vineri, 30 noiembrie 2012

Sfantul Apostol Andrei: contemporan cu Domnul Nostru Iisus Hristos

http://www.sfantulandrei.info/

40. Unul dintre cei doi care auziseră de la Ioan şi veniseră după Iisus era Andrei, fratele lui Simon Petru.
41. Acesta a găsit întâi pe Simon, fratele său, şi i-a zis: am găsit pe Mesia (care se tâlcuieşte: Hristos).
Sf. Apostol Andrei a fost din Betsaida, orasel pe malul lacului Ghenizaret, fiul lui Iona, din Galileea, si fratele lui Petru, primul dintre ucenicii Domnului Hristos. Inainte de a fi Apostol al Domnului, Sfantul Andrei a fost ucenic al Sfantului Ioan Botezatorul. Dar, daca a auzit, a doua zi dupa Botezul lui Iisus in Iordan, pe dascalul sau Ioan, aratand cu degetul catre Iisus si zicand: "Iata Mielul lui Dumnezeu, Cel ce ridica pacatul lumii" (Ioan, 1, 29), Sfantul Andrei, lasandu-l pe Ioan, a urmat dupa Hristos, zicand fratelui sau Petru: "Am gasit pe Mesia, care se talcuieste Hristos" (Ioan, 1, 41). Si astfel, l-a tras si pe Petru spre dragostea lui Hristos. Drept aceea, Sfantului Andrei i se mai spune si Apostolul cel dintai chemat al Domnului. Si se afla in Scriptura si alte multe invataturi despre dansul.
Din zilele acelea, ca si ceilaiti Apostoli, Sfantul Andrei a urmat Mantuitorului, insotindu-l pe drumurile Tarii Sfinte, adapandu-se din izvorul nesecat al dumnezeiestilor descoperiri pe care le aducea Mantuitorul. A fost martor faptelor minunate savarsite de Domnul, s-a impartasit din cuvantul dumnezeiesc, datator de viata, al credintei celei noi intemeiata de Hristos, si, mai presus de toate, a vazut Patimile Domnului, a plans moartea Lui pentru noi si s-a intarit in credinta, in ziua Invierii.
La randul ei, Traditia Bisericii ne spune ca, dupa Inaltarea Domnului la cer si dupa Cincizecime, Apostolii au tras la sorti si au mers in toata lumea, pentru propovaduire. Atunci, acestui intai chemat, i-a cazut sortul sa mearga in Bitinia, Bizantia, Tracia si Macedonia, cu tinuturile din jurul Marii Negre, pana la Dunare si Scitia (adica Dobrogea noastra) si pana in Crimeia. Insa, a umblat in aceste locuri nu in graba, ci, in fiecare, zabovind si rabdand multe Impotriviri si nevoi, pe toate biruindu-le cu ajutorul lui Hristos. S-a intors la urma din nou in Bizantia, hirotonind acolo episcop pe Stahie si, strabatand celelalte tari, a ajuns la tinutul Peloponezului, unde pe multi i-a tras de la idoli la Hristos. Tot din Traditie, mai stim ca Sfantul Andrei a avut si un sfarsit de mucenic, fiind rastignit, la Patras, langa Corint, cu capul in jos, pe o cruce in forma de X, careia i s-a spus "Crucea Sfantului Andrei". Dumnezeului nostru slava!

Vineri si sambata: La multi ani!

Sursa; aici

http://www.ziarullumina.ro/articole;2151;0;77399;0;Pomenirea-Sfantului-Apostol-Andrei---sarbatoare-legala-in-Romania.html
http://sfantul-andrei-saguna.blogspot.ro/p/acatistul-sfantului-andrei-saguna.html

miercuri, 28 noiembrie 2012

Buna dimineata de miercuri, ultima din luna noiembrie

...sau buna ziua...sau buna seara...sau noapte buna, in functie de momentul zilei care va aduce pe blog.

In aceasta miercuri v-am pregatit mai multe postari si am planificat si postarile pentru urmatoarele zile. Cel mai usor mi-a fost cu postarile pentru joi, vineri, sambata si duminica. Cei care se vor abate pe aici, vor vedea de ce.

In functie de preferinte, puteti deschide urmatoarele ferestre:  

Miercurea in cuvinte

Miercurea in fotografii
La Carmen, va puteti intoarce pe aici: http://vis-si-realitate-2.blogspot.ro/2012/11/miercurea-fara-cuvinte48-targul-de.html

Miercurea, puntea dintre doua Duminici (varianta scurta)

Duminica a XXX-a după Rusalii: Dregătorul bogat - păzirea poruncilor






Duminica a XXXI-a după Rusalii: Vindecarea orbului din Ierihon


Miercurea, puntea dintre doua Duminici

Imi place foarte mult ziua de miercuri. Vecina cu ziua de marti, incununata cu  o cina casnica, ziua de miercuri este aproape mereu o zi de post. Dupa ea urmeaza ziua de joi, o zi in care mi-ar placea sa fac multa salata pentru prieteni.

Dar sa revin la ziua de azi: miercuri. Pentru a ajunge la ea, Duminica am mers la biserica, pentru a multumi ca am petrecut cu bine saptamana trecuta si pentru a ne ruga pentru saptamana de acum. Ce zi frumoasa, Duminica! O Sfanta Mare Mucenita, Ecaterina si un Sfant Mare Mucenic, Mercurie, s-au rugat impreuna cu noi, mai ales ca Duminica s-a terminat si Praznicul Intrarii în Biserică a Maicii Domnului. Ne-au pus pe ganduri cuvintele auzite din Sfanta Evanghelie, despre dregatorul cel bogat si pazirea poruncilor si cand ne-am asezat la masa, ar fi trebuit sa ne amintim despre aceste cuvinte si sa punem deoparte o bucatica de peste si pentru un om sarac. Seara, uitandu-ma in calendar, am observat ca incepand cu vineri, sfarsitul acestei saptamani este dezlegat la peste. Poate ne amintim atunci.

Nu poate fi miercuri fara luni si marti, zile pe care orice femeie stie cum sa le petreaca pentru a fi rai in casa sa. Sau ar trebui sa stie. Cine nu stie, sa arunce o privire discreta peste gardul vecinilor, poate acolo gaseste un petec de rai din care se poate inspira. Sa nu va imaginati ca eu am raiul in curte; daca ar fi fost asa, zilnic ar fi fost usa portilor deschise si lectii gratuite pentru doritori. Insa imi doresc si ma pregatesc, invatand de la altii, pentru ca am vazut ca este posibil. Am o lista intreaga de femei carora trebuie sa le multumesc pentru dragostea cu care m-au primit in micul lor rai. Surprinzator, nici una dintre ele nu are blog si nici nu prea navigheaza pe net si poate multi ar spune ca aceste femei nici nu exista. Surprinzator, lor nici nu le pasa de ce spune lumea despre ele, preocupate fiind sa-si pastreze raiul in casa, nu au timp de gura lumii. Ferice de ele si de familiile lor, ocrotite de sfinti. Sfinti, care la randul lor sunt cinstiti zilnic de aceste femei, fie chiar doar prin simpla pomenire a numelor lor inscrise in calendar.

Miercuri, adica azi. 28 noiembrie 2012. Ziua are inca 10 ore si noaptea, luminata de o luna plina, are 14 ore. Este inca toamna, chiar daca pe sfarsite. Este zi de post, poate chiar mai aspru pentru cei care sunt cu gandul la Prislop, unde se odihneste Parintele Arsenie Boca sau pentru cei care doresc sa il cinsteasca asa cum se cuvine pe Sfantul Apostol Andrei, cel întâi chemat, ocrotitorul Romaniei, participand vineri la Sfanta Liturghie.

Miercuri, pe blog, o zi cu patru postari: cu si fara cuvinte, toate dedicate acestei zile.

Miercuri, zi de echilibru, necesara pentru a ajunge la un capat de saptamana in care fiecare zi sa fie placuta si plina de bucurie.

Miercuri, o zi, la fel cum sunt toate zilele saptamanii, potrivite pentru pauze de rugaciune,  pentru ca rugaciunea face timpul sa treaca cu folos

Miercuri, ziua de azi, un dar de la Dumnezeu, in care imi doresc sa pun o eticheta mare peste zilele de joi, vineri, sambata si duminica, pe care sa se poata citi de la mare distanta: FARA NET.

Fara net in zilele ce urmeaza, pentru ca am observat ca lumea virtuala imi tulbura privirea si de multe ori, cu toate ca am ochi si port si ochelari, sunt mai oarba decat orbul din Ierihon, despre care vom auzi Duminica, vorbindu-se la Sfanta Liturghie.

Pana miercurea viitoare, va doresc in continuare o saptamana plina de bucurii. 

La multi ani, dar nu oricum, ci in dragostea Sfintei Treimi, a Maicii Domnului si a Tuturor Sfintilor!


PS. Toate postarile din aceasta miercuri: http://adriana-dardindar.blogspot.ro/2012/11/buna-dimineata-de-miercuri-ultima-din.html





28 noiembrie, cu multi ani in urma

Sfintii zilei: Sfantul Cuvios Stefan cel Nou si
Sfântul Mucenic Irinarh

http://www.basilica.ro/stiri/28_l_cuviosul_mucenic_stefan_cel_nou_sfantul_mucenic_irinarh_5029.html
Parintele Arsenie Boca
29 sept. 1910 - 28 nov. 1989

http://www.arsenieboca.ro/autobio/autobio.html
Caderea Plevnei 
 28 nov. 1877
http://karina-lumeanoastra.blogspot.ro/2011/http://adriana-dardindar.blogspot.ro/2012/11/miercurea-puntea-dintre-doua-duminici.html11/1877-caderea-plevnei.html

marți, 27 noiembrie 2012

Părintele Arsenie Boca: Toate relele încep de la stomac




  • Postul e vechi şi începe odată cu omul. E prima poruncă a stăpânirii de sine.
  • Un organism topit cu postul nu mai are putere să schimbe convingerile conştiinţei.
  • Mai bine de jumătate din numărul patimilor sunt ale minţii. Postul lucrează şi asupra acestora.
  • Cu trupul nu putem trata decât prin post. El nu ştie şi nu recunoaşte convingeri. De aceea el trebuie uscat, încet şi cu socoteală, fiindcă, în mocirla uscată, porcii patimilor nu mai vin să se scalde.
Încă din rai i-a rânduit Dumnezeu lui Adam, strămoşul neamului omenesc, înfrânarea de la mâncare; şi n-a ascultat Adam. Iar neascultarea aceasta l-a scos afară din Rai. Şi a plâns Adam pe urmă! De atunci pribegim şi noi pe afară şi plângem plânsul lui Adam, căci de atunci noi nu mai putem vedea pe Dumnezeu. Aceasta întru pomenirea izgonirii lui Adam din Rai.
De atunci au postit toţi cei ce au făcut lucrul lui Dumnezeu: Moise, Proorocii şi toţi cei dinainte de Hristos. Nici nu mai vorbim de cel mai aspru post pe care l-a postit vreodată Sfântul Ioan Botezătorul. Mântuitorul Însuşi a postit 40 de zile înainte de a-şi începe propovăduirea. Întru pomenirea acestui post al Mântuitorului au rânduit Sfinţii Părinţi aceste 7 săptămâni şi totodată pentru curăţirea sufletului pentru înviere (învierea lui Dumnezeu în noi). Învierea Mântuitorului din morţi e o lucrare aşa de mare încât covârşeşte toată mintea şi nu poate intra în suflet necredincioşilor şi nici în trupul pătimaş. De aceea trebuie post, căci cu Învierea Mântuitorului din morţi mărturisim şi învierea noastră şi învierea lui Dumnezeu în noi.

Cateva intrebari si raspunsuri ale Părintelui Arsenie Boca (extrase din „Cuvinte vii” şi „Lupta duhovnicească cu lumea, trupul şi diavolul”) puteti citi in continuare aici:

http://apostolatintarafagarasului.blogspot.ro/2012/10/parintele-arsenie-boca-toate-relele.html
Cine e împotriva postului?
Cine nu poate posti?
De ce nu pot posti aceştia?
Cum să postim?
Nu e de ajuns să nu mănânci carne

luni, 26 noiembrie 2012

joi, 22 noiembrie 2012

Glosa crestina

10 februaria 1930- 22 noiembrie 2007
din volumul Versuri duhovnicesti de Arhim. Ioanichie Balan

Viaţa-i drum necunoscut,
Un nor fără de urmă;
S-arată dulce la-nceput
Şi-amară cînd se curmă.

Tu însă pururea fii treaz
Şi lasă lenea, somnul.
Primeşte-aici orice necaz,
Căci mâine mergi la Domnul.

Viaţa este-un drum cotit
Ce urcă şi coboară;
Destui în ea s-au rătăcit,
Crezând că e uşoară.

Tu însă, frate, nu umbla
Pe drum fără povaţă;
Cu grijă aleargă, nu uita
Că ai o altă viaţă.

Viaţa este-un câmp întins,
Un loc de suferinţă,
În care omul moare-nvins
De n-a avut credinţă.

Tu saltă-ţi ochii spre Iisus
Şi rabdă-n viaţă toate,
Căci numai singur Cel de sus
Să te-ntărească poate.

Viaţa este-un veşnic dor,
O sfântă nostalgie
Ce urcă sufletul în zbor
Spre cer, spre veşnicie.

Tu nu căta să ai mereu
În lume fericire;
La cer te cheamă Dumnezeu
Să-ţi deie mântuire.

Viaţa este ca un pom
Cu fructe-nşelătoare,
Dintr-însa gustă bietul om
Şi făr’ să ştie moare.

Deci nu întinde mâna ta
Să guşti din toate cele,
Că mai-nainte de-a gusta
Să ştii că toate-s rele.

Viaţa este-o cale grea,
O mare de păcate,
Prin care omul făr’ să vrea
Îi este dat să-noate.

Tu saltă-ţi ochii veşnic sus,
Spre zarea cea albastră;
Acolo-n cer, lângă Iisus,
Acolo-i casa noastră.

Viaţa este un fluviu lat,
Adânc şi plin de valuri;
Destui în ea s-au aruncat,
Dar n-au ieşi la maluri.

Aruncă-te în valuri deci
Şi cu nădejde-noată
Căci nici nu ştii când o să treci
Şi o să mori odata.

Căci viaţa-i drum necunoscut,
Un nour ce se curmă.
Tu plângi mai bine la-nceput,
Să nu suspini la urma!...

sâmbătă, 17 noiembrie 2012

vineri, 16 noiembrie 2012

joi, 15 noiembrie 2012

CEA DINTAI DATORIE A CREDINCIOSULUI

1. Care este cea dintai datorie si cea mai mare grija a credinciosului in viata?
Cea dintai datorie si cea mai mare grija a credinciosului in viata este grija de mantuirea sufletului sau. Nimic pe lume nu e mai de pret pentru el ca mantuirea sufletului, dupa cuvantul Mantuitorului, care zice: «Ce va folosi omului de ar dobandi lumea toata si-si va pierde sufletul sau? Sau ce va da omul, in schimb, pentru sufletul sau?» (Marcu 8, 36-37).

2. Dar ce este mantuirea?
Mantuirea este eliberarea din robia pacatului si a mortii si dobandirea vietii de veci, in Hristos. Ea ne-a fost facuta cu putinta de intruparea, jertfa, invierea si inaltarea Domnului nostru Iisus Hristos la cer, si ne-o insusim prin harul dumnezeiesc, cu care trebuie sa conlucram prin credinta si fapte bune. De mantuire se poate impartasi orice om, caci Dumnezeu – voieste ca toti oamenii sa se mantuiasca si sa vina la cunostinta adevarului» (I Timotei 2, 4).

3. Unde se gaseste adevarul care duce la mantuire?
Adevarul care duce la mantuire se gaseste in Sfanta Biserica Ortodoxa, „stalpul si temelia adevarului” (I Timotei 3, 15).

4. De la cine are Biserica Ortodoxa acest adevar?
Biserica Ortodoxa are acest adevar de la Dumnezeu insusi, vestit mai dinainte prin patriarhii, dreptii si proorocii Vechiului Testament, care au avut o viata si cugetare sfanta, si apoi in mod desavarsit prin insusi Fiul Sau intrupat, Domnul nostru Iisus Hristos, Mantuitorul, cum spune Sfantul Apostol Pavel: «Dupa ce Dumnezeu odinioara, in multe randuri si in multe chipuri, a vorbit parintilor nostri prin prooroci, in zilele acestea mai de pe urma ne-a grait noua prin Fiul, pe Care L-a pus mostenitor a toate si prin Care a facut si veacurile; Care fiind stralucirea slavei si chipul fiintei Lui si Care tine toate cu cuvantul puterii Sale...» (Evrei. 1, 1-3),

5. Cum a dat Dumnezeu acest adevar?
Acest adevar l-a dat Dumnezeu prin Descoperirea dumnezeiasca. 


miercuri, 14 noiembrie 2012

Cuvinte cheie

Mereu dar mai ales in perioada posturilor, trebuie sa ne indreptam gandul spre Dumnezeu si pasii spre biserica.
Din constatarile anilor trecuti, am observat ca in aceasta perioda, cuvintele de cautare prin care cititorii ajung pe blog sunt cele de mai jos, pe care le-am ordonat alfabetic dar dintre care cel de baza mi se pare a fi duhovnic, pentru ca fara un duhovnic, riscam sa nu  inaintam deloc duhovniceste sau si mai rau, sa cadem.
De astazi pana in ziua de 24 decembrie (de fapt pana pe 25, dupa Sfanta Liturghie) suntem in post. M-as bucura sa nu imi viziteze nimeni blogul in aceasta perioada, pentru ca si eu tind spre a tine post si de net. Daca totusi vor fi vizitatori, sper ca randurile de mai jos, sa ne fie de folos si sa trezeasca in noi dorul de Sfintele Slujbe prin care sa reusim sa devenim la suflet copii si la minte intelepti.  Domane, ajuta!

Click pe fiecare rand pentru a deschide o noua pagina.
Cate o lectie pentru fiecare zi de post:: http://www.patriarhia.ro/ro/documente/catehismlista.html

De la dragoste la fericire

Click pe fiecare cuvant colorat pentru a deschide o noua pagina.

DRAGOSTEA CRESTINA Catehism 29
LEGEA MORALA Catehism 30
PORUNCILE BISERICESTI Catehism 31
CONSTIINTA MORALA Catehism 32
VIRTUTI Catehism 33
PACAT Catehism 34
CELE ZECE PORUNCI Catehism 35
DATORIILE CRESTINULUI Catehism 36
FAMILIA Catehism 37
STAT Catehism 38
BISERICA Catehism 39
LUME Catehism 40
SFATURILE EVANGHELICE Catehism 41
FERICIRILE Catehism 42


Catehism 01- Catehism 28: http://www.patriarhia.ro/ro/documente/catehismlista.html

Rugăciunea Bisericii

"Dacă doi dintre voi se vor învoi pe pământ asupra unui lucru pe care îl vor cere, li se va da lor de către Tatăl Meu, Care este în ceruri. Că unde sunt doi sau trei, adunaţi întru numele Meu, acolo sunt şi Eu în mijlocul lor" (Mt. 18, 19-20)

Prin rugăciunea obştească sau rugăciunea Bisericii se înţelege acel fel de rugăciune făcută în numele Bisericii şi din porunca ei, potrivit năzuinţelor ei şi după rânduielile întocmite de ea.

Spre deosebire de rugăciunea particulară, pe care fiecare o poate aduce lui Dumnezeu, Biserica are rugăciunea comună (obştească), adică la care iau parte toţi credincioşii. Unindu-ne la rugăciune toţi credincioşii, în biserică, avem nădejdea neclintită că Mântuitorul este în mijlocul nostru, rugându-Se pentru noi şi cu noi, după cum a făgăduit. Credincioşii adunaţi în biserică la rugăciune arată unii faţă de alţii mai multă dragoste, prin pilda de adâncă cinstire ce o dau sfintei slujbe. Adunarea laolaltă pentru rugăciune a creştinilor seamănă cu o tabără de luptă gata să înfrunte cu bărbăţie năvala iadului.

Biserica este lăcaşul sfânt, obştesc în care se preamăreşte Dumnezeu, se săvârşeşte Taina Sfintei Jertfe a lui Hristos şi în care se adună credincioşii spre a se împărtăşi din darurile şi adevărul mântuirii, prin sfintele slujbe. 


Sfantul Ioan Gura de Aur: Aşadar, fraţilor, să nu plecăm din biserică în timpul Sfintei Liturghii; şi iarăşi, când suntem în biserică, să nu stăm de vorbă. Să stăm cu frică şi cu cutremur, cu ochii plecaţi în jos, dar cu sufletul ridicat în sus. Să suspinăm, fără să ni se audă glasul, dar cu inima să ne bucurăm. Oare, nu vedeţi cât de nemişcaţi stau cei ce sunt lângă împăratul acesta pământesc, trecător şi muritor? Nu scot o vorbă, nu se clintesc, nu aruncă ochii ici şi colo, ci stau înfricoşaţi şi plini de cutremur. Ia pildă de la ei, omule, şi te rog să te înfăţişezi înaintea lui Dumnezeu aşa cum te-ai duce înaintea împăratului celui pământesc. Dar trebuie să te înfăţişezi cu mult mai multă frică înaintea împăratului celui ceresc. Acestea vi le-am spus adeseori şi nu voi înceta a vi le spune, până ce nu voi vedea că v-ati îndreptat.
 

Când intrăm în biserică, să intrăm cum se cuvine lui Dumnezeu. Să nu avem în suflet dor de răzbunare, ca nu cumva rugându-ne, când spunem: “Iartă-ne nouă, precum şi noi iertăm greşiţilor noştri”, să ne rugăm împotriva noastră. înfricoşătoare sunt cuvintele acestea! Cel ce le rosteşte, aproape că strigă aşa lui Dumnezeu: “Am iertat. Stăpâne, iartă-mă! Am dezlegat, dezleagă-mă! Le-am lăsat, lasă-mi-le! Dacă le-am ţinut, tine-mi-le! Dacă n-am iertat vecinului păcatele lui, nu mi le ierta nici Tu pe ale mele. Cu măsura cu care am măsurat, măsoară-mi şi Tu mie!”.

sursa: http://www.ioanguradeaur.ro/381/omilia-a-noua/

Despre milostenie

Sfantul Ioan Gura de Aur: Sa se stie ca cel ce face milostenie din dreapta avere si ca un placut lui Dumnezeu vietuieste si toata fapta buna o savarseste, acesta mare este intru Imparatia cerului. Iar, cel ce nu voieste sa rabde chinurile, nevoile si asupririle vietii, acela mic este inaintea lui Dumnezeu. Deci, spun iarasi ca cel ce vietuieste in credinta si in fapte bune primeste cu bucurie chinurile, primejdiile si toate asupririle, acela mare este inaintea lui Dumnezeu si intre oameni este intreg la mine si intre ingeri este slavit. Iar cei ce in viata de aici gresesc si nici un fel de primejdii nu primesc, aceia de mai mare osanda se fac vinovati. Iar cei ce, macar de au si gresit aici, dar rabda nevoile, primindu-le cu pocainta, laudand pe Dumnezeu si rugandu-se pentru cei ce le pricinuiesc lor nenorociri, aceia intocmai cu Sfintii isi vor primi soarta. Iar daca cineva nu crede cuvantul acesta, sa se gandeasca la nenorocirile lui Iov, la chinurile Apostolilor si, mai mult decat toti, la suferintele lui Pavel.
Ca Iov, cand facea milostenie si vietuia dupa placerea lui Dumnezeu, atunci mic era inaintea lui Dumnezeu, iar inaintea oamenilor era slavit. Iar cand primea primejdiile, atunci s-a facut mare inaintea lui Dumnezeu si slavit s-a facut intre toti Sfintii. Asemenea si Apostolii, cand faceau minunile si alte fapte bune, nu erau slaviti. Dar cand indurau primejdii si chinuri, atunci proslaviti erau foarte. Iar Pavel a rabdat primejdii si nevoi mai mult decat toti, drept aceea si cununi a luat mai multe decat toti, ca si este cel mai ales decat toti. Ca pentru cel ales, toti alesii sa dobandeasca mantuire, pe care unii au si castigat-o. Ca precum aurul lamurit este prin foc, asa si Sfintii se lamuresc prin chinuri. Iar pe pacatosi i-a slobozit Dumnezeu la rasfatare, dupa a lor voie, ca n-au voit hrana cea vesnica, ci de viata aceasta vremelnica s-au legat. Drept aceea, noi sa ne legam de cealalta si destule bunatati ne va da noua Dumnezeu. Iar cei ce cauta viata aceasta si o iubesc pe ea nu o vor primi pe cealalta.

Parintele Arsenie Boca: Când dai ceva, celui care are nevoie, veselia feţei tale să fie mai mare decât darul tău şi cu vorba fă -l să - şi uite necazul. Şi dacă faci aşa, bucuria este mai mare în mintea lui decât darul tău şi decât nevoia trupului. Amin

Despre post

  • Postul Craciunului este postul dinaintea Nasterii Domnului. Tine 40 de zile (15 noiembrie - 25 decembrie). Lasam sec in seara de 14 noiembrie (ziua Sf. Filip); iar daca aceasta zi cade miercuri sau vineri, incepem postul cu o zi mai inainte. E asezat pentru a ne pregati spre cuviincioasa intampinare a Nasterii Domnului si inchipuie noaptea in care traia omenirea dinainte de Mantuitorul, cand Patriarhii si Dreptii Legii vechi asteptau venirea Lui, cu post si rugaciune. Ne aduce aminte indeosebi de postul de 40 de zile al lui Moise in pustie, inainte de primirea Legii (les. 34, 28)609 (Sf. Simion al Tesalonicului, Raspuns la intrebarea 54, p. 327). Se dezleaga la peste in ziua de 21 noiembrie (Intrarea in Biserica a Maicii Domnului), fiind praznic mare. In ziua cea din urma a acestui post (Ajunul Craciunului) se ajuneaza, adica nu se mananca nimic pana la ivirea luceafarului de seara, care inchipuie steaua Magilor; apoi mancam uscat: seminte, poame, turte sau covrigi. Tot in aceasta seara, pe alocuri, slujitorii Bisericii umbla cu Icoana Nasterii, cantand troparul Craciunului si aducand astfel, in casele crestinilor, vestea cea buna a marii sarbatori din ziua urmatoare. In ziua Craciunului, in orice zi ar cadea, mancam de dulce. Alte 11 intrebari si raspunsuri despre post gasiti aici: http://www.patriarhia.ro/ro/documente/catehism28.html  
  • Sf. Ioan Gura de Aur: "Postiti? Aratati-mi-o prin fapte. Cum? De vedeti un sarac, aveti mila de el; un dusman, impacati-va cu el; un prieten inconjurat de un nume bun, nu-l invidiati; o femeie frumoasa, intoarceti capul. Nu numai gura si stomacul vostru sa posteasca, ci si ochiul, si urechile, si picioarele, si mainile voastre, si toate madularele trupului vostru. Mainile voastre sa posteasca ramanand curate si de hrapire si de lacomie. Picioarele, nealergand la privelisti urate si in calea pacatosilor. Ochii, neprivind cu ispitire frumusetile straine... Gura trebuie sa posteasca de sudalme si de alte vorbiri rusinoase" 
  • Sfantul Vasile cel Mare: "N-am postit, si am fost alungati din rai! Sa postim dar, ca sa ne intoarcem in rai! Nu vezi ca Lazar a intrat prin post in paradis? Nu imita neascultarea Evei! Nu lua din nou sfatuitor pe sarpe, care ne sfatuieste sa mancam, ca sa ne crutam trupul! Nu-ti gasi scuza in boala trupului sau in slabiciune! Nu-mi spune mie scuzele! Spune-le lui Dumnezeu, Care stie totul! Imi spui ca nu poti sa postesti. Dar sa te ghiftuiesti in toate zilele vietii tale si sa-ti strivesti trupul sub greutatea mancarurilor, poti? Stiu ca doctorii nu prescriu bolnavilor mancaruri felurite, ci post si infranare. Cum dar? Daca poti sa postesti si sa te infranezi cand esti bolnav, pentru ca spui ca nu poti s-o faci cand esti sanatos? Ce este mai usor pentru stomac: sa petreaca noaptea cu o mancare usoara sau sa stea impovarat de multimea mancarurilor? Dar, mai bine zis, sa nu stea, ci sa se intoarca necontenit si pe o parte si pe alta, rupandu-se si stramtorandu-se; afara numai daca vei spune ca si corabierii salveaza mai usor de la inec o corabie incarcata cu poveri decat una mai sprintena si mai usoara. Lucrurile, insa, se petrec cu totul dimpotriva: o mica inaltare a valurilor da la fund o corabie incarcata cu multe poveri, pe cand o corabie cu o incarcatura potrivita trece usor prin furtuna, ca n-o impiedica nimic sa pluteasca pe deasupra valurilor. Tot asa se intampla si cu trupurile oamenilor. Impovarate necontenit cu prea multa mancare, trupurile se imbolnavesc cu usurinta; dar, daca folosesc mancare putina si usoara, scapa si de suferinta pe care o asteapta de pe urma bolii, ca de o furtuna ce se porneste impotriva lor, dar se departeaza si de suferinta care incepe a se ivi, ca de o ciocnire cu o stanca din mijlocul marii. Stomacul, care are menirea sa intretina trupul, mistuie cu usurinta mancarurile simple si usoare; dar daca i se dau mancaruri costisitoare si felurite, nu poate sa le mistuie si da nastere la fel de fel de boli."

De la ochi spre inima si minte

La multi ani celor care poarta numele sfintilor pomeniti in aceasta zi autumnala de miercuri:
SFANTUL APOSTOL FILIP: http:://www.calendar-ortodox.ro/luna/noiembrie/noiembrie14.htm
SFANTUL GRIGORiE PALAMA: http://www.razbointrucuvant.ro/2008/11/14/sfantul-grigorie-palama-si-postul-nasterii-domnului/

marți, 13 noiembrie 2012

Cuvinte de la Sfantul Ioan Gura de Aur

sursa: http://www.ioanguradeaur.ro/381/omilia-a-noua/

Vai, ce minune! Masa cea de taină este pregătită, Mielul lui Dumnezeu este junghiat pentru tine, preotul se nevoieşte pentru tine, foc duhovnicesc izvorăşte din preacurata Masă, Heruvimii stau împrejur, Serafimii, care cu şase aripi îşi acoperă fetele, zboară pe deasupra, toate Puterile cele netrupeşti împreună cu preotul se roagă pentru tine, focul cel duhovnicesc se pogoară, Sânge curge din preacurata coastă în potir spre curăţirea ta, şi tu nu te înfricoşezi, nu roşeşti că eşti găsit mincinos în acest înfricoşător ceas?
 

Ai o sută şaizeci şi opt de ore pe săptămână; şi din acestea Dumnezeu Şi-a oprit pentru El numai o singură oră; şi cheltuieşti şi această oră în treburi lumeşti, în glume, în discuţii! Cu ce îndrăznire, deci, te mai apropii de Sfintele Taine? Ai îndrăzni, oare, să pui mâna pe pulpana hainei împăratului pământesc, dacă ti-ar fi mâna plină de murdărie? nicidecum!
Să nu socoteşti că este pâine, nici că este vin ceea ce vezi! Că nu se dau afară ca celelalte mâncări. Ferească Dumnezeu! Să nu gândeşti aşa! Ci, după cum ceara unindu-se cu focul nu pierde nimic şi nimic nu prisoseşte, tot aşa socoteşte şi aici! Sfintele Taine intră în fiinţa trupului. De aceea, când ne apropiem să ne împărtăşim, să nu socotim că ne împărtăşim cu dumnezeiescul Trup ca din mâna unui om, ci să socotim că ne împărtăşim cu dumnezeiescul Trup ca din cleştele de foc al Serafimilor, pe care 1-a văzut Isaia; iar cu dumnezeiescul Sânge aşa să ne împărtăşim, ca şi cum am atinge cu buzele dumnezeiasca şi preacurata coastă a lui Hristos.
 

Aşadar, fraţilor, să nu plecăm din biserică în timpul Sfintei Liturghii; şi iarăşi, când suntem în biserică, să nu stăm de vorbă. Să stăm cu frică şi cu cutremur, cu ochii plecaţi în jos, dar cu sufletul ridicat în sus. Să suspinăm, fără să ni se audă glasul, dar cu inima să ne bucurăm. Oare, nu vedeţi cât de nemişcaţi stau cei ce sunt lângă împăratul acesta pământesc, trecător şi muritor? Nu scot o vorbă, nu se clintesc, nu aruncă ochii ici şi colo, ci stau înfricoşaţi şi plini de cutremur. Ia pildă de la ei, omule, şi te rog să te înfăţişezi înaintea lui Dumnezeu aşa cum te-ai duce înaintea împăratului celui pământesc. Dar trebuie să te înfăţişezi cu mult mai multă frică înaintea împăratului celui ceresc. Acestea vi le-am spus adeseori şi nu voi înceta a vi le spune, până ce nu voi vedea că v-ati îndreptat.
 

Când intrăm în biserică, să intrăm cum se cuvine lui Dumnezeu. Să nu avem în suflet dor de răzbunare, ca nu cumva rugându-ne, când spunem: “Iartă-ne nouă, precum şi noi iertăm greşiţilor noştri”, să ne rugăm împotriva noastră. înfricoşătoare sunt cuvintele acestea! Cel ce le rosteşte, aproape că strigă aşa lui Dumnezeu: “Am iertat. Stăpâne, iartă-mă! Am dezlegat, dezleagă-mă! Le-am lăsat, lasă-mi-le! Dacă le-am ţinut, tine-mi-le! Dacă n-am iertat vecinului păcatele lui, nu mi le ierta nici Tu pe ale mele. Cu măsura cu care am măsurat, măsoară-mi şi Tu mie!”.
sursa: http://www.ioanguradeaur.ro/381/omilia-a-noua/

Sfânta Liturghie - Taina Tainelor

Sursa: http://www.dervent.ro/liturghia.php

 Pr. Florin Botezan

Creştinismul este viaţă

Creştinismul nu este o ideologie, un sistem de idei la care putem sau nu să aderăm, ci viaţă, viaţa cea adevărată în comuniune cu izvorul vieţii, Dumnezeu, pe care omul a pierdut-o datorită păcatului originar. Prin întruparea, moartea, învierea şi înălţarea Sa la cer Mântuitorul Iisus Hristos a restaurat firea umană şi ne-a eliberat de sub stăpânirea păcatului şi a morţii dăruindu-ne viaţa veşnică a Împărăţiei cerurilor. Fiecare dintre noi am primit acest dar al vieţii veşnice în botezul nostru când "ne-am îngropat cu El, în moarte, prin botez, pentru ca, precum Hristos a înviat din morţi prin slava Tatălui aşa să umblăm şi noi întru înnoirea vieţii"(Rom. 6, 4).

Slujbele Bisericii reprezintă împărtăşirea concretă de viaţa cea nouă în Hristos
Biserica este Împărăţia lui Dumnezeu pe pământ iar slujbele reprezintă intrarea noastră în această Împărăţie, trăirea şi împărtăşirea concretă de viaţa cea nouă în Hristos, de dreptatea, pacea şi bucuria în Duhul Sfânt ce caracterizează Împărăţia lui Dumnezeu (Rom. 14, 17). Cultul Bisericii ne poartă în lumea prezenţei directe a lui Dumnezeu făcându-ne părtaşi bucuriei învierii. Creştinismul este, pentru aceasta, o religie liturgică, o religie în care pe primul plan este cultul, trăirea liturgică a vieţii celei noi în comuniune cu Dumnezeu. Biserica este, în primul rând, o comunitate rugătoare, slăvitoare. Înţelegem astfel de ce Biserica noastră se numeşte ortodoxă: este Biserica ce aduce dreaptă slăvire (orthos - doxa) lui Dumnezeu şi, ca urmare, are credinţa dreaptă fiind Biserica cea adevărată.

Sfânta Liturghie - unirea tuturor în Biserică şi intrarea Bisericii în Împărăţia lui Dumnezeu
Centrul cultului ortodox este Sfânta Liturghie, slujba în care se realizează, prin excelentă, intrarea noastră în Împărăţie, mai precis unirea tuturor în Biserică şi intrarea Bisericii în Împărăţia lui Dumnezeu. Toate celelalte slujbe sunt o pregătire pentru Liturghie şi îşi găsesc împlinirea în ea. Sfântul Dionisie Areopagitul numeşte Sfânta Liturghie Taina Tainelor deoarece ea încununează tot ceea ce s-a dat prin celelalte slujbe şi uneşte cel mai deplin pe fiecare credincios şi pe toţi în Dumnezeul cel Unul şi infinit în iubire desăvârşind comuniunea cu Dumnezeu.

Taina mântuirii şi Tainele Bisericii
Astăzi vorbind despre Taină avem tendinţa de a ne gândi numai la cele Şapte Taine sau sacramente ale Bisericii (Botezul, Mirungerea, Euharistia, Spovedania, Cununia, Hirotonia, Maslul). Dar până în secolul al XIII-lea Biserica Ortodoxă nu a fixat precis numărul Tainelor, Părinţii preferând să se refere la Taina mântuirii în sens general şi la aspectele acesteia, la Taina unică a Bisericii în care Dumnezeu Îsi împărtăşeşte viaţa Sa dumnezeiască omenirii, răscumpărând omul din păcat şi din moarte şi revărsând asupra omului slava nemuririi. Această Taină se concretizează în lucrările specifice ale Bisericii în care Hristos Însuşi se oferă şi se împărtăşeşte printr-un ritual de sfinţire săvârşit de slujitorii bisericeşti în şi prin puterea Duhului Sfânt.

Sfânta Liturghie este Taina Tainelor
Punctul culminant al acestor lucrări este Sfânta Liturghie, Taina Tainelor, Taina actualizării lucrării mântuitoare a lui Hristos şi a unirii depline cu El, Taina împlinirii Bisericii ca Trup al lui Hristos şi a intrării ei în Împărăţia lui Dumnezeu. La Sfânta Liturghie Duhul Sfânt introduce realitatea eshatologică a Împărăţiei în istorie schimbând istoricitatea liniară în prezentă. Trecutul şi viitorul sunt astfel unite într-o realitate unică şi indivizibilă realizându-se o sinteză a istoricului şi eshatologicului .

Sfânta Liturghie - Taina lui Hristos
Sfânta Liturghie este o anamneză, o pomenire a faptelor mântuitoare ale lui Dumnezeu începând de la creaţie şi, în primul rând, a lucrării mântuitoare a lui Hristos. Dar această pomenire nu este o simplă comemorare ci o actualizare a evenimentelor. În Liturghie are loc o epifanie şi dezvăluire crescândă a prezenţei lui Hristos Cel Întrupat, Răstignit, Înviat şi Înălţat dar şi ca Cel va să vină. Liturghia este "Evanghelia mereu actualizată".

Sfânta Liturghie - Taina Bisericii
În Liturghie Hristos e prezent în mijlocul Bisericii Sale, a adunării credincioşilor. Nu Îl întâlnim ca inşi singuratici ci ca mădulare ale trupului Său adunate laolaltă sporind neîncetat comuniunea cu El şi între noi printr-un urcuş spiritual continuu al nostru spre trepte tot mai înalte de comuniune duhovnicească cu Hristos şi, în Hristos, cu Sfânta Treime. În Liturghie Biserica primeste darul unităţii "de sus", în Hristos, împlinindu-se ca Trup al lui Hristos. Fiecare comunitate locală realizează astfel şi revelează Biserica întreagă, evenimentul noului mod de viată care constituie mântuirea, participarea omului la viaţa veşnică. În acelaşi timp Liturghia este slujită în comuniune cu întreaga Biserică universală şi în numele întregii Biserici pomenindu-se atât cei aflaţi departe cât şi cei adormiţi ca mădulare ale aceluiaşi Trup al lui Hristos, realizându-se astfel o unitate în timp şi spaţiu.

Fiecare credincios trebuie să înţeleagă Sfânta Liturghie
Viaţa creştină autentică nu poate fi concepută în afara Sfintei Liturghii care ocupă locul central în Biserică şi în viaţa oricărui creştin care îşi ia în serios demnitatea de mădular al Trupului lui Hristos. Dar pentru a putea participa deplin la Liturghie şi nu numai a asista este foarte important ca fiecare credincios să înşeleagă semnificaşia ei. Ca urmare, vă vom oferi o explicare sistematică a acestei slujbe esenţiale a Bisericii care este Sfânta Liturghie.

luni, 12 noiembrie 2012

Nevoia de duhovnic


Pentru ca se apropie Postul Nasterii Domnului si pentru ca postul este strans legat de rugaciune si de cercetarea constiintei, fiecare dintre noi avem nevoie de un duhovnic. Cei care au duhovnic, stiu foarte bine cum este sa iti indrepti pasii spre biserica, impovarat de griji si cum la intoarcere, dupa ce te-ai spovedit, sa simti ca esti usor precum un fulg. 

De gresit, stim cu totii sa gresim, dar iertarea se obtine doar prin rugaciunea duhovnicului. 

Poate ca multi dintre noi credem ca nu gresim niciodata. Daca ar fi asa, ar insemna ca in permanenta sa fim buni, plini de bucurie, dragoste, indelunga rabdare, facatori de bine, infranati, cu pace in suflet, nadajduind numai in Dumnezeu, purtandu-ne mereu cu toti cu blandete, curati sufleteste si trupeste. Mai pe scurt, am fi fericiti.

Firesc ar fi, ca atunci cand simtim ca ne lipseste ceva din insusirile de mai sus, sa dam fuga la duhovnic si sa marturisim ce gresala a alungat roada Duhului Sfant.

Precum o buna gospodina care in permanenta isi inventariaza camara si vede ce ii lipseste, intocmindu-si lista de cumparaturi, tot asa ar trebui sa procedam si noi cu sufletele noastre.  

Un pic de efort din partea noastra va fi rasplatit inzecit de catre Dumnezeu si la sfarsitul Postului ne vom putea bucura cu adevatrat de sarbatori.

Sufletul este copilul nostru; chiar daca uneori este murdar sau bolnav si ne este rusine cu el, avem datoria sa il curatam si insanatosi. Trebuie sa avem insa grija, sa nu il dam pe mana oricui, pentru ca riscam sa il pierdem. 

Prin rugaciunile duhovnicului, Dumnezeu ne repara sufletele impovarate de griji.  Un duhovnic bun, este acela care iti devine parinte duhovnicesc iar sfaturile sale sunt daruri pretioase. Multi vor spune ca sfaturi bune gasesc si prin carti sau pe internet. Foarte adevarat.

Iertare si binecuvantare, gasim doar la parintii nostri duhovnici. Ne asteapta pe fiecare cu bratele larg deschise, cu genunchii plecati la rugaciune, cu lacrimile siroind pe obraji pentru greselile noastre, de multe ori nestiute nici chiar de noi insine.

Numai maine nu-i poimaine si incepe postul. Sa nu risipim acest timp binecuvantat. Sa-l cheltuim cu folos duhovnicesc. Doamne, ajuta!

Daca nu aveti un duhovnic, rugati-va: 

"Doamne, Tu, care nu voiesti moartea pacatosului, ci ca sa se intoarca si sa fie viu, Tu, care Te-ai pogorat pe pamant tocmai spre a invia pe cei ce suspina si care sunt morti prin pacat si spre a-i face vrednici sa Te vada pe Tine, Lumina cea adevarata, pe cat este cu putinta omului, trimite-mi un om care sa Te cunoasca, pentru ca, slujindu-l si supunandu-ma lui din toate puterile mele, ca si Tie, si facand voia Ta in a lui, sa-Ti plac Tie, singurului Dumnezeu, si sa ma invrednicesc si eu, pacatosul, de Imparatia Ta" (Sfantul Simeon Noul Teolog).


Sf. Martiri şi Mărturisitori Năsăudeni: Atanasie Todoran din Bichigiu, Vasile din Mocod, Grigore din Zagra şi Vasile din Telciu

La multi ani, tuturor celor care purtati aceste nume!

Viata:
http://www.sfintiromani.ro/ro/pagina/261/noiembrie_martirii_nasaudeni_viata.html

Acatistul:
 http://www.sfintiromani.ro/ro/pagina/322/noiembrie_martirii_nasaudeni_acatistul.html



duminică, 11 noiembrie 2012

La multi ani!

La multi ani, cu multe fapte bune, care sa ne apropie unii de altii!

Pilda samarineanului milostiv:
Parintele Constantin Galeriu:
Sf.Mucenici: Mina, Victor şi Vichentie; Sf.Muceniţă Ştefanida; Sf. Cuv.Teodoru Studitl
Click pe fiecare rand pentru a citi despre vietile acestor sfinti.

Si pentru ca suntem intr-o zi de toamna, postez si o fotografie de sezon, imprumutata de pe un blog, prin care sarbatoritul de astazi, risipeste prin cele scrise, ceata din sufletele multor cititori:

http://preotvictor.blogspot.ro/2012/11/dincolo-de-fereastra.html

    vineri, 9 noiembrie 2012

    Pentru suflet, minte si trup

    sursa: aici
    Programul slujbelor din aceasta seara de la Manastirea Radu  Voda
     

    1700 - 2130 Priveghere 
    2130 - 2300 Taina Sfântului Maslu



    Viaţa Sfântului Ierarh Nectarie din Eghina




    Sfântul Nostru Parinte Nectarie s-a născut la 1 octombrie 1846, în Selibria (Tracia), din părinţi săraci dar credincioşi pioşi : Dimos şi Maria Kefala. Primind la Sfântul Botez numele de Anastasie, el dovedi încă din copilărie o mare milă şi o înclinare profundă pentru studiu. Cum mama sa îl învăţă Psalmul al 50 lea, lui ii plăcea să repete versetul : "Învăţa-voi pe cei fără de lege căile Tale" (Psalmii 50 :15). Primind în ţara sa primele noţiuni de învăţătură, fu trimis de către părinţii săi la Constantinopol pentru a-şi continua educaţia, lucrând în acelaşi timp ca angajat într-un magazin. Tânărul băiat ramase atunci insensibil tulburărilor vieţii mondene, preocupându-se zi şi noapte doar de clădirea înlăuntrul său a omului interior după chipul lui Hristos, prin rugăciune şi meditaţie asupra scrierilor Sfinţilor Părinţi.

    La vârsta de 20 de ani părăsi Constantinopolul pentru a deveni învăţător in insula Chios. Acolo încuraja cu multa sârguinţa pe tineri şi pe săteni întru milostenie şi virtute, nu numai prin cuvintele sale ci mai ales prin exemplul însuşi al vieţii sale de privaţiune şi rugăciune. Dorindu-şi de mult să îmbrăţişeze o viaţă asemeni Îngerilor, deveni călugăr sub numele de Lazăr, la 7 noiembrie 1876, în renumita mănăstire din Nea-Moni. Căutând doar lucrurile de Sus, model de blândeţe şi supunere, se făcu îndrăgit de toţi fraţii din comunitate şi deveni Diacon un an mai târziu. Prin generozitatea  unui locuitor pios din insula, apoi prin protecţia Patriarhului Alexandriei, Sofronie, el putu să îşi continue studiile la Atena şi să obţină diploma Facultăţii de Teologie. În  1885 ajunse la Alexandria unde la puţină vreme fu hirotonit preot, apoi deveni Mitropolit al Pentapolisului (fosta dioceză corespunzând Libiei superioare). Predicator şi secretar patriarhal, el fu trimis la Cairo, ca reprezentant al Patriarhului, in biserica Sf. Nicolae. În ciuda acestor onoruri, Nectarie nu pierdea nimic din smerenia sa şi ştia să comunice turmei sale spirituale sârguinţa pentru virtuţile Evangheliei. 

    Dragostea şi admiraţia pe care i-o purta poporul se întoarseră însă împotriva lui. Împinşi de diavol, unii membri ai Patriarhiei, invidioşi pe succesele sale, îl calomniară, spunând ca ar căuta să îşi atragă favorurile poporului in scopul de a pune mâna pe tronul patriarhal al Alexandriei. Cum Sfântul nu încerca să se justifice, ci îşi punea încrederea in promisiunea lui Hristos care spune : " Fericiţi veţi fi când va vor ocărî şi va vor prigoni  şi vor zice tot cuvântul rău împotriva voastră, minţind, din pricina mea" (Matei 5:11); el fu alungat din scaunul său şi se îmbarcă pentru Atena unde se trezi singur, neştiut, dispreţuit şi lipsit chiar de pâinea cea de toate zilele, căci nu ştia să păstreze nimic pentru sine şi îşi împărţea săracilor puţina sa avuţie. Abandonând proiectul iniţial de a se retrage în Muntele Athos, blândul şi umilul urmaş al Domnului nostru Isus Hristos, preferă -  în favoarea mântuirii aproapelui său - să sacrifice dragostea sa de a se retrage în singurătate. Rămase câţiva ani ca predicator (1891 - 1894), apoi fu numit director al şcolii ecleziastice Rizarios, destinată pregătirii viitorilor Preoţi. Profunda sa cunoaştere a Scripturilor, a Sfinţilor Părinţi şi chiar a ştiinţelor profane, precum şi autoritatea sa plina de blândeţe orientată către oameni aveau să îi permită să insufle în scurt timp acestei instituţii o înalta calitate intelectuală şi morală. Sfântul Ierarh prelua asupra lui conducerea şi lecţiile Pastoralei, dar nu înceta totuşi să îşi trăiască programul de ascet, de meditaţie şi de rugăciune a unui călugăr, adăugând la acestea înaltele funcţii de predicare şi de oficiere regulată a Sfintelor Taine, în sânul şcolii dar şi în regiunea din jurul Atenei
    Nectarie păstra însă în adâncul inimii sale o dragoste arzătoare pentru liniştea şi pacea vieţii din mănăstiri, de aceea profita de dorinţa exprimată de câteva din fiicele sale spirituale pentru a se retrage din tulburările vieţii mondene şi să pună bazele unei mănăstiri feminine în insula Eghina (între 1904 şi 1907).

    In ciuda nenumăratelor griji şi dificultăţi, Sfântul veghea la instaurarea unui mod de viaţă cenobitică scrupulos fidelă spiritului Sfinţilor Părinţi. Îşi consuma fără măsură forţa trupului şi cea morală pentru instalarea clădirilor, pentru oficierea Slujbelor şi pentru conducerea spirituală a fiecăreia din ucenicele  sale. Putea fi văzut adesea lucrând grădina, îmbrăcat cu o sutana ca vai de ea, sau când dispărea ore întregi, era uşor de ghicit ca se închisese în chilia sa pentru a-şi înălţa mintea spre Dumnezeu, fixând-o  în inima sa pentru a gusta astfel dulceaţa Sfântului Nume al lui Hristos. Deşi fugea de orice contact cu lumea şi îşi limita cu stricteţe vizitele la mănăstire, renumele virtuţilor sale şi a harurilor pe care i le dăduse Dumnezeu se răspândiră în întreg ţinutul, iar credincioşii veneau la el, atraşi ca un metal de magnet. Vindeca pe numeroşi laici şi călugăriţe  de bolile de care sufereau, făcu să vina ploaia peste insula care suferea de secetă. El uşura, mângâia, încuraja... Era totul pentru toţi, putând să facă totul întru Hristos care sălăşluia în el prin Harul Duhului Sfânt. Era un apropiat al Sfinţilor şi al Maicii Domnului iar aceştia i se arătau adesea în timpul Sfintei Liturghii sau în chilia sa. În ciuda dificultăţilor care au urmat primului război mondial, el interzise cu stricteţe călugăriţelor sale să facă provizii de hrană şi ordonă să fie împărţit săracilor surplusul lor, încredinţându-se de pe o zi pe alta milei lui Dumnezeu. In afară acestor sarcini, Nectarie găsea timp să redacteze un mare număr de lucrări de teologie, de morală, de istorie a Bisericii pentru confirmarea Bisericii din Grecia în Sfânta Tradiţie a Părinţilor, adesea ignorată în vremea aceea din cauza influenţelor apusene. 

    Trăind deci ca un Înger în trup şi făcând să strălucească în jurul său razele luminii necreate a harului, preafericitul mai avu de suferit calomnii şi acuzaţii nedrepte asupra mănăstirii sale, din partea membrilor ierarhiei. Suporta aceste încercări cu răbdarea lui Hristos : fără un murmur şi fără revoltă. Atunci fu atins de o dureroasă boala timp de peste un an şi jumătate. El îi mulţumea lui Dumnezeu că îl încerca astfel şi se străduia să ţină în secret durerea până cu puţină vreme înaintea morţii sale. După un ultim pelerinaj la o icoana a Maicii Domnului, situată nu departe de mănăstire, el anunţă ucenicilor săi plecarea sa la cer şi fu transferat într-un spital din Atena, unde după 50 de zile de suferinţe, pe care le suporta cu o răbdare care îi stupefia pe toţi cei din jurul său, îşi dădu sufletul în pace lui Dumnezeu  (pe 8 noiembrie 1920). Credincioşii din Eghina, ucenicii săi şi toţi Creştinii care îl cunoscuseră plânseră pierderea blândului şi compătimitorului ucenic al lui Hristos, care toată viaţa suportase calomnia, persecutările şi nedreptele acuzaţii, luând ca model Dumnezeiasca Pătimire a Stăpânului său. Dar Dumnezeu îi dădu slava în schimb şi, imediat după odihna sa, Minunile au început să apară şi continuă în fiecare zi şi acum pentru cei care se apropie cu încredere de Moaştele sale sau care se încred puternicei sale mijlociri.

    Trupul Sfântului rămase ca prin minune neatins de vreme timp de 20 de ani, degajând o mireasmă cerească şi delicată. În 1953, când fu în sfârşit dispersat după legile naturii, se procedă la mutarea Moaştelor (3 septembrie) sale şi se constată atunci ca acelaşi parfum se degaja cu putere. De atunci nu a încetat să îşi bucure credincioşii care se apropiau de aceste preţioase rămăşite, dându-le încredinţarea ca Sfântul Nectarie a găsit calea către Dumnezeu, în casa Sfinţilor. Cultul său a fost recunoscut oficial în 1961 iar povestea minunilor sale nu încetează să fie scrisă în fiecare zi. Mormântul său, la Eghina, se numără printre pelerinajele cu cea mai multă lume în Grecia.



    joi, 8 noiembrie 2012

    Daruri pentru cei sarbatoriti astazi


    La multi ani tuturor sarbatoritilor de astazi! Soborul Sfintilor Arhangheli Mihail si Gavriil sa va ocroteasca!


     
    Soborul Sfinţilor Arhangheli Mihail şi Gavriil este sărbătoarea pe care Biserica o dedică îngerilor. Astfel, în data de 8 noiembrie nu îi prăznuim doar pe Sfinţii Arhangheli Mihail şi Gavriil, ci, totodată, toate cetele îngereşti. De asemenea, ca sărbătoare a îngerilor, ziua de 8 noiembrie a fost prăznuită de Biserică începând cu secolul al V-lea.
    Sărbătoarea se numeşte "Soborul Sfinţilor Arhangheli", deoarece aminteşte de tradiţia care atestă modul în care a pus capăt Sfântul Arhanghel Mihail revoltei îngerilor răi. În momentul în care Satana a căzut împreună cu cei care l-au urmat în răzvrătirea lui, Sfântul Arhanghel Mihail ar fi spus: "Să luăm aminte! Să stăm bine, să stăm cu frică înaintea Celui ce ne-a făcut pe noi şi să nu cugetăm cele potrivnice lui Dumnezeu. Să luăm aminte ce au pătimit cei ce erau împreună cu noi zidiţi şi cum se împărtăşeau cu noi din dumnezeiasca lumină. Să luăm aminte cum, îndată, din lumină s-au prefăcut în întuneric pentru mândria lor şi din înălţime au fost aruncaţi jos, în adânc. Să luăm aminte cum a căzut din cer luceafărul cel ce răsărea dimineaţa şi s-a sfărâmat pe pământ". După ce a rostit aceste cuvinte, toate cetele îngereşti au început să cânte cântare de laudă. "Deci această conglăsuire a sfinţilor îngeri s-a numit sobor îngeresc, adică luare aminte, o cugetare, o glăsuire, o unire; căci împreună şi cu un glas slăvesc pe Tatăl, pe Fiul şi pe Sfântul Duh, pe Sfânta Treime".
     

    Lectura placuta!
    • Despre ingeri:
    http://www.razbointrucuvant.ro/2011/11/08/despre-ingeri-in-invatatura-ortodoxa-singura-adevarata-care-este-firea-si-lucrarea-demonilor-ingerii-cazuti/ 
     
    http://www.scribd.com/doc/111374695/Sfintii-Ingeri-Maica-Alexandra-Principesa-Ileana 


    Sfintii arhangheli Mihail si Gavriil

    Pe capeteniile ingerilor Treimii, pe Mihail si Gavriil, sa-i laudam noi toti, iubitorii de praznic, care ne acoperim cu aripile amandurora si din nevoile cele de multe feluri ne izbavim; unuia graind: Bucura-te, slujitorule al Legii, iar altuia zicand: Bucura-te, ingere al darului!