literatura indoielnica pe aceasta tema, decat acele carti scrise in Biserica, de catre oameni purtatori de Duhul Sfant.".(Radu Alexandru)


joi, 28 iunie 2012

Icoana Maicii Domnului Prodromiţa

Sursa: http://www.crestinortodox.ro/acatiste/acatistul-maicii-domnului-prodromita-136564.html

Icoana Maicii Domnului Prodromiţa este o icoană făcătoare de minuni „nefăcută de mână omenească”, zestrea cea mai de preţ a Schitului Ioan Botezătorul Prodromu de la Sfântul Munte Athos din Grecia) şi binecuvântarea Maicii Domnului. Pomenirea acestei Sfinte Icoane a Maicii Domnului se face în ziua de 12 iulie.

Istoricul icoanei
În anul 1863, în timpul lucrărilor de ridicare ale schitului Prodromul, ieroschimonahul Nifon căuta un iconar care să zugrăvească pe lemn de tei o icoană a Maicii Domnului care să fie pictată potrivit rânduielilor bisericeşti: citirea zilnică a Acatistului Maicii Domnului, post negru cu o singură masă pe zi la sfârşitul lucrului, înfrânarea de la mânie, mândrie şi păcate trupeşti, precum şi celelalte rânduieli. Cuvioşii Nifon şi Nectarie l-au găsit pe iconarul Iordache Nicolau, om evlavios şi cu frica lui Dumnezeu, care s-a încumetat să picteze icoana şi s-a apucat imediat de lucru la mănăstirea Bucium din Iaşi. Deşi era un pictor priceput, se poticneşte inexplicabil la zugrăvirea Sfintele Feţe ale Fecioarei Maria şi a Pruncului Iisus din braţele ei. Speriat si mâhnit că poate şi-a uitat meşteşugul sau o voinţă mai puternica se opune, acoperă icoana, încuie atelierul si amână totul pentru a doua zi. In dimineaţa următoare, rămâne uimit că icoana era desăvârşită, fără să înţeleagă cum se petrecuse această minune. Pentru a da mai multa credibilitate minunii, iconarul a lăsat şi o mărturie scrisă.

Mărturia scrisă a iconarului Nicolau Iordache
Acest document se păstrează în arhiva schitului Prodromul şi este datat 29 iunie 1863: "Eu, Iordache Nicolau, zugrav din târgul Iaşi, am zugrăvit aceasta sfântă icoană a Maicei Domnului cu însăşi mâna mea, la care a venit o minune: după ce am isprăvit veşmintele, după meşteşugul zugrăvirii mele, m-am apucat să lucrez feţele Maicei Domnului şi a lui Iisus Hristos. Privind eu la chipuri, cu totul a ieşit din potriva, pentru care foarte mult m-am mâhnit, socotind că mi-am uitat meşteşugul. A doua zi, după ce m-am sculat, am făcut trei metanii înaintea Maicei Domnului, rugându-mă să-mi lumineze mintea, să pot isprăvi sfânta ei icoană. Când m-am dus să mă apuc de lucru, am aflat chipurile drese desăvârşit, precum se vede. Văzând această minune, n-am mai adaos a-mi pune condeiul, fără numai am dat lustrul cuviincios, deşi o greşală a fost aceasta ca am dat lustru la o asemenea minune". 

Acatistul Maicii Domnului Prodromita
Dupa obisnuitul inceput se zic
Condacele si Icoasele

Condacul 1:


Aparatoare Doamna, pentru biruinta multumiri, izbavindu-ne din nevoi, aducem tie, Nascatoare de Dumnezeu, noi, robii tai. Ci, ca ceea ce ne-ai daruit noua icoana in care chipul tau si al Pruncului tau s-au zugravit prin minune dumnezeiasca, slobozeste-ne din toate nevoile, ca sa-ti cantam tie: Bucura-te, slavita Prodromita a Schitului Prodromu!

Icosul 1:


Ingerii si arhanghelii si soborul cuviosilor athoniti cu mare cinste te-au laudat, Nascatoare de Dumnezeu, si prooroceste i-a vazut Cuviosul Marcu, ucenicul Sfantului Grigorie Sinaitul. Caci palatele tale de aur, pe care le vazuse in partile Viglei, au inchipuit Schitul Prodromului, care mai apoi in acel loc s-a ridicat. Si prin venirea icoanei tale facatoare de minuni Prodromita, adica Inaintemergatoarea, ni l-ai aratat gradina a binecuvantarilor tale, pentru care iti zicem cu mare glas:


Bucura-te, ca Prodromita esti cu dreptate numita,
Bucura-te, a schitului inaintemergatoare smerita,
Bucura-te, roada pe care Sfantul Munte o a cules,
Bucura-te, al Schitului Prodromu chivot ales,
Bucura-te, egumena care sufletele in obstea ta cu grija le aduni,
Bucura-te, trambita care spre trezirea din patimi suni,
Bucura-te, ca in icoana te schimbi la fata, pe privitori uimind,
Bucura-te, ca uneori chipul ti se intuneca, mustrator devenind,
Bucura-te, ca icoana stralucitoare la praznicele tale devine,
Bucura-te, ca inchinatorii credinciosi vie in icoana te vad pe tine,
Bucura-te, ca fata ta cea preafrumoasa ni s-a descoperit,
Bucura-te, ca si chipul Pruncului tau prin minune a fost zugravit,
Bucura-te, slavita Prodromita a Schitului Prodromu!

Condacul al 2-lea:


Vrand staretul Nifon sa dobandeasca o icoana facatoare de minuni pentru Schitul romanesc Prodromu, a cautat un iconar care sa vrea sa pazeasca o randuiala aspra de nevointa si rugaciune cand picta, si, bucurandu-se ca a aflat un zugrav ravnitor, I-a cantat lui Dumnezeu: Aliluia!

Icosul al 2-lea:


Intristandu-se parintii Nifon si Nectarie ca iconarul nu reusea sa ispraveasca de zugravit icoana ta, pe neasteptate au fost chemati: „Sa trimiteti degraba sa ia sfanta icoana, care singura s-a zugravit, caci lume multa s-a adunat privind la minunea sfintei icoane”. Si pentru aceasta iti zicem:


Bucura-te, ca iconarul sfintele fete sa le picteze nu a reusit,
Bucura-te, ca osteneala i-ai primit si nevointa i-ai rasplatit,
Bucura-te, ca, neterminand sa picteze icoana, a aflat-o desavarsita,
Bucura-te, ca de lucrarea ta mintea noastra este covarsita,
Bucura-te, ceea ce n-ai invatat pe nimeni in ce chip a fost,
Bucura-te, ca tainelor tale inimile noastre le faci adapost,
Bucura-te, ca iconarul a scris minunea care s-a intamplat,
Bucura-te, ca marturia lui pana astazi ni s-a pastrat,
Bucura-te, ca de cuvintele sale credinciosii nu s-au indoit,
Bucura-te, ca in casa lui lume multa sa ti se inchine a venit,
Bucura-te, lumina, a parintelui Nifon sfanta dorire,
Bucura-te, a nadejdii sale neclintita rasplatire,
Bucura-te, slavita Prodromita a Schitului Prodromu!

Condacul al 3-lea:


Precum s-a mirat Sfantul Alipie de la Pecerska cand in chilia sa a venit ingerul si a pictat in chip minunat icoana Adormirii Maicii Domnului, asa s-a mirat si iconarul Iordache vazand cum chipul Maicii Domnului si cel al Fiului ei, pe care nu le terminase, fusesera plinite nu de mana omeneasca, si uimindu-se I-a cantat lui Dumnezeu: Aliluia!

Icosul al 3-lea:


Auzind mitropolitul marea minune care se facuse in Iasi, a venit cu preotii sa ti se inchine cu evlavie si a marturisit: „Cu adevarat, mare dar ne-a daruit Maica Domnului prin aceasta minunata si slavita icoana a sa”, si pentru aceasta cu multumire cantam tie:


Bucura-te, ca apa cea vie si fara de moarte o ai revarsat,
Bucura-te, ca boierul pentru fiul sau care zacea ti s-a rugat,
Bucura-te, ca bolnavul luand agheasma s-a vindecat,
Bucura-te, ca fiul impreuna cu tatal sau ti s-au inchinat,
Bucura-te, ca pe lepros l-ai tamaduit cand agheasma a baut,
Bucura-te, ca indata lepra de pe el ca niste solzi a cazut,
Bucura-te, ca omul care avea albeata pe ochi vedere a dobandit,
Bucura-te, ca sirul tamaduirilor tale nici pana astazi nu s-a oprit,
Bucura-te, ca pe cei parasiti de doctori din paturi ii ridici,
Bucura-te, ca neputintele noastre cu prisos de har le vindeci,
Bucura-te, luminarea preotilor si cinstea ierarhilor,
Bucura-te, ca ii inteleptesti pe urmasii apostolilor,
Bucura-te, slavita Prodromita a Schitului Prodromu!

Condacul al 4-lea:


Neputand parintii sa scrie minunile pe care le auzisera, pentru ca erau covarsiti de credinciosii care le cereau sa se roage pentru ei, au marturisit insa noianul minunilor cu glas de bucurie, si, pregatindu-se de calatoria spre Sfantul Munte, I-au cantat lui Dumnezeu: Aliluia!

Icosul al 4-lea:


Mult au avut de mers parintii prodromiti, dar multe au fost si minunile tale, Nascatoare de Dumnezeu, ca in fiecare oras in care a ajuns icoana poporul a venit sa ti se inchine cu credinta, si cei care au primit ajutor in nevoile lor au devenit apostoli ai harului tau, cantandu-ti:


Bucura-te, bucuria noastra, nadejde neinfruntata,
Bucura-te, ca celor ce te cinstesc le gatesti rasplata,
Bucura-te, ca impreuna cu icoana ta ai calatorit,
Bucura-te, ca la fiecare popas semnele tale au stralucit,
Bucura-te, ca dupa plecarea icoanei ele nu se imputinau,
Bucura-te, ca in mintile oamenilor minunile vii ramaneau,
Bucura-te, ca celor truditi si impovarati le esti aparatoare,
Bucura-te, ca de dusmanii vazuti si nevazuti le esti ingraditoare,
Bucura-te, ca ai surpat jugul minciunii si navalirea diavolilor,
Bucura-te, roaba aleasa a Domnului si stapana a tuturor,
Bucura-te, Fecioara, a Imparatiei Cerurilor mireasma,
Bucura-te, pecete pusa pe a inimilor noastre mahrama,
Bucura-te, slavita Prodromita a Schitului Prodromu!

Condacul al 5-lea:


S-a mahnit femeia cea bolnava ca nu putea sa mearga sa se inchine icoanei care izvora tamaduiri, dar Fecioara preaslavita i s-a aratat in vis, poruncindu-i sa se scoale degraba si sa mearga sa ia binecuvantarea multdorita. Si, pornind la drum, indata s-a aratat desavarsit sanatoasa, pentru care I-a cantat lui Dumnezeu: Aliluia!

Icosul al 5-lea:


Tamaduindu-se femeia cea bolnava, nu s-a lenevit sa mearga sa se inchine sfintei tale icoane, vrand sa marturiseasca tuturor ca se vindecase. Iar ajungand la icoana ta, a dat marturie ca o vazuse de mai inainte in vis si a vestit multimii cum a dobandit tamaduire, iar preotii si credinciosii ti-au cantat:


Bucura-te, ceea ce credinta femeii bolnave o ai rasplatit,
Bucura-te, ceea ce de visele inselatoare ne-ai ferit,
Bucura-te, ca prin icoana ta multe si felurite minuni ai savarsit,
Bucura-te, ca in casa invatatorului putin-credincios sa fie dusa nu ai primit,
Bucura-te, ca el de doua ori a trimis trasura dupa odor, dar parintii sa i-l dea nu au voit,
Bucura-te, ca mai potrivit sa vina inchinatorul la icoana au socotit,
Bucura-te, ca a treia oara trimitand acela trasura s-a aratat minunea ta,
Bucura-te, ca oricat s-au straduit parintii nu au reusit sa ia icoana,
Bucura-te, ca pana la trasura patru oameni sa o duca cu greu au putut,
Bucura-te, ca impotrivirea ta s-a cunoscut cand tocul icoanei s-a desfacut,
Bucura-te, ca de la zgomotul mare oamenii si caii s-au spaimantat,
Bucura-te, ca l-ai smerit pe invatatorul care avea cugetul de necredinta intunecat,
Bucura-te, slavita Prodromita a Schitului Prodromu!

Condacul al 6-lea:


In biserica Sfintilor Imparati din Galati, zugravul care nu credea ca icoana a fost pictata prin minune dumnezeiasca a inceput a-i batjocori pe crestinii care nu se indoiau de aceasta, dar s-a ingrozit cand a vazut-o pe Maica Domnului privindu-l cu asprime din icoana, si, pocaindu-se, I-a cantat lui Dumnezeu: Aliluia!

Icosul al 6-lea:


Nimeni sa nu se indoiasca, nimeni sa nu fie necredincios minunii dumnezeiesti, ca sa nu isi agoniseasca osanda, ci toti sa ii cante cu veselie Maicii lui Dumnezeu, nadajduind ca vor primi luminarea mintii si intarire in credinta:


Bucura-te, ca risipind tu cursele diavolesti agonisim folos,
Bucura-te, ca nu ai rabdat hulele zugravului necredincios,
Bucura-te, ca prin schimbarea fetei tale din icoana l-ai mustrat,
Bucura-te, ca pricepandu-si greseala minunile tale le-a trambitat,
Bucura-te, ca nu i-ai ingaduit sa semene indoiala in popor,
Bucura-te, ca ai venit in apararea credinciosilor,
Bucura-te, ca din indreptarea sa si altii s-au folosit,
Bucura-te, ca nu pierderea, ci inteleptirea lui ai dorit,
Bucura-te, a hulitorilor chemare la pocainta,
Bucura-te, a binecredinciosilor slavita biruinta,
Bucura-te, ca celor ispititi de necredinta le ajuti,
Bucura-te, ca cei ce vestesc minunile tale iti sunt bineplacuti,
Bucura-te, slavita Prodromita a Schitului Prodromu!

Condacul al 7-lea:


Pentru a lua averea hangiului raposat, sluga cea vicleana a incercat sa o omoare pe vaduva evreica, si i-a pregatit spanzuratoarea, dar femeia si-a adus aminte de vestea minunilor Prodromitei si rugandu-se a fagaduit ca, daca va ramane in viata, se va boteza impreuna cu toti cei din casa ei, si Ii va zice lui Dumnezeu cu multumire: Aliluia!

Icosul al 7-lea:


Pregatind latul pentru femeie, fara sa vrea sluga cea netrebnica s-a spanzurat pe sine, iar evreica a vazut lucrarea Maicii Domnului si a crezut cu toti cei din casa ei, facandu-se pilda pentru toti cei din neamul evreiesc, pentru pagani si pentru necredinciosi. Si prin Sfantul Botez a intrat in Biserica lui Hristos, iar pentru aceasta noi te laudam pe tine, care esti nadejdea celor deznadajduiti:


Bucura-te, ca vestea minunilor tale si printre evrei s-a raspandit,
Bucura-te, ca la necaz vaduva hangiului de ele si-a amintit,
Bucura-te, ca ai primit rugaciunea ei deznadajduita,
Bucura-te, ca ai vrut sa lepede credinta ei cea gresita,
Bucura-te, ca viata i-ai salvat in ceasul de pe urma,
Bucura-te, ca prin tine a intrat in a Bunului Pastor turma,
Bucura-te, ca impreuna cu copiii ei a primit botezul,
Bucura-te, ca datorita tie peste casa ei a stralucit harul,
Bucura-te, ca dreapta credinta prin tine se intareste,
Bucura-te, ca gura paganilor care nu se inchina icoanei tale amuteste,
Bucura-te, spre Biserica lui Hristos far calauzitor,
Bucura-te, ceea ce calci serpii ratacirilor si eresurilor,
Bucura-te, slavita Prodromita a Schitului Prodromu!

Condacul al 8-lea:


Din randuiala dumnezeiasca a venit icoana la Schitul romanesc Prodromu, pentru ca domnitorul vroia sa pastreze icoana in tara in care s-a facut minunea, dar Maica Domnului a adus-o in gradina ei duhovniceasca, ferindu-i pe parinti de ispitele drumului, si ei I-au cantat Celui ce ii pazise in calatorie: Aliluia!

Icosul al 8-lea:


Ai binecuvantat prin venirea ta schitul athonit si, asezand-o pe ea nu departe de icoana facatoare de minuni a Sfantului Botezator, i-ai acoperit cu sfantul tau acoperamant pe toti cei ce au venit sa se inchine tie, monahi, preoti, ierarhi si mireni de toate neamurile, pentru care iti cantam:


Bucura-te, ca schitul romanesc l-ai umplut de binecuvantare,
Bucura-te, ca obstile athonite cinstesc icoanele tale de minuni facatoare,
Bucura-te, ca din numele date icoanelor tale cunoastem lucrarea lor,
Bucura-te, ca prin icoana Portarita esti Poarta a manastirii ivirilor,
Bucura-te, ca icoana Dulcea sarutare e cununa Filotheiului,
Bucura-te, ca esti Calauzitoarea obstii Xenofontului,
Bucura-te, Imparateasa tuturor, lauda Vatopedului,
Bucura-te, grabnica ajutatoare a inchinatorilor Dochiarului,
Bucura-te, ca in icoana de la Hilandar semnul milostivirii tale e vadit,
Bucura-te, a Marii Lavre podoaba, ca Sfantul Ioan Cucuzel glasul ti l-a auzit,
Bucura-te, ca in fata icoanei ti-au cerut ajutor staretii Pantocratorului,
Bucura-te, Nascatoare de Dumnezeu, comoara a Prodromului,
Bucura-te, slavita Prodromita a Schitului Prodromu!

Condacul al 9-lea:


Zacand de trei saptamani topit de boala si nemancat, ca dintr-un somn s-a trezit schimonahul Inochentie cand icoana Prodromita a fost adusa in schit si, cerand sa fie dus in fata ei, s-a rugat cu zdrobire de inima, cantandu-I Domnului: Aliluia!
Icosul al 9-lea:


"Maica lui Dumnezeu, daca imi este de folos sa mai traiesc, insanatoseste-ma, iar daca nu, fie voia ta”, s-a rugat parintele Inochentie si, intorcandu-se cu bucurie la chilia sa, dupa un ceas a trecut la cele vesnice. Si noi, invatandu-ne de la el sa ne punem toata nadejdea in Dumnezeu si in puterea rugaciunilor tale, iti zicem cu umilinta:


Bucura-te, ca schimnicului i-ai ascultat cererile,
Bucura-te, ca degraba i-au incetat suferintele,
Bucura-te, ca plin de bucurie Sfintele Taine a primit,
Bucura-te, ca avand sufletul impacat s-a savarsit,
Bucura-te, ca voia noastra sa o lepadam ne-ai invatat,
Bucura-te, ca evlaviosii tai robi au sfarsit binecuvantat,
Bucura-te, ca prin tine de moartea naprasnica suntem feriti,
Bucura-te, ca pe tine te-au cinstit parintii intru Domnul adormiti,
Bucura-te, ca dascal al cugetarii la moarte pe tine te dobandim,
Bucura-te, ca, pregatindu-ne de moarte, in Domnul Hristos traim,
Bucura-te, a cartilor Cuviosilor Parinti tainica talcuire,
Bucura-te, a treptelor caii imparatesti propovaduire,
Bucura-te, slavita Prodromita a Schitului Prodromu!

Condacul al 10-lea:


Crezand mintii sale si lepadand ascultarea, monahul Serghie a cazut in inselare, iar prin aratarea draceasca s-a imbolnavit, zacand ca un mort, si abia dupa trei zile s-a sculat, slabit fiind si ramanand fara auz. Dar, aducandu-l parintii la icoana facatoare de minuni, indata s-a tamaduit de surzenie, si atunci toata obstea I-a cantat Domnului intr-un glas: Aliluia!

Icosul al 10-lea:


Ascultatoare a Fiului tau ai fost, Nascatoare de Dumnezeu, si pe calea smereniei i-ai calauzit pe monahi, cerandu-le ascultare de povatuitorii lor. Izbaveste-i de inselari si de ispite pe monahii si pe mirenii iubitori de nevointa, ca sa iti cante tie asa:


Bucura-te, ca parintii au nadajduit ca monahul Serghie va fi tamaduit,
Bucura-te, ca de surzenie l-ai scapat si de mandrie l-ai izbavit,
Bucura-te, ca, patimind el pentru mandria sa, nu l-ai lepadat de la fata ta,
Bucura-te, ca, ridicandu-se din iadul inselarii, si-a inteles greseala,
Bucura-te, ca din suferinte a inteles osanda neascultarii,
Bucura-te, invatatoare a ascultarii si Maica a indurarii,
Bucura-te, a celor apasati de ispitele pierzatorului de suflete alinare,
Bucura-te, a celor legati de lanturile diavolului dezlegare,
Bucura-te, ca mesterul care se indracise a fost izbavit de duhul care il muncea,
Bucura-te, ca in fata icoanei tale i s-au citit rugaciuni si el a simtit mijlocirea ta,
Bucura-te, ca pe Cuviosul Nectarie protopsaltul din ghearele diavolului l-ai scapat,
Bucura-te, ca vazandu-te cel numit privighetoarea Muntelui Athos ti s-a inchinat,
Bucura-te, slavita Prodromita a Schitului Prodromu!

Condacul al 11-lea:


Mergand parintii sa prinda peste pentru praznicul icoanei Maicii lui Dumnezeu, unul din ei a zis cu indrazneala: „Daca icoana aceasta s-a zugravit prin minune, apoi sa faca sa se prinda peste pentru sarbatoarea ei”, dar vazand multimea pestilor prinsi in mreje a lepadat indoiala si I-a cantat lui Dumnezeu: Aliluia!

Icosul al 11-lea:


Credem mijlocirii tale, Maica Sfanta, ca asa cum ai purtat de grija praznicului tau, asa porti de grija si acum, dand cele de trebuinta nu numai monahilor, ci si mirenilor care se roaga tie cu credinta:


Bucura-te, ca pestii de la praznic milostivirea ta au vadit,
Bucura-te, ca multimea darurilor tale o au inchipuit,
Bucura-te, a flamanzilor indestulatoare,
Bucura-te, a lipsurilor noastre curmare,
Bucura-te, mangaiere a celor aflati in nevoi,
Bucura-te, imbracaminte si acoperamant celor goi,
Bucura-te, cununa a celor care duc crucea necazurilor,
Bucura-te, incurajare a celor aflati la capatul puterilor,
Bucura-te, ca ne inveti sa randuim toate cu chibzuinta,
Bucura-te, ca sarmanilor le dai cele de trebuinta,
Bucura-te, iconoama a schiturilor si a manastirilor,
Bucura-te, chivernisitoare a caselor crestinilor,
Bucura-te, slavita Prodromita a Schitului Prodromu!

Condacul al 12-lea:


Pictandu-se in schitul prodromitilor o icoana dupa izvodul celei minunate, a fost asezata cu mare cinste intr-o biserica de lemn, si nu s-a stricat cand o mana blestemata a dat foc bisericii. Si, dupa ce focul mistuise totul, crestinii au gasit icoana nestricata sub un morman de jar, de care minune uimindu-se I-au cantat lui Dumnezeu: Aliluia!

Icosul al 12-lea:


Nu numai icoana Prodromitei a primit dumnezeiesc dar, ci si cele facute dupa izvodul ei, spre bucuria credinciosilor. Si vestea despre ele s-a raspandit in lumea intreaga, si chiar in casele crestinilor au fost asezate cu evlavie icoanele Maicii Domnului, careia multimile ii aduc laude ca acestea:


Bucura-te, binecuvantata Maica a drept-credinciosilor,
Bucura-te, ca minunile le insemnezi pe tablele inimilor,
Bucura-te, predanie scumpa a rugaciunii si nevointei,
Bucura-te, praznic neincetat, candela nestinsa a credintei,
Bucura-te, a celor ce alearga la tine nadejde nerusinata,
Bucura-te, ceresc omofor si milostivire neimputinata,
Bucura-te, frumusete de nespus si a sufletului dulceata,
Bucura-te, rug aprins care incalzesti inimile de gheata,
Bucura-te, pridvor al Imparatiei Ceresti,
Bucura-te, scara a darurilor dumnezeiesti,
Bucura-te, pregustare a bucuriilor mult ravnite,
Bucura-te, Imparateasa a bisericilor athonite,
Bucura-te, slavita Prodromita a Schitului Prodromu!

Condacul al 13-lea:


O, Maica preacurata, ocroteste-i pe toti cei care cu cununi de lauda impodobesc icoana ta, prodromitilor arata-le calea mantuirii, pe inchinatori acopera-i cu harul tau, pe cei care din locuri indepartate alearga spre icoana ajuta-i si casa lor fereste-o de relele intamplari, ca sa Ii cante impreuna cu tine Dumnezeului celui Viu: Aliluia!
Acest Condac se zice de trei ori. Apoi se zice Icosul 1: Ingerii si arhanghelii si soborul cuviosilor athoniti… si Condacul 1: Aparatoare Doamna, pentru biruinta multumiri… Apoi se zice aceasta

Rugaciune

O, Fecioara preamarita, infrumusetarea prodromitilor si lauda inchinatorilor, tu i-ai spus Sfantului Petru Athonitul ca „Muntele Athosului l-am ales, din toate partile pamantului, si am hotarat sa il afierosesc spre a fi indestulata locuinta monahilor si pustnicilor”, si in acest munte ai voit a aduce icoana ta. O, impacare a noastra cu Dumnezeu, care ne-ai daruit noul praznic de minuni izvorator al icoanei tale, nimeni n-a pierit din cei ce aveau spre tine nadejdea bunei credinte. Tu, care impletesti cununi dupa vrednicie celor ce te lauda si daruiesti cererile tuturor celor ce te cinstesc dupa cuviinta, din negura patimilor mantuieste-ne, curatind necuratia noastra.


Neadormita noastra pazitoare, care degraba ii intampini pe cei ce te cheama, dat-ai robilor tai chipul fetei tale cel preacinstit si cu totul luminos, pe care il sarutam multumind. si cu dragoste si credinta inchinandu-i-ne. Arata-ti milele tale, Nascatoare de Dumnezeu, primind cererile de folos ale robilor tai. Departeaza de la noi norul patimilor si al ispitelor, izbaveste-ne de toata vatamarea trupeasca si sufleteasca si fii mijlocitoare a mantuirii noastre. Ajuta-i pe cei ce cu dragoste se inchina chipului tau nefacut de mana omeneasca, ca sa cinsteasca infricosatele minuni, semnele mai presus de fire ale icoanei tale.


O, pavaza tare a clerului bisericesc si sprijin al celor din cinul monahicesc, miluieste si mantuieste cu rugaciunile tale pe ortodocsii arhierei, preoti si diaconi, pe toti monahii si pe tot poporul dreptcredincios care ti se inchina. Ocroteste obstea parintilor prodromiti si pe toti inchinatorii care alearga la icoana ta facatoare de minuni. Cauta spre noi cu milostivirea ta si cu rugaciunea ta invredniceste-i pe toti crestinii sa vietuiasca cu Hristos si in locasurile ceresti sa se desfateze. Cerceteaza-ne, Maica iubitoare de fii, pe noi, robii tai, cu darul tau si daruieste celor neputinciosi tamaduire si sanatate desavarsita, liniste celor inviforati si mantuire tuturor, in vecii vecilor. Amin.
Si se face otpustul.

Joi, in saptamana a patra dupa Rusalii

Suntem in perioada Postului Sfintilor Apostoli Petru si Pavel, pe care ii vom sarbatori maine.
 
Calendar: 
Pomenirea aflării cinstitelor moaşte ale Sfinţilor Mucenici Chir şi Ioan
Pomenirea Sfântului Mucenic Papia
:Ps 18, 4; Ps 18, 1.    
În tot pământul a ieşit vestirea lor, şi la marginile lumii cuvintele lor. Cerurile spun slava lui Dumnezeu şi facerea mâinilor Lui o vesteşte tăria.

Epistola către Romani a Sfântului Apostol Pavel, cap. 11,13-24; 
13. Căci v-o spun vouă, neamurilor: Întru cât sunt eu, deci, apostol al neamurilor, slăvesc slujirea mea,
14. Doar voi izbuti să aţâţ râvna celor din neamul meu şi să mântuiesc pe unii dintre ei.
15. Căci dacă înlăturarea lor a adus împăcarea lumii, ce va fi primirea lor la loc, dacă nu o înviere din morţi?
16. Iar dacă este pârga (de făină) sfântă, şi frământătura este sfântă; şi dacă rădăcina este sfântă, şi ramurile sunt.
17. Iar dacă unele din ramuri au fost tăiate, şi tu, care erai măslin sălbatic, ai fost altoit printre cele rămase, şi părtaş te-ai făcut rădăcinii şi grăsimii măslinului,
18. Nu te mândri faţă de ramuri; iar dacă te mândreşti, nu tu porţi rădăcina, ci rădăcina pe tine.
19. Dar vei zice: Au fost tăiate ramurile, ca să fiu altoit eu.
20. Bine! Din cauza necredinţei au fost tăiate, iar tu stai prin credinţă. Nu te îngâmfa, ci teme-te;
21. Căci dacă Dumnezeu n-a cruţat ramurile fireşti, nici pe tine nu te va cruţa.
22. Vezi deci bunătatea şi asprimea lui Dumnezeu: Asprimea Lui către cei ce au căzut în bunătatea Lui către tine, dacă vei stărui în această bunătate; altfel şi tu vei fi tăiat.
23. Dar şi aceia, de nu vor stărui în necredinţă, vor fi altoiţi; căci puternic este Dumnezeu să-i altoiască iarăşi.
24. Căci dacă tu ai fost tăiat din măslinul cel din fire sălbatic şi împotriva firii ai fost altoit în măslin bun, cu atât mai vârtos aceştia, care sunt după fire, vor fi altoiţi în însuşi măslinul lor.

27. Toate Mi-au fost date de către Tatăl Meu şi nimeni nu cunoaşte pe Fiul, decât numai Tatăl, nici pe Tatăl nu-L cunoaşte nimeni, decât numai Fiul şi cel căruia va voi Fiul să-i descopere.
28. Veniţi la Mine toţi cei osteniţi şi împovăraţi şi Eu vă voi odihni pe voi.
29. Luaţi jugul Meu asupra voastră şi învăţaţi-vă de la Mine, că sunt blând şi smerit cu inima şi veţi găsi odihnă sufletelor voastre.
30. Căci jugul Meu e bun şi povara Mea este uşoară.
„Veniţi la Mine, toţi cei osteniţi şi împovăraţi, şi Eu vă voi odihni pe voi." O, dumnezeiescul, o, iubitul, o, preadulcele Tău glas! Să mergem, dar, cu toţii, în urma Domnului care ne cheamă! Mai înainte însă trebuie să simţim că ne e greu, că avem mulţime de păcate şi că păcatele acestea sunt grele. Acest simţământ naşte nevoia de a căuta uşurare. Credinţa ne arată atunci că singura scăpare este la Domnul Mântuitorul, şi paşii noştri se vor îndrepta de la sine către El. Sufletul care vrea să se izbăvească de păcate ştie ce să îi spună Domnului: „Ridică de la mine povara cea grea a păcatelor, iar eu voi lua jugul Tău cel bun". Şi aşa se întâmplă: Domnul iartă păcatele, iar sufletul începe să umble întru poruncile Lui. Poruncile sunt jugul, iar păcatele sunt povara; însă punându-le alături, sufletul află că jugul poruncilor este uşor ca fulgul, iar povara păcatelor grea ca un munte. Aşadar, să nu ne temem a primi cu plăcere jugul cel bun al Domnului şi povara Lui cea uşoară! Numai aşa, şi nu altfel, putem afla odihnă sufletelor noastre.
 
Pomenirea aflării cinstitelor moaşte ale Sfinţilor Mucenici Chir şi Ioan
Aceşti ai lui Hristos mucenici şi făcători de minuni au trăit pe vremea împărăţiei lui Diocleţian. Chir era din cetatea Alexandriei, iar Ioan din cetatea Edesei, şi fiind uniţi amândoi pentru tocmirea lucrurilor lor umblau şi tămăduiau toată boala şi toată slăbiciunea, şi îndemnând pe mulţi spre mucenicie au fost vădiţi la stăpânitorul locului, care aducându-i înaintea lui, i-a dat la tot felul de chinuri, apoi le-a tăiat capetele.
Iar cinstitele lor trupuri fiind îngrijite şi ascunse de oameni credincioşi din pricina păgânătăţii ce era atunci, pe vremea împărăţiei lui Arcadie şi a lui Teofil patriarhul Alexandriei, au fost aflate cinstitele şi sfintele lor moaşte, a căror pomenire o prăznuim duhovniceşte, pentru că în această zi în care s-au aflat aceste sfinte comori din pământ, mulţime de credincioşi cu multe boli s-au învrednicit de toată tămăduirea. Astfel: îndrăciţii se vindecau, bolnavii se lecuiau, orbii vedeau, ologii umblau, şi tot leacul şi tămăduirea se da oamenilor. Şi nu se făceau acestea numai pe vremea aceea, ci şi până astăzi, cei ce merg cu credinţă la dânşii îndată dobândesc tămăduirea, întru slava şi lauda Celui ce i-a slăvit pe dânşii, Hristos, Dumnezeul nostru.
Iar pomenirea lor se face în ziua de 31 ianuarie.

Pomenirea Sfântului Mucenic Papia.
 Acesta a trăit pe vremea lui Diocleţian şi Maximian, cinstind şi propovăduind pe Hristos, din început de la strămoşii lui. Dar fiind pârât, a fost prins, şi stând înaintea stăpânitorului, a fost silit să aducă jertfă, iar el nesupunându-se, ci mai vârtos ocărând pe guvernatorul, l-a pornit spre mânie. Şi îndată l-au luat patru inşi, l-au pus jos şi a fost bătut mult cu vine crude, după aceea îl băgară într-o căldare mare, ce era plină de untdelemn şi cu seu, de fierbea pe foc şi era minune şi groază ceea ce se vedea: om îmbrăcat cu focul ca şi cu o haină. Şi a răbdat acel chin, din care pricina pe mulţi i-a tras spre credinţă în Hristos. După aceea sfântul a fost supus la nenumărate şi felurite cumplite chinuri. Apoi sfântul îşi primi sfârşitul prin sabie, întru slava şi lauda adevăratului nostru Dumnezeu. Amin.
 

miercuri, 27 iunie 2012

O viata simpla aduce multe bucurii fata de o viata complicata care iti rapeste si putinele bucurii pe care le ai

Dragi vizitatori de miercuri cu poze multe, primele fotografii pentru  pentru aceasta miercuri le puteti vizualiza pe http://adriana-dardindar.blogspot.ro/2012/05/surpriza.html 

Ce va spune aceasta fotografie, aflati de pe blogul Corinei.

Ca sa învăţăm să facem un lucru bun trebuie să-l săvârşim cât mai des

Rugăciunea este atât de tare şi de puternică încât poţi să te rogi şi să faci ce vrei, căci rugăciunea te va povăţui spre o lucrare adevărată şi dreaptă. Continuarea:  http://www.sfantulioanrusul.ro/invatatura/30/despre-rugaciunea-lui-iisus.html

marți, 26 iunie 2012

Grijile nu au ce cauta in viata noastra, chiar daca ele incearca sa puna stapanire pe noi

Dumnezeu poate indeparta cu usurinta grijile de la noi doar daca noi ne dorim sa avem dragoste, bucurie, pace, îndelungă-răbdare, bunătate, facere de bine, credinţa, blândeţe, înfrânare, curăţie (acestea sunt cele 10 roade ale Duhului Sfant, culese din Epistola către Galateni a Sfântului Apostol Pavel) adica sa traim inca din aceasta viata in Imparatia Sa, respectand toate poruncile pe care le citim in Sfintele Scripturi.

Duminica, la Sfanta Liturghie, tocmai am primit cu totii una dintre aceste porunci: "Căutaţi mai întâi Impărăţia lui Dumnezeu şi dreptatea Lui" urmata imediat de o promisiune "şi toate acestea se vor adăuga vouă".

Luminătorul trupului este ochiul; de va fi ochiul tău curat, tot trupul tău va fi luminat. Iar de va fi ochiul tău rău, tot trupul tău va fi întunecat. Deci, dacă lumina care e în tine este întuneric, dar întunericul cu cât mai mult! Nimeni nu poate să slujească la doi domni, căci sau pe unul îl va urî şi pe celălalt îl va iubi, sau de unul se va lipi şi pe celălalt îl va dispreţui; nu puteţi să slujiţi lui Dumnezeu şi lui mamona. De aceea zic vouă: Nu vă îngrijiţi pentru sufletul vostru ce veţi mânca, nici pentru trupul vostru cu ce vă veţi îmbrăca; au nu este sufletul mai mult decât hrana şi trupul decât îmbrăcămintea? Priviţi la păsările cerului, că nu seamănă, nici nu seceră, nici nu adună în jitniţe, şi Tatăl vostru Cel ceresc le hrăneşte. Oare nu sunteţi voi cu mult mai presus decât ele? Şi cine dintre voi, îngrijindu-se poate să adauge staturii sale un cot? Iar de îmbrăcăminte de ce vă îngrijiţi? Luaţi seama la crinii câmpului cum cresc: nu se ostenesc, nici nu torc. Şi vă spun vouă că nici Solomon, în toată mărirea lui, nu s-a îmbrăcat ca unul dintre aceştia. Iar dacă iarba câmpului, care astăzi este şi mâine se aruncă în cuptor, Dumnezeu astfel o îmbracă, oare nu cu mult mai mult pe voi, puţin credincioşilor? Deci, nu duceţi grijă, spunând: Ce vom mânca, ori ce vom bea, ori cu ce ne vom îmbrăca? Că după toate acestea se străduiesc neamurile; ştie doar Tatăl vostru Cel ceresc că aveţi nevoie de ele. Căutaţi mai întâi Impărăţia lui Dumnezeu şi dreptatea Lui şi toate acestea se vor adăuga vouă.
„De va fi ochiul tău curat, tot trupul tău va fi luminat; iar de va fi ochiul tău rău, tot trupul tău va fi întunecat." „Ochi" este numită aici mintea, iar trup întreaga alcătuire a sufletului. Astfel, dacă mintea e simplă, în suflet e lumină; dacă mintea este vicleană, în suflet va fi întuneric. Dar ce este mintea simplă şi ce este mintea vicleană? Mintea simplă este aceea care primeşte tot ce este scris în cuvântul lui Dumnezeu cu credinţa nestrămutată că totul este aşa cum se spune acolo: în ea nu este loc pentru nici un fel de vicleşug sau îndoială. Mintea vicleană este aceea care se apropie de cuvântul lui Dumnezeu cu viclenie, cercetând şi iscodind cu gând făţarnic. Ea nu poate să creadă de-a dreptul, ci supune cuvântul lui Dumnezeu filozofărilor sale, apropiindu-se de el nu ca un ucenic, ci ca un judecător şi critic, verificându-1; iar apoi fie că îl ia în râs, fie că spune cu superioritate: „da, nu e rău". Acest fel de minte nu are niciodată o atitudine fermă, fiindcă ea nu crede - lucru limpede - în cuvântul lui Dumnezeu, iar filozofările sale sunt totdeauna lipsite de statornicie: azi aşa, mâine altfel. Ca atare, în ea nu-s decât îndoieli, nedumeriri, întrebări rămase fără răspuns; nimic nu e la locul său acolo şi e silită să umble în întuneric, pe pipăite. Mintea simplă, în schimb, vede totul limpede: pentru ea fiecare lucru are un caracter definit de cuvântul lui Dumnezeu; de aceea, totul este în ea la locul său şi ea ştie întocmai cum să se poarte în orice împrejurare - umblă, care va să zică, pe drumuri netede, luminate, cu deplina încredinţare că acestea duc la ţinta cea bună.

luni, 25 iunie 2012

O noua saptamana

Pentru ca ieri a fost sarbatorit un mare prooroc si postitor, Sfantul Ioan Botezatorul si pentru ca vineri vor fi sarbatoriti doi mari apostoli, Sfintii Apostoli Petru si Pavel, m-am gandit sa intorc filele din cartea Sfantului Teofan Zavoratul, la zilele din prima saptamana din Postul Pastelui, incepand cu duminica lasatului sec de branza, numita Duminica Iertarii.

Suntem si in aceasta saptamana care tocmai a inceput, tot intr-o perioada de post. O respectam, ne cercetam constiinta, vedem ce nu ne place la noi, vedem ce vrem sa schimbam, mergem si ne spovedim si sa primim sfat, fiecare de la duhovnicul sau. Tinta noastra pentru sfarsitul acestei perioade ar trebui sa fie, bineinteles, Impartasirea cu Sfintele Taine, de care trebuie sa ne apropiem "cu frica de Dumnezeu, cu credinta si cu dragoste" pentru ca Acestea sa ne fie "spre trezirea sufletului, spre iertarea păcatelor, spre împărtăşirea cu Sfântul Tău Duh, spre plinirea împărăţiei cerurilor, spre îndrăznirea cea către Tine, iar nu spre judecată sau spre osândă" (Slujba Sfintei Liturghii).

Fiind acum zile de vara, cu multe fructe si legume, postul nu mai este asa greu ca la sfarsitul iernii si cuvintele care urmeaza pot fi un bun ghid si pentru aceasta saptamana de post, la fel cum au fost si in priam saptamaan a Postului Mare.

Duminica lasatului sec de branza „Dacă veţi ierta oamenilor greşealele lor, ierta-va şi vouă Tatăl vostru cel ceresc; iar dacă nu veţi ierta oamenilor greşealele lor, nici Tatăl vostru nu vă va ierta  gresealele voastre." (Sfânta Evanghelie după Matei, cap 6, 14-15). Ce mijloc simplu si lesnicios de mântuire! Ti se iartă păcatele, cu condiţia să ierţi şi tu greşelile aproapelui. Asta înseamnă că îţi ţii soarta în mâini. Calcă-ţi pe suflet şi treci de la simţăminte neprietenoase faţă de aproapele tău la unele cu adevărat paşnice, şi e de-ajuns. Ziua iertării - ce zi mare şi cerească a lui Dumnezeu! Dacă ne-am folosi cu toţii de ea aşa cum se cuvine, ziua aceasta ar face din toate obştile (comunităţile) creştineşti nişte obşti de rai, iar pământul s-ar face una cu cerul.
 
De luni pana vineri, in prima saptamana a Postului Pastelui:
 
Luni. „A venit postul, maica înfrânării." Dar ce fel de vreme a fost până în această zi? Vreme de desfrânare. Sufletul desfrâna cu toate lucrurile plăcute care-i cădeau sub ochi, şi cu oameni, şi cu lucruri, şi mai ales cu patimile păcătoase. Tot omul îşi are patima sa, căreia îi face pe plac întru totul. E vremea să punem capăt acestei stări de lucruri. Fiecare să priceapă care este Dalila sa, care îl leagă şi îl dă în mâinile răilor vrăjmaşi, si s-o îndepărteze, şi atunci ţi se va da mai mult decât lui Samson: nu numai că perii - gândurile bune - vor creşte iar, şi nu numai că puterea - tăria voinţei - ţi se va întoarce, ci si ochii ţi se vor deschide - mintea ta va deveni văzătoare şi va vedea pe Dumnezeu, pe sine însăşi şi tot ce te înconjoară în lumina cea adevărată. Iată acum vremea bine primită! Iată acum ziua mântuirii!

Marţi.
Se citeşte despre zidire, despre starea cea dintâi de cădere şi despre făgăduinţa mântuirii în Domnul nostru Iisus Hristos. Ia aminte şi învaţă! Cazi la Domnul - şi El îţi va da lumină care va lumina întunericul păcatelor tale, aşezând pe reazem trainic gândurile tale care se înviforează şi dorinţele inimii tale iubitoare de păcat - hotărârea cea bună de a lucra pentru El neclintit si neabătut, va întocmi uscatul şi marea, va aşeza fiecare lucru la locul său. Atunci, vei începe să odrăsleşti mai întâi verdeaţă, ierburi si copaci - începutul virtuţilor, iar apoi şi făpturi cu viaţă - fapte cu desăvârşire duhovniceşti şi plăcute lui Dumnezeu, până ce, în cele din urmă, vor fi refăcute în tine chipul si asemănarea lui Dumnezeu, aşa cum ai fost zidit întru început. Toate acestea ţi le va face ţie Domnul în aceste şase zile ale zidirii duhovniceşti, ale postirii tale, dacă le vei petrece cu luare-aminte, cu evlavie şi cu inimă înfrântă.

Miercuri.
„De vei chema înţelepciunea şi spre cunoştinţă vei îndrepta glasul tău, şi de o vei căuta pe dânsa ca pe argint şi de o vei săpa ca pe o comoară, atunci vei afla frica Domnului şi cunoştinţa lui Dumnezeu o vei afla" (Pilde 2, 3-5). Rădăcina vieţii plăcute lui Dumnezeu este frica de Domnul, îndată ce aceasta va veni, puterea ziditoare va reorândui totul în tine şi va reface în tine minunata rânduială - cosmosul2 duhovnicesc. Cum poate fi dobândită frica de Dumnezeu? Ea e în tine, atâta doar că e înăbuşită: trebuie să o învii. Pentru aceasta, dă glas raţiunii tale şi deschide-ţi inima pentru a primi insuflările adevărului. Până acum, raţiunii nu i s-a dat cuvântul:a fost în robie şi nu îndrăznea să rostească învăţături sănătoase: ei bine, acum să vorbească. Ea va începe să grăiască despre faptul că Dumnezeu este Atotţiitor, că El te ţine şi te poate arunca în orice clipă; despre faptul că Dumnezeu este pretutindeni şi ştie toate, vede totul în tine şi se mânie asupra ta pentru tot ce e rău în tine; despre faptul că El este Drept Judecător, gata să te pedepsească chiar acum, dar cu milostivire îşi înfrânează mânia până la o vreme; despre moarte, care e gata în orice clipă să te înşface si să te predea judecăţii şi răzbunării. Ascultă şi pătrunde-ţi inima de simţirea acestor adevăruri. De vei treziacest simţământ, împreună cu el va veni şi frica de Dumnezeu. Aceştia sunt zorii vieţii.

Joi.
„Teme-te de Dumnezeu şi te fereşte de tot răul" (Pilde 3, 7). Hotarul postirii tale să fie următorul: la sfârşitul lui, în tine să se sălăşluiască frica de Dumnezeu şi să se înrădăcineze hotărârea nestrămutată de a te feri de tot răul, chiar dacă pentru aceasta ar trebui să pierzi totul, chiar şi viaţa. Pentru aceasta, nu te mărgini numai la rânduiala cea din afară a postirii, ci ocupă-te de tine cu deosebită luare aminte, intră în tine însuţi şi priveşte chipul gândurilor tale: oare conglăsuieşte el întru totul cu nemincinosul cuvânt al lui Dumnezeu? Cercetează-ţi înclinările şi dispoziţiile: sunt ele, oare, aşa cum le cer de la tine Domnul şi Evanghelia? Cercetează-ţi întreaga viaţă: este ea, oare, pe de-a-ntregul în conglăsuire cu poruncile lui Dumnezeu? Să deplângi şi să urăşti toate lucrurile potrivnice lui Dumnezeu, hotărând ca de-acum înainte să nu te mai întorci la ele. Dacă vei face astfel, înţelept vei fi; iar dacă nu, nu vei fi nicidecum.

Vineri.
„Domnul celor mândri le stă împotrivă, iar celor smeriţi le dă har" (Pilde 3, 34). Să-ţi aduci aminte de aceste cuvinte mai ales când mergi la spovedanie. Trufia este lucrul care leagă cel mai strâns limba ca să nu spună: sunt păcătos. Smereşte-te deci înaintea Domnului, nu te cruţa, nu te teme de faţa omului. Descoperă-ţi ruşinea, ca să te speli; arată-ţi rănile, ca să te curăţesti; povesteşte toate nedreptăţile tale, ca să te îndreptezi. Cu cât vei fi mai lipsit de milă faţă de tine însuţi, cu atât mai milostiv va fi faţă de tine Domnul şi vei pleca plin de dulcele simţământ că eşti miluit. Acesta este harul Domnului nostru Iisus Hristos, dat de El celor ce sesmeresc prin mărturisirea nefăţarnică a păcatelor pe care le au.

Va doresc o saptamana plina de bucurii!
Doamne, ajuta!

vineri, 22 iunie 2012

Pur si simplu

Articolele se pot citi in intregime, cu un clik pe titlu sau pe numele site-ului de unde au fost preluate fagmentele:
"Oricine va mărturisi pentru Mine înaintea oamenilor, mărturisi-voi şi Eu pentru el înaintea Tatălui Meu, Care este în ceruri. Iar de cel ce se va lepăda de Mine înaintea oamenilor şi Eu Mă voi lepăda de el înaintea Tatălui Meu, Care este în ceruri. "( Cap 10, 32-33)
"Oare e greu a mărturisi pe Domnul? Nicidecum. Ce greutate e în a spune, atunci când se cere, că Domnul nostru Iisus Hristos este Fiul Cel Unul-Născut al lui Dumnezeu şi Dumnezeu, Care pentru noi a venit pe pământ, S-a întrupat de la Duhul Sfânt şi din Măria Fecioara si S-a făcut om, a fost răstignit, a pătimit, a fost îngropat, a înviat a treia zi, S-a suit la ceruri şi sade de-a dreapta lui Dumnezeu-Tatăl şi iarăşi va să vină cu slavă să judece viii şi morţii, că a trimis pe Duhul Sfânt asupra Sfinţilor Apostoli, care prin puterea Lui au zidit pe pământ Sfânta Biserică, cea care, învăţând pe oameni adevărul si sfinţindu-i prin taine, îi conduce pe toţi credincioşii, fiii săi, pe calea cea nerătăcită care duce la împărăţiacerurilor? Toate acestea le repetăm de fiecare dată când ascultăm şi rostim Crezul." (Vineri, pagina 56)
"Cred că ceea ce trebuie să învăţăm noi azi din durerea părinţilor şi bunicilor noştri este să ne apropiem de Doctor la timp, ca să nu ajungem apoi să nu ne mai despărţim de doctori. Este exact problema preventivului înaintea curativului de care se face, azi, atâta caz. Ei azi golesc farmaciile pentru că n-au golit la timp Potirele…" (Pr. Marius Demeter)
"Ne-au fost lăsaţi ochii trupului să vedem lucrarea Lui şi să vedem lucrarea noastră. Mai presus de privirea ochilor noştri avem privirea conştiinţei noastre. Ochii trupului se curăţă prin lacrimi de amărăciune sau bucurie, prin lacrimi de durere, prin clipiri ce numără clipele în care fiecare privire caută o rază de lumină. Ochii minţii, conştiinţa ce luminează sufletul, trebuie să-şi cureţe retina trăirilor şi alegerilor interiore alegând adevărata lumină, cea care-şi are izvorul în iubirea vieţii." ( Pr.Victor)
"Aşadar, iertarea e cea care ne vindecă şi ne aduce bucuria care nu se va lua de la noi. Dacă vom zice şi noi, ca cei din Pateric: „Fratele astăzi a greşit, iar eu mâine voi păcătui negreşit; acesta se va pocăi negreşit, iar eu nu…”, pe toţi îi vom vedea mai buni decât noi şi ne va fi mai uşor să-i iertam" (Pr. Iulian Selaje)

"Pocainta este invoiala cu Dumnezeu pentru a doua viata". (Sfantul Ioan Scararul) 
"Nu putem să trăim o viaţă în Biserică fără un îndrumător duhovnicesc".(Părintele Protosinghel Arsenie Muscalu)

duminică, 17 iunie 2012

Duminica a II-a după Rusalii (a Sfinţilor Români)

Sursa: Ziarul Lumina

Matei 4, 18-23 "În vremea aceea, pe când Iisus umbla pe lângă Marea Galileii, a văzut doi fraţi: pe Simon ce se numeşte Petru şi pe Andrei, fratele lui, care aruncau mreaja în mare, căci erau pescari; şi le-a zis: Veniţi după Mine şi vă voi face pescari de oameni. Iar ei, îndată lăsând mrejele, au mers după El. Şi, de acolo mergând mai departe, a văzut alţi doi fraţi: pe Iacov al lui Zevedeu şi pe Ioan, fratele lui, în corabie cu Zevedeu, tatăl lor, dregându-şi mrejele, şi i-a chemat. Iar ei, îndată lăsând corabia şi pe tatăl lor, au mers după El. Şi a străbătut Iisus toată Galileea, învăţând în sinagogile lor şi propovăduind Evanghelia Împărăţiei şi tămăduind toată boala şi toată neputinţa în popor."

In Duminica Sfinţilor Români, sunt pomeniţi toţi sfinţii români împreună, cei cunoscuţi sau canonizaţi de Biserică şi cei necunoscuţi pe nume de către oameni, dar pe care Dumnezeu îi cunoaşte că sunt sfinţi. Astăzi trebuie să mulţumim lui Dumnezeu mai ales pentru darurile Duhului Sfânt revărsate în sfinţii din poporul român, daruri pe care ei le-au cultivat prin credinţă şi nevoinţă, prin rugăciune şi fapte bune spre slava Preasfintei Treimi şi spre a noastră mântuire. Amin!

Cei peste o sută de sfinţi străromâni şi români trecuţi în calendarul Bisericii Ortodoxe Române sunt următorii:
Ianuarie: (10) Sfântul Cuvios Antipa de la Calapodeşti; (13) Sfinţii Mucenici Ermil şi Stratonic; (25) Sfântul Ierarh Bretanion, Episcopul Tomisului.
Februarie: (29) Sfinţii Cuvioşi Ioan Casian şi Gherman din Dobrogea.
Martie: (26) Sfinţii Mucenici Montanus preotul şi soţia sa Maxima.
Aprilie: (6) Sfântul Sfinţit Mucenic Irineu, Episcop de Sirmium; (12) Sfântul Mucenic Sava de la Buzău; (14) Sfântul Ierarh Pahomie de la Gledin, Episcopul Romanului; (20) Sfântul Ierarh Teotim, Episcopul Tomisului; (24) Sfinţii Ierarhi Ilie Iorest, Sava Brancovici şi Simion Ştefan, Mitropoliţii Transilvaniei; Sfântul Ierarh Iosif Mărturisitorul din Maramureş; Sfinţii Mucenici Pasicrat şi Valentin; (25) Sfântul Cuvios Vasile de la Poiana Mărului; (26) Sfinţii Mucenici din Dobrogea: Chiril, Chindeu şi Tasie; (28) Sfinţii Mucenici Maxim, Dada şi Cvintilian din Ozovia.
Mai: (2) Sfântul Ierarh Atanasie al III-lea, Patriarhul Constantinopolului; (3) Sfântul Cuvios Irodion de la Lainici; (12) Sfântul Mucenic Ioan Valahul; (27) Sfântul Mucenic Iuliu Veteranul.
Iunie: Sfântul Mare Mucenic Ioan cel Nou de la Suceava; (4) Sfinţii Mucenici Zotic, Atal, Camasis şi Filip de la Niculiţel; (15) Sfântul Mucenic Isihie; (22) Sfântul Ierarh Grigorie Dascălu, Mitropolitul Ţării Româneşti; (24) Sfântul Ierarh Niceta de Remesiana; (30) Sfântul Ierarh Ghelasie de la Râmeţ.
Iulie: (1) Sfântul Ierarh Leontie de la Rădăuţi; (2) Sfântul Voievod Ştefan cel Mare; (8) Sfinţii Mucenici Epictet şi Astion; (18) Sfântul Mucenic Emilian de la Durostorum; (21) Sfinţii Cuvioşi Rafael şi Partenie de la Agapia; (26) Sfântul Cuvios Ioanichie cel Nou de la Muscel.
August: (5) Sfântul Cuvios Ioan Iacob de la Neamţ; (7) Sfânta Cuvioasă Teodora de la Sihla; (11) Sfântul Ierarh Nifon, Patriarhul Constantinopolului; (16) Sfinţii Martiri Brâncoveni: Constantin Vodă cu cei patru fii ai săi; Constantin, Ştefan, Radu, Matei, şi sfetnicul Ianache; Sfântul Cuvios Iosif de la Văratic; (21) Sfântul Mucenic Donat Diaconul, Romul preotul, Silvan diaconul şi Venust; (23) Sfântul Mucenic Lup; (30) Sfinţii Ierarhi Varlaam, Mitropolitul Moldovei, şi Ioan de la Râşca şi Secu, Episcopul Romanului.
Septembrie: (1) Sfântul Cuvios Dionisie Exiguul; (7) Sfinţii Cuvioşi Simeon şi Amfilohie de la Pângăraţi; (9) Sfinţii Cuvioşi Onufrie de la Vorona şi Chiriac de la Tazlău; (13) Sfântul Cuvios Ioan de la Prislop; (15) Sfântul Ierarh Iosif cel Nou de la Partoş, Mitropolitul Banatului; (22) Sfântul Sfinţit Mucenic Teodosie de la Mănăstirea Brazi; (26) Sfântul Voievod Neagoe Basarab; (27) Sfântul Ierarh Martir Antim Ivireanul, Mitropolitul Ţării Româneşti.
Octombrie: (1) Sfinţii Cuvioşi Iosif şi Chiriac de la Bisericani; (14) Sfânta Cuvioasă Parascheva; (21) Sfinţii Cuvioşi Mărturisitori: Visarion, Sofronie şi Sfântul Mucenic Oprea; Sfinţii Preoţi Mărturisitori: Ioan din Galeş şi Moise Măcinic din Sibiel; (27) Sfântul Cuvios Dimitrie cel Nou, Ocrotitorul Bucureştilor; (28) Sfântul Ierarh Iachint, Mitropolitul Ţării Româneşti.
Noiembrie: (9) Sfinţii Mucenici Claudiu, Castor, Sempronian şi Nicostrat; (12) Sfinţii Martiri şi Mărturisitori Năsăudeni: Atanasie Todoran din Bichigiu, Vasile din Mocod, Grigorie din Zagra şi Vasile din Telciu; (15) Sfântul Cuvios Paisie de la Neamţ; (20) Sfântul Cuvios Grigorie Decapolitul; Sfântul Mucenic Dasie; (23) Sfântul Cuvios Antonie de la Iezerul Vâlcii; (30) Sfântul Ierarh Andrei Şaguna, Mitropolitul Transilvaniei.
Decembrie: (3) Sfântul Cuvios Gheorghe de la Cernica; (5) Sfânta Muceniţă Filofteia de la Curtea de Argeş; (13) Sfântul Ierarh Dosoftei, Mitropolitul Moldovei; (18) Sfântul Cuvios Daniil Sihastrul; (22) Sfântul Ierarh Petru Movilă, Mitropolitul Kievului; (26) Sfântul Cuvios Nicodim de la Tismana.

Sursa: Ziarul Lumina

sâmbătă, 16 iunie 2012

Mai este nevoie de sfinti?


Arhim. Siluan Visan 

Exista o lege nescrisa in ceea ce priveste tratamentul pentru vindecare, iar aceasta ne ajuta sa ne tamaduim fara sa ne impuna aceleasi leacuri tuturor. Dar primul pas care trebuie facut este depistarea bolii si acceptarea ei. Daca am realizat ca sunt bolnav si vreau sa ma vindec, sunt nevoit sa ma impact cu gandul si apoi sa cer ajutorul.

Fara nici o indoiala si cu mahnire recunosc ca toti suntem infectati cu acest microb ce se dezvolta proportional cu delasarea noastra, si anume: pacatul. A devenit deja o boala cronica pe care nu o tratam, iar lumea ce ne inconjoara nu face altceva decat sa grabeasca paralizia sistemului imunitar si a anticorpilor ce ar putea sa ne imbunatateasca starea sanatatii sufletesti si trupesti.

Aceasta paralizie si delasare reprezinta efectul modei la care trebuie sa ne adaptam. A nu fi la moda inseamna prostie pentru ceilalti, insa iertati-ma ca spun: prostia nu este lipsa vointei, ci sa te lasi pe mana altora fara sa te intrebi daca te reprezinta imaginea care-ti este impusa spre a place altora.

Un mare politician francez, Jean Monett spunea ca exista doua categorii de oameni: cei care vor sa faca ceva in viata si cei care vor sa fie cineva in viata! Din pacate cei mai multi dintre noi au cazut in ispita de a fi cineva in viata… Daca ni se par de cele mai multe ori demodate cuvintele Evangheliei ("cel ce se va smeri, pe sine se va inalta"), atunci haideti sa ne inchipuim ca ar fi o balanta aceste doua categorii: "a face" ceva - "a fi" cineva. Cand nevoia de "a fi" este mai mare decat nevoia de "a face", se produce acel dezechilibru ce duce de cele mai multe ori la sindromul de “mandrie acuta” cu metastaza in depresie. Si daca mandria isi face cuib in inima noastra, suntem in imposibilitatea de a primi pe Hristos.

Smerenia - antidotul mandriei - este intr-adevar o virtute si o traire ce atrage Harul Sfantului Duh in sufletul omului, insa dobandirea ei consta in cunoasterea de sine. Cunoscandu-ma stiu ce vreau, ce sunt si unde vreau sa ajung… Ar fi bine sa vreau sa ma vindec de pacat vazand ca-s pacatos si sa incerc sa ajung la Tine, Doamne!

Toti ne plangem de faptul ca nu avem timp desi incercam sa ne sustragem de la cat mai multe obligatii, toti ne simtim obositi cu toate ca incercam sa ne relaxam ori de cate ori avem ocazia… Ce-i de vina? Uitandu-ma la mine observ ca pricina este lipsa iubirii!!! Nu iubesc ce sunt- caci nu sunt multumit de mine insumi in adancul sufletului; nu ma satisface ce am -ca din obisnuinta cu ele isi pierd valoarea lucrurile avute. Mi-e greu sa iubesc pentru ca nu stiu sa traiesc pretuind viata si observand minunile din jurul meu, harul din sufletul meu si sentimentul ce-mi cuprinde inima atunci cand ma bucur…Pagannini spunea ca nimic nu este mai minunat ca sunetul unei chitare, decat daca sunt doua; iar eu transpun la ceea ce ziceam si adaug: nimic nu-i mai frumos ca o inima ce iubeste, decat daca sunt doua!!

Parintele Galeriu spunea ca "pacatul este lipsa iubirii!" si acesta este leacul tuturor bolilor: a iubi! Vindecarea vine prin tranformarea fiintei noastre din binefacerile ei; dar trebuie sa recunoastem ca suntem bolnavi, caci nu iubim. Si atunci cand incepem si noi sa iubim, constientizam ca existam, ne bucuram de frumos si impartasim celorlalti cu cuvinte sarace bogatia nevazuta a Iubirii. In limba germana cuvintele "sfant" si "sanatos" au aceeasi radacina, oare intamplator sanatatea sufleteasca influenteaza sanatatea trupeasca? Poate ca orice suferinta este o lipsa de credinta…

Sfintii nu au facut altceva decat sa iubeasca curat pe Dumnezeu, traind in libertatea provenita din despartirea de pacat. Cand ii cinstesc pe ei ma impartasesc din bucuria lor; si cand ma impartasesc din bucuria lor, ma trezesc la viata adevarata. Faptul ca avem atat de multi Sfinti demonstreaza dorinta de a trai, de a sluji, de a se jertfi a poporului roman pentru Hristos.

Si nu uitati ca "Dumnezeu este iubire" dupa cum spune Sf. Ap. si Evanghelist Ioan, si El ne invata cum sa traim, cum sa slujim si cum sa ne jertfim.

vineri, 15 iunie 2012

Mihail Eminescu: Rugãciune

Mihai Eminescu: 15.01.1850- 15.06.1889
Crãiasã alegându-Te,
Îngenunchem rugându-Te,
Din valul ce ne bântuie,
Înaltã-Te, ne mântuie;
Privirea-Ti adoratã,
Asuprã-ne coboarã,
O, Maicã Preacuratã
Si pururea Fecioarã, Maria.

Rugãmu-ne-ndurãrilor,
Luceafãrului, mãrilor,
Ascultã-a noastre plângeri,
Reginã între îngeri;
Din ceruri lin coboarã,
Luminã dulce, clarã,
O, Maicã Preacuratã
Si pururea Fecioarã, Maria.

joi, 14 iunie 2012

Joi in săptămâna a doua după Rusalii

Calendar: Pomenirea Sfântului Prooroc Elisei si Sfântul Metodie, patriarhul Constantinopolului

Suntem in perioada Postului Sfintilor Apostoli Petru si Pavel, care va dura pana la data cand vor fi sarbatoriti acestia: 29 iunie,

Ce citim din Sfanta Scriptura, joi, in săptămâna a II după Rusalii: 
:Ps 18, 4; Ps 18, 1.    
În tot pământul a ieşit vestirea lor, şi la marginile lumii cuvintele lor.Cerurile spun slava lui Dumnezeu şi facerea mâinilor Lui o vesteşte tăria.

10. Căci dacă, pe când eram vrăjmaşi, ne-am împăcat cu Dumnezeu, prin moartea Fiului Său, cu atât mai mult, împăcaţi fiind, ne vom mântui prin viaţa Lui.
11. Şi nu numai atât, ci şi ne lăudăm în Dumnezeu prin Domnul nostru Iisus Hristos, prin Care am primit acum împăcarea.
12. De aceea, precum printr-un om a intrat păcatul în lume şi prin păcat moartea, aşa şi moartea a trecut la toţi oamenii, pentru că toţi au păcătuit în el.
13. Căci, până la lege, păcatul era în lume, dar păcatul nu se socoteşte când nu este lege.
14. Ci a împărăţit moartea de la Adam până la Moise şi peste cei ce nu păcătuiseră, după asemănarea greşelii lui Adam, care este chip al Celui ce avea să vină.
15. Dar nu este cu greşeala cum este cu harul, căci dacă prin greşeala unuia cei mulţi au murit, cu mult mai mult harul lui Dumnezeu şi darul Lui au prisosit asupra celor mulţi, prin harul unui singur om, Iisus Hristos.
16. Şi ce aduce darul nu seamănă cu ce a adus acel unul care a păcătuit; căci judecata dintr-unul duce la osândire, iar harul din multe greşeli duce la îndreptare.

Mt. 8, 23-27
23. Intrând El în corabie, ucenicii Lui L-au urmat.
24. Şi, iată, furtună mare s-a ridicat pe mare, încât corabia se acoperea de valuri; iar El dormea.
25. Şi venind ucenicii la El, L-au deşteptat zicând: Doamne, mântuieşte-ne, că pierim.
26. Iisus le-a zis: De ce vă este frică, puţin credincioşilor? S-a sculat atunci, a certat vânturile şi marea şi s-a făcut linişte deplină.
27. Iar oamenii s-au mirat, zicând: Cine este Acesta că şi vânturile şi marea ascultă de El?


Se îndreptau spre ţărmul celălalt al mării. Domnul dormea. S-a pornit o furtună si toţi au fost cuprinşi de groază, iar despre faptul că Domnul era cu ei şi, ca atare, nu aveau a se teme de nimic, au uitat. Aşa se întâmplă şi în viaţă, atât în cea din afară, cât şi în cea lăuntrică. Se porneşte o furtună de strâmtorări sau de patimi, iar noi ne tulburăm până ce cădem sufleteşte, socotind că aşa e firesc; dar Domnul ne trimite lecţia: „puţin credincioşilor!" Si pe bună dreptate! Nu poţi să nu iei seama la cele ce se petrec cu tine; dar poţi întotdeauna să-ţi păstrezi liniştea cugetului. Mai înainte de toate, vezi ce vrea de la tine Dumnezeu si pleacă-te cu smerenie sub mâna Lui cea tare. Nu te tulbura, nu te îngrijora. Apoi, ţine trează credinţa că Domnul este cu tine şi cazi la picioarele Lui în rugăciune! Să nu ţipi, însă: „Pier!", ci strigă, încredinţândute voii Lui: „Doamne! Dacă vrei, Tu poţi orice. Totuşi, facă-se voia Ta, nu voia mea". Să fii încredinţat că astfel vei trece de furtuna ce se ridică.

Pomenirea Sfântului Prooroc Elisei.
Acesta a fost fiul lui Safat, din Aelmut, din pământul lui Ruben, şi pentru el s-a făcut semn, căci atunci când s-a născut el în Galgala, juninca cea de aur ce era în Silom a zbierat tare, încât s-a auzit şi în Ierusalim. Iar preotul a zis, din pricina arătării, că prooroc s-a născut astăzi în Ierusalim, care va strica cele cioplite, şi va zdrobi cele vărsate. Şi a făcut Dumnezeu multe semne prin mâna proorocului Elisei. Deci murind, a fost îngropat în Samaria, în Sevastopoli. Acesta a proorocit pentru venirea Domnului, şi a vindecat apele din Ierihon, care erau sterpe şi sărate, zicând: "Acestea zice Domnul: vindeca-voi apele acestea", şi s-au vindecat. A înviat şi morţi, şi a curăţit de lepră pe Neeman Sirianul, şi a făcut de s-a umplut de lepră Ghiezi, sluga lui, pentru iubirea de argint a lui, şi pentru neascultare. Şi mort fiind, a înviat pe un mort şi a despărţit curgerea Iordanului, lovindu-l cu cojocul lui Ilie (prăznuit pe 20 iulie); încă şi alte multe minuni a făcut.
Sfântul Metodie, Patriarhul Constantinopolului, s-a născut în Sicilia, într-o familie bogată. Având vocaţia de a-I sluji lui Dumnezeu, Metodie s-a retras de tânăr într-o mănăstire din insula Kios, pe care a renovat-o din resursele proprii. În vremea iconoclastului Leon Armenianul (813-820), Metodie ocupa înalta funcţie numită în greacă  "apokrisiaros" ( adică avocat pe probleme bisericeşti) sub Sfântul Patriarh Nichifor (prăznuit în 2 iunie). Acesta l-a trimis într-o misiune papală la Roma şi a rămas acolo. Între timp Leo l-a îndepărtat de la patriarhie pe Nichifor înlocuindu-l cu iconoclastul Teodot din Melissinea, care era poreclit "Kassiter" (adică "omul de tablă") (815-822). După moartea lui Leo Armeanul, Metodie s-a întors ca prezbiter şi a luptat fără încetare împotriva ereziei iconoclaste.
Împăratul Mihail cel Bâlbâit (820-829) s-a dovedit la început părtinitor al celor întemniţaţi pentru venerarea icoanelor, eliberându-i din închisoare, dar s-a răzgândit după o vreme şi a reînceput persecuţia împotriva ortodoxiei. Sfântul Metodie a ajuns după gratii într-o temniţă din Akrita. După moartea lui Mihail, conducător a fost Teofil (829-842), care deşi iconoclast şi el, l-a eliberat totuşi pe Sf. Metodie din temniţă, dovedindu-se un om de caracter şi literat, care l-a apreciat pe Metodie pentru erudiţia sa. Văzându-se liber, Sf. Metodie a reluat lupta împotriva ereticilor, tolerat fiind o vreme de împărat.
Dar, după o înfrângere într-o luptă cu arabii, Teofil şi-a vărsat nervii pe Metodie, spunând că Dumnezeu l-a pedepsit pentru că a lăsat un închinător la icoane să stea în preajma lui. Metodie a încercat să-l facă să înţeleagă că Dumnezeu îl pedepseşte tocmai pentru insulta adusă sfintelor icoane. Dar sfântul n-a obţinut decât ordinul de a fi torturat. Fiind lovit mai mult în faţă, păgânii i-au rupt falca şi i-au lăsat cicatrice îngrozitoare pe faţă. Metodie a fost transferat pe insula Antigonos şi închis într-o peşteră adâncă împreună cu doi tâlhari, unde a stat fără să vadă lumina zilei timp de şapte ani, până la moartea împăratului Teofil. În tot acest timp, sfinţii mărturisitori Teodor şi Teofan Poetul (prăznuiţi în 27 decembrie), care erau de asemenea întemniţaţi, îi trimiteau lui Metodie versuri de încurajare iar Metodie le răspundea tot în versuri.

După moartea lui Teofil, fiul acestuia Mihail al III-lea (842-867) a ajuns împărat, dar nefiind destul de matur, Imperiul Bizantin a fost condus de fapt de mama acestuia, împărăteasa Teodora, închinătoare la icoane.
Împărăteasa a încercat să extirpe erezia iconoclastă şi a dat ordin să fie eliberaţi toţi cei închişi pentru că s-au închinat la icoane. Ereticul Annios, patriarhul de atunci a fost înlăturat şi Sf. Metodie a fost făcut patriarh în locul lui. Apoi s-a organizat un sinod local la Constantinopol, prezidat de Sf. Metodie, în anul 842, în care s-a reintrodus închinarea la icoane şi s-a stabilit sărbătoarea anuală a  triumfului ortodoxiei. "Sinodikonul Ortodoxiei" compus de Sf. Metodie se cântă în prima duminică din Postul Mare.
În încercarea de a-i mânji reputaţia şi de a distruge iubirea enoriaşilor pentru el, păgânii au scos zvonuri cum că sfântul şi-ar fi încălcat castitatea. Însă blasfemiatorul a fost prins şi ruşinat în faţa tuturor. Ultimii ani ai sfântului au trecut cu pace, cu multă trudă în slujba Bisericii, renovând biserici ruinate de eretici, recuperând sfinte moaşte împrăştiate de păgâni şi mutând sfintele moaşte ale Patriarhului Nichifor de la locul întemniţării înapoi la Constantinopol.
Sfântul Metodie a murit în anul 846. El a fost apropiat duhovniceşte de Ioanichie (prăznuit în 4 noiembrie), care a proorocit că acesta va deveni patriarh şi că va muri în acel an. Pe lângă "Sinodikonul Ortodoxiei," sfântul a mai întocmit un set de reguli pentru cei convertiţi la Ortodoxie, trei ritualuri de căsătorie, mai multe pastorale şi imnuri bisericeşti.

miercuri, 13 iunie 2012

Miercuri, in săptămâna a doua după Rusalii

Calendar: Sfinta Muceniţa Achilina; Sfantul Ierarh Trifilie, Episcopul Levcosiei din Cipru.

Suntem in perioada Postului Sfintilor Apostoli Petru si Pavel, care va dura pana la data cand vor fi sarbatoriti acestia: 29 iunie,

Ce citim din Sfanta Scriptura, miercuri, in săptămâna a II după Rusalii: 
Şi s-a bucurat duhul meu de Dumnezeu, Mântuitorul meu, că a căutat spre smerenia roabei Sale. Că, iată, de acum mă vor ferici toate neamurile.

Rm 4, 13-25
 13. Pentru că Avraam şi seminţia lui nu prin lege au primit făgăduinţa că vor moşteni lumea, ci prin dreptatea cea din credinţă.
14. Căci dacă moştenitorii sunt cei ce au legea, atunci credinţa a ajuns zadarnică, iar făgăduinţa s-a desfiinţat,
15. Căci legea pricinuieşte mâine; dar unde nu este lege, nu este nici călcare de lege.
16. De aceea (moştenirea făgăduită) este din credinţă, ca să fie din har şi ca făgăduinţa să rămână sigură pentru toţi urmaşii, nu numai pentru toţi cei ce se ţin de lege, ci şi pentru cei ce se ţin de credinţa lui Avraam, care este părinte al nostru al tuturor,
17. Precum este scris: "Te-am pus părinte al multor neamuri", în faţa Celui în Care a crezut, a lui Dumnezeu, Care înviază morţii şi cheamă la fiinţă cele ce încă nu sunt;
18. Împotriva oricărei nădejdi, Avraam a crezut cu nădejde că el va fi părinte al multor neamuri, după cum i s-a spus: "Aşa va fi seminţia ta";
19. Şi neslăbind în credinţă, nu s-a uitat la trupul său amorţit - căci era aproape de o sută de ani - şi nici la amorţirea pântecelui Sarrei;
20. Şi nu s-a îndoit, prin necredinţă, de făgăduinţa lui Dumnezeu, ci s-a întărit în credinţă, dând slavă lui Dumnezeu,
21. Şi fiind încredinţat că ceea ce i-a făgăduit are putere să şi facă.
22. De acea, credinţa lui i s-a socotit ca dreptate.
23. Şi nu s-a scris numai pentru el că i s-a socotit ca dreptate,
24. Ci se va socoti şi pentru noi, cei care credem în Cel ce a înviat din morţi pe Iisus, Domnul nostru,
25. Care S-a dat pentru păcatele noastre şi a înviat pentru îndreptarea noastră.

  
Mt 7, 21-23


21. Nu oricine Îmi zice: Doamne, Doamne, va intra în împărăţia cerurilor, ci cel ce face voia Tatălui Meu Celui din ceruri.
22. Mulţi Îmi vor zice în ziua aceea: Doamne, Doamne, au nu în numele Tău am proorocit şi nu în numele Tău am scos demoni şi nu în numele Tău minuni multe am făcut?
23. Şi atunci voi mărturisi lor: Niciodată nu v-am cunoscut pe voi. Depărtaţi-vă de la Mine cei ce lucraţi fărădelegea.


Sfantul Teofan Zavoratul: Talcuiri la Sfanta Scriptura
„Nu oricine îmi zice: Doamne,Doamne, va intra întru împărăţia cerurilor, ci cel ce face voia Tatălui Meu Celui din ceruri." Numai cu rugăciunea nu te vei mântui; la rugăciune trebuie să adaugi şi plinirea voii lui Dumnezeu - toate îndatoririle pe care le ai, potrivit cu tagma ta cu rânduiala de viaţă în care eşti lăsat. Si la rugăciune trebuie să cerem în primul rând ca Dumnezeu să ne învrednicească a nu ne abate cu nimic de la sfânta Lui voie; şi invers, cel ce are râvnă să plinească în toate voia lui Dumnezeu se roagă mai cu îndrăznire înaintea Domnului, iar rugăciunea acestuia ajunge mai lesne la scaunul Lui. De asemenea, acolo unde rugăciunea nu este însoţită de vieţuirea după voia lui Dumnezeu, ea nu este adevărată rugăciune, făcută din inimă şi cu trezvie, ci rugăciune făcută doar în afară, citită, în timpul căreia nevrednicia sufletească este acoperită cu ceaţa multei vorbiri, iar gândurile rătăcesc în neorânduială. Evlavia trebuie să îmbine amândouă aceste laturi ale vieţii duhovniceşti, şi roadele se vor arăta.

Sfinta Muceniţa AchilinaAceasta a trăit în zilele împăratului Diocleţian, şi era din Vivlos, cetate a Palestinei, fiica unui mare şi strălucit bărbat, anume Eutolmie. Şi fiind botezată de Eutalie episcopul, şi ajungând în vârsta de 15 ani, trăgea şi întorcea spre credinţa în Hristos pe fetele cele ce erau de vârsta ei şi crescute împreună cu dânsa, şi le învăţa să se ferească de idoli. Dar a fost pârâtă la guvernatorul Ulosian de un oarecare Nicodim. Şi fiind adusă la întrebare, a mărturisit numele lui Hristos. Şi pentru aceea a fost bătută şi pătrunsă prin urechi cu ţepi de fier arse, atâta cât i-a dat şi sângele pe nari, şi i s-a încins tot capul de arsură; după aceea tăindu-i-se capul, s-a mutat către Domnul.
Şi se face pomenirea ei în sfânta sa mucenicie ce se află aproape de târgul ce este lângă zid.

Sfantul Ierarh Trifilie, Episcopul Levcosiei din Cipru
Sfântul Trifilie, Episcopul Leukosiei, s-a născut la Constantinopol şi a studiat în Beirut - Liban. Era foarte inteligent şi literat, cu toate acestea şi-a ales ca îndrumător un om fără educaţie dar de o sfinţenie rară, şi anume pe Sf. Spiridon al Trimitundei (prăznuit în 12 decembrie).

În vremea aceea, împăratul Constantin al II-lea (337-340) a căzut grav bolnav şi nefiind doctor care să-l poată ajuta, s-a întors la Dumnezeu pentru ajutor. În vis i-a apărut un înger care-l îndruma spre un grup de ierarhi, dintre care i-a arătat pe doi, spunând că numai prin ei se va putea vindeca.


Împăratul a dat imediat un edict prin care îi chema pe episcopi la adunare, printre ei fiind şi Sf. Spiridon, care împreună cu discipolul său, Sf. Trifilie s-au prezentat în faţa împăratului. Bolnavul i-a recunoscut îndată pe cei prin care avea să se vindece după cum i-a arătat îngerul. S-a închinat în faţa lor şi i-a rugat să se roage pentru sănătatea lui. Atunci Sf. Spiridon a pus mâna pe capul împăratului şi după ce s-a rugat acesta s-a însănătoşit.


Sf. Trifilie a fost impresionat de viaţa frumoasă de la palat, de figura impunătoare a împăratului şi de toate frumuseţile de-acolo, încât Sf. Spiridon l-a întrebat "De ce te minunezi?" Crezi că toate acestea îl fac pe împărat mai drept în faţa lui Dumnezeu?" Toţi aceştia, împăratul împreună cu demnitarii vor sta în faţa scaunului de judecată al lui Dumnezeu cu cei mai săraci laolaltă. Omul trebuie să caute binecuvântarea şi slava cerească."


La scurt timp, Sf. Trifilie a fost înscăunat Episcop al Leukosiei în Cipru şi îl vizita deseori pe Sf. Spiridon. Odată, au trecut împreună pe lângă nişte vii şi o grădină foarte frumoase şi pline de rod, numite Parimnos. Sf. Trifilie a fost din nou atras de aceste pământuri şi ar fi dorit să le exploreze mai îndeaproape. Sf. Spiridon, citindu-i gândurile l-a întrebat de ce îşi doreşte lucruri lumeşti şi efemere când omul ar trebui să-şi adune comori în cer şi pentru aceasta să se nevoiască. Astfel, prin rugăciunile mentorului său, Sf. Trifilie a mers pe calea desăvârşirii sale spirituale, dobândind milă, inimă curată, credinţă dreaptă şi nu în cele din urmă iubire, pe lângă alte virtuţi.


La un sinod al episcopilor care a avut loc în Cipru, părinţii l-au rugat pe Sf. Trifilie să le vorbească, cunoscută fiind erudiţia şi cultura acestuia. Alegând ca subiect vindecarea slăbănogului de către Mântuitorul Hristos (Marcu 2:11), în loc de "pătuţ" aşa cum apărea în sfânta scriptură, a spus "pat". Foarte nemulţumit de această omisiune a Sfântului Trifilie, Sf. Spiridon i s-a adresat dur, spunându-i: "Te crezi mai vrednic decât Cel care a spus "pătuţ" încât să te ruşinezi de cuvintele Lui ?, ieşind hotărât din biserică. Astfel, Sf. Trifilie a primit o lecţie de umilinţă, ca să nu mai fie niciodată mândru de erudiţia sa. Sf. Trifilie şi-a condus mai departe turma cu pricepere şi din moştenirea rămasă de la mama sa, acesta a construit mănăstirea de la Leukosia. Sfântul a plecat la ceruri la o vârstă foarte înaintată, prin anul 370.
Pelerinul rus Egumenul Daniel a văzut sfintele moaşte ale Sf. Trifilie în Cipru, la începutul sec. al XII-lea.

Bine ati venit!

Fotografiile cu care particip la Carmen, pot fi vazute si comentate la urmatoarele adrese:

Miresme si culori in prag de vara, cand florile tacute in suflet se coboara

Miercuri, zi cu fotografii

http://adriana-dardindar.blogspot.ro/2009/06/cand-strazile-miros-ceai-de-tei.html

http://adriana-dardindar.blogspot.ro/2012/06/tacere-cu-parfum-de-flor-de-tei.html