luni, 31 decembrie 2012

La multi ani și buni, cu sănătate și fericire!


Va astept si la comentarii.

Cine ne dăruiește ani mulți și buni, cu sănătate și fericire? Răspunsul omului credincios este acesta: Dumnezeu Cel Veșnic și Bun, izvorul vieții, al bucuriei și al fericirii.

Din acest motiv, trecerea dintre ani trebuie întâmpinată mai întâi, cu Rugăciune la miezul nopții și apoi, dacă se dorește, și cu Revelionul citadin sau cu Veghea obiceiurilor tradiționale de la sat.
 
Astfel urmăm înțelepciunea poporului român exprimată în cuvintele „Totdeauna lucrul tău să-l începi cu Dumnezeu”, precum și hotărârea Sfântului Sinod din data de 17 februarie 2011, care a aprobat rânduiala Slujbei ce se săvârșește în noaptea trecerii dintre ani. Aceasta conține, în principal, Acatistul Domnului nostru Iisus Hristos, rugăciuni de mulțumire și rostirea unui cuvânt despre sfințirea timpului.

Să ne rugăm Preasfintei Treimi, Maicii Domnului și tuturor sfinților să ne ajute să dobândim bucuria sfinţirii timpului vieții noastre pământești, ca timp al mântuirii și al pregustării vieții veșnice din Împărăția Cerurilor.

Hristos Domnul, Împăratul veacurilor, să vă dăruiască tuturor celor care vă rugați, la trecerea dintre ani și în tot anul, sănătate şi mântuire, pace și bucurie, să binecuvânteze familiile și activităţile dumneavoastră și să vă împlinească toate dorinţele de bine, spre slava Preasfintei Treimi şi bucuria sfinților.

Întru mulţi şi fericiţi ani, cu spor în credință și în fapte bune!
fragmente din Cuvântul Preafericitului Părinte DANIEL, Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române, la slujba trecerii dintre ani (2012-2013): http://www.basilica.ro/stiri/bbucuria-sfinirii-timpuluib_2499.html 

Sursa foto aici
Troparul Indictionului: Facatorule a toata faptura, Care ai pus vremurile si anii sub a Ta stapanire, binecuvanteaza cununa anului bunatatii Tale, Doamne, pazind in pace pe poporul Tau, prin rugaciunile Nascatoarei de Dumnezeu, si ne mantuieste.
Sfantul Ioan Gura de Aur, Cuvânt la Anul Nouhttp://www.ioanguradeaur.ro/482/cuvant-la-anul-nou/ 
Facatorule a toata faptura,Care ai pus vremurile si anii sub a Ta stapanire, binecuvanteaza cununa anului bunatatii Tale, Doamne, pazind in pace pe poporul Tau, prin rugaciunile Nascatoarei de Dumnezeu, si ne mantuieste.

vineri, 28 decembrie 2012

Simplu

  • Invidia separă, sfinţenia uneşte! (Fericitul Augustin)
Sursa aici
  • Ştiţi ce înseamnă să iubeşti pe cineva? Să-l aduci în tine. Să nu-l laşi lângă tine. Să nu-l laşi departe de tine. Să-l aduci aproape de tine. Să-l îmbrăţişezi. Să-l transferi din afară înlăuntru. Să-l aduci în suflet. Să poţi zice: „Te port în mine, te port în suflet, te port în visuri, te port în braţe”. Şi dacă nu spui lucrul acesta şi dacă nu poţi spune lucrul acesta, să ştii că nu iubeşti. Nu-i iubeşti nici pe cei despre care crezi că-i iubeşti. Nu-i iubeşti pe aceia de care vrei să scapi. Nu-i iubeşti pe aceia pe care nu-i apropii. Nu-i iubeşti pe aceia pe care nu-i ajuţi. Nu-i iubeşti pe aceia pe care nu-i mângâi. Nu-i iubeşti pe aceia pe care-i bruschezi. Să luăm aminte la toate lucrurile acestea şi să ştim că iubirea aduce şi durere când nu poţi face ceva pentru omul pe care-l iubeşti. (Pr. Teofil Părăian)
Sursa aici


marți, 25 decembrie 2012

Povestirile din icoane

25 decembrie
Nașterea Domnului




26 decembrie
Soborul Maicii Domnului


ASTAZI S-A NASCUT HRISTOS! La multi ani, crestine!

Astazi, cel mai frumos se aud colindele in Biserica, la finalul Sfintei Liturghii. Laudam si cantam si ne bucuram impreuna cu Maica Domnului si Pruncul Iisus pe care il leganam usor in inimile noastre, transformandu-ne zilele acestea in Sfinte Sarbatori! La multi ani, dragi prieteni!

Cei care din motive binecuvantate nu au reusit sa ajunga la Sfanta Liturghie, pot asculta Sfanta Liturghie aici: http://stiri.lacasuriortodoxe.ro/





















duminică, 23 decembrie 2012

Predică la Duminica dinaintea Nașterii Domnului - Despre nașterea duhovnicească a creștinului

"Hristos se naște, slăviți-L; Hristos din ceruri, întâmpinați-L; Hristos pe pământ, înălțați-vă. Cântați Domnului tot pământul!"

Arhim. Cleopa Ilie:

Iubiți credincioși,
 
Întrucât cu mila lui Dumnezeu suntem în ajunul prea luminatului praznic al Nașterii Domnului, ne-am gândit să vorbim astăzi despre nașterea noastră cea duhovnicească. Fără de aceasta nici un creștin nu poate să se mântuiască, după cuvântul Mântuitorului care zice: “De nu se va naște cineva din apă și din Duh, nu va putea să intre în Împărăția lui Dumnezeu” (Ioan 3, 5). Fiindcă, “ce este născut din trup, trup este, și ce este născut din Duh, Duh este” (Ioan 3, 6).

Sfânta Liturghie – prezenţa lui Hristos în mijlocul nostru

Sursa si articolul integral: Ziarul Lumina Sfânta Liturghie – prezenţa lui Hristos în mijlocul nostru 

În tradiţia ortodoxă cultul divin public, prin frumuseţea ceremoniilor, bogăţia doctrinară şi semnificaţia lui mistico-simbolică, susţine permanent legătura credincioşilor cu Dumnezeu, într-o continuă revărsare de binecuvântare şi de har. Centrul cultului divin, în jurul căruia gravitează toate celelalte slujbe, îl constituie Sfânta Liturghie. Astăzi, o parte dintre semenii noştri, care sunt botezaţi şi care se declară cu bucurie creştini, nu consacră timp suficient pentru participarea la slujbele bisericii, în general, şi pentru Sfânta Litughie, în special, şi, în acest fel, nu cunosc şi nu primesc binefacerile Sfintei Liturghii, lipsindu-se de mari daruri, care nu pot fi înlocuite cu nimic altceva.

Participarea la Sfânta Liturghie şi la viaţa liturgică a Bisericii este semnul creştinătăţii noastre şi expresia apartenenţei la Biserică. Vom putea avea o participare reală, conştientă şi luminată, asemenea primilor creştini, doar în măsura în care vom pătrunde în sensul, scopul şi rostul ei în viaţa noastră. Pentru unii dintre noi participarea la Sfânta Liturghie se concretizează prin aducerea darurilor de pâine şi de vin, prin oferirea răspunsurilor liturgice, pentru alţii prin împărtăşirea frecventă cu Sfintele Taine, prin promovarea rugăciunii comune a Bisericii, prin primirea Cuvântului dumnezeiesc etc. Orice motiv invocat de a nu participa la Sfânta Liturghie este o încercare de a-L evita pe Hristos, de a te feri de Hristos, căci El este prezent, unit cu toţi în Euharistie.
 

"Nu există altceva mai de folos nouă şi mai iubit de Dumnezeu ca Jertfa aceasta, pentru că este lucrarea Lui, a Mântuitorului, şi înnoirea oamenilor şi părtăşie a Lui cu noi. Deci, mai presus decât toată rugăciunea şi lauda, se cade a ne griji de lucrarea aceasta a Liturghiei, căci pentru ea este toată rugăciunea şi de cele mai multe ori în zilele vieţii noastre pe ea s-o săvârşim" (Sfântul Simeon al Tesalonicului).

Părintele Dumitru Stăniloae evidenţia rolul de Mijlocitor al Mântuitorului în Sfânta Liturghie, zicând: "Însuşi Hristos Se roagă în preot pentru credincioşi, Se adresează lor, adună rugăciunile şi darurile poporului, unindu-le cu ale Sale. Hristos învaţă, prin preot, în Evanghelie, preface darurile credincioşilor în Trupul şi Sângele Său, îi uneşte pe credincioşi cu Sine în Sfânta Împărtăşanie pentru a-i prezenta ca fii plini de Duhul Sfânt Tatălui".
  • Sfânta Liturghie, cea mai veche slujbă a cultului creştin, a fost întemeiată de Mântuitorul Însuşi la Cina cea de Taină, binecuvântând pâinea şi vinul, zicând: "Luaţi, mâncaţi, Acesta este Trupul Meu care se frânge pentru voi spre iertarea păcatelor... Beţi dintru acesta toţi, Acesta este Sângele Meu al Legii celei noi, care pentru voi şi pentru mulţi se varsă spre iertarea păcatelor" (Matei 26, 26-28).
  • Sfânta Liturghie este lucrarea în care, în chip real, primim pe Hristos sub forma pâinii şi a vinului sfinţite.
  • Sfânta Liturghie a constituit şi constituie mijlocul de comuniune cu Mântuitorul Hristos.
  • În slujba Sfintei Liturghii distingem două acte sau momente principale deosebite, în strânsă legătură unul cu altul. Pe de o parte, este jertfa prin care se sfinţesc darurile, iar pe de altă parte, taina prin care se sfinţesc credincioşii, prin împărtăşirea efectelor jertfei.

vineri, 21 decembrie 2012

Te rog

Invata o rugaciune sau doua sau trei sau cat de multe poti pentru ca rugaciunea este un bun tovaras de calatorie si te scoate din orice necaz.
Sfantul Ioan Gura de Aur“Aceasta să fie treaba voastră,  ca în rugăciuni să mulțumiți lui Dumnezeu, și pentru cele văzute și pentru cele nevăzute, și pentru cele ce am făcut, fie de voie, fie de nevoie, și pentru împărăția cerurilor, și pentru gheenă și pentru necazuri, și pentru liniștea ce o avem. Căci acesta este obiceiul sfinților de a se ruga și a mulțimi pentru binefacerile comune».
Parintele Cleopa: Dragostea de Dumnezeu şi dragostea de aproapele nu vin pe altă cale în sufletul nostru, decât pe calea rugăciunii! Bunăoară să spun: dacă ai supărat pe cineva sau te-a supărat cineva şi începi să-l pomeneşti la rugăciune, numai vezi că, de la o vreme, se ridică ura din mijloc. Prin rugăciune se taie vrajba şi îndată îl câştigi pe acela şi îl aduci la înţelegere, la unire. De aceea spune Sfântul Maxim: Când vei vedea pe cineva că te urăşte, sau te nedreptăţeşte, fie cu dreptate, fie cu nedreptate, începe să-l pomeneşti la rugăciune. Dar să nu-l pomeneşti, să-i fie lui vreun rău, că atunci cade pe tine. Să zici aşa: "Doamne, Iisuse Hristoase, miluieşte-mă pe mine păcătosul şi pe fratele meu (cutare), că pentru păcatele mele s-a supărat pe mine. Pentru că fratele meu este oglinda mea şi el vede răutaţile mele". 

Langa darurile pregatite, pune si o rugaciune pentru cei dragi, in functie de nevoia fiecaruia. In spatele fiecarui rand vei gasi rugaciunea potrivita:

joi, 20 decembrie 2012

Sa cantam impreuna, sa se auda pana la cer




Ce sfat credeti ca ne-ar da Victorita?

Sper ca toate postarile din aceasta luna sa va fi adus ceva folositor. Inchei sirul acestora cu cateva cuvinte despre prietena noastra Victorita.

Se vorbeste mult in aceste zile despre sfarsitul lumii in loc sa vorbim mult mai mult despre Nasterea Domnului. Daca vorbele despre sfasitul lumii ne fac sa ne dorim iertarea greselilor si indreptarea noastra, subiectul este binevenit dar daca ne paralizeaza de frica si ne impinge spre purtari nerationale, subiectul acesta este de plans.

Pentru Victorita, sfarsitul lumii a inceput in primavara, cand a aflat ca are cancer in ultima faza, la 44 de ani. Ordinea din mintea ei a ajutat-o sa nu se ingrozeasca de aceasta veste, chiar daca s-a speriat. S-a pus pe treaba, cautand solutii de salvarea trupului si mai ales a sufletului. Ordinea si linistea din mintea ei, au dus-o in ultima saptamana de viata, exact acolo unde putea primi cea mai mare alinare; s-a inchinat sfintelor moaste pe care si le-a dorit foarte mult sa le atinga, s-a spovedit si a primit Sfanta Impartasanie. ultima suflare si-a dat-o acasa, linistita, la cateva zile, pe perna ei, smerita, asa cum si-a purtat si boala cu toate ca stia care va fi deznodamantul. Era o fata iubita de familie si prieteni dar cel mai mult a contat pentru ea ca a fost iubita de Dumnezeu. Dovada si aceasta ultima saptamana din viata ei. 

Nu stiu daca va veni sau nu sfarsitul lumii maine si nici nu ma sperie aceste vesti. Cel mai mult ma sperie gandul ca Hristos nu imi va gasi inima si mintea pregatite sa Il primeasca.

Daca bucuria Impartasirii cu Hristos as fi gustat-o singura, poate as fi crezut ca este doar o iluzie. Am vazut-o insa si pe Victorita imediat dupa ce s-a impartasit cu Sfintele Taine si am simtit bucuria din inima ei si cat de repede a intrat si ea in inima mea: ca o sora dar si ca  o fiica. Am imbratisat-o si am intrebat-o atunci daca vrea sa fie fetita mea. Mi-a raspuns cu un glas pe care il voi tine minte toata viata; Da vreau sa fiu mica si sa aiba cineva grija de mine.

In ultimii, trei ani am vazut cum a venit sfarsitul lumii de aici pentru multe persoane dragi mie. Cu gandul la ele, am scris toate postarile din aceasta luna, profitand de perioada postului pentru ca simt ca nu am facut tot ce imi statea in putinta ca pentru fiecare sfarsitul sa fie crestinesc. 

Singurul sfat pe care banuiesc ca ni l-ar da prietenii plecati daca s-ar intoarce de dincolo, cred ca ar fi doar in legatura cu modul in care ne gaseste sfarsitul drumului in viata de aici pentru ca de el depinde inceputul drumului in viata de veci.

Pentru asta vrea Hristos sa fie prezent in inimile noastre. Sa ne invete cum sa traim. Ce va fi maine, doar Dumnezeu stie.

Astazi este joi, Inaintepraznuirea Nasterii Domnului si ziua Sfantului Ignatie Teoforul, Episcopul Antiohiei, cel care atunci cand era mic a fost luat in brate de Hristos si dat spre exemplu, dupa cum citim in viata sa:
...chemând la sine pe pruncul Ignatie, l-a pus în mijloc şi, cuprinzându-l, l-a luat pe mâini zicând: De nu vă veţi întoarce şi nu veţi fi că pruncii, nu veţi intra întru împărăţia cerurilor şi cine va primi pe un copil ca acesta întru numele Meu, pe Mine mă primeşte.
Sfintele Sarbatori ne asteapta sa le petrecem. Mai avem un pic de timp sa ne pregatim.

Am pregatit si eu cate ceva de pus pe masa si sper sa fie bine primite spre iertarea greselilor mele:
  • Toti vrem sa fim iertati 
http://adriana-dardindar.blogspot.ro/2012/12/toti-vrem-sa-fim-iertati.html
  • Invitatie la petrecerea de Craciun 
http://adriana-dardindar.blogspot.ro/2012/12/invitatie-la-petrecerea-de-craciun.html
  • Modele pentru adulti
http://adriana-dardindar.blogspot.ro/2012/12/modele-pentru-adulti.html
Daca v-am suparat cu ceva in acest an, va rog sa ma iertati.
.


Toti vrem sa fim iertati

Cel dintai pacatos sunt eu, este marturisirea pe care o facem in momentul cand mai avem putin pana sa ne atingem de Sfanta Impartasanie.A trebuit sa treaca ceva timp pana cand sa ma dumiresc de ce daca prin Taina Spovedaniei mi-am marturisit si mi s-au iertat pacatele, inca mai sunt pacatos. Mi-am dat seama de un lucru simplu, pe care l-am sesizat doar dupa multe spovedanii: intre momentul cand ne ridicam de la marturisirea si iertarea pacatelor si pana cand mergem la Sfanta Impartasanie: exista un timp, care oricat de mic ar fi, raul din noi sau din afara noastra, incearca sa il folosca prin noi: cu vorba, cu fapta sau cu gandul. 

 din cap.5 Epistola către Galateni a Sfântului Apostol Pavel
13. Căci voi, fraţilor, aţi fost chemaţi la libertate; numai să nu folosiţi libertatea ca prilej de a sluji trupului, ci slujiţi unul altuia prin iubire.
14. Căci toată Legea se cuprinde într-un singur cuvânt, în acesta: Iubeşte pe aproapele tău ca pe tine însuţi.
15. Iar dacă vă muşcaţi unul pe altul şi vă mâncaţi, vedeţi să nu vă nimiciţi voi între voi.
16. Zic dar: În Duhul să umblaţi şi să nu împliniţi pofta trupului.
17. Căci trupul pofteşte împotriva duhului, iar duhul împotriva trupului; căci acestea se împotrivesc unul altuia, ca să nu faceţi cele ce aţi voi.
18. Iar de vă purtaţi în Duhul nu sunteţi sub Lege.
19. Iar faptele trupului sunt cunoscute, şi ele sunt: adulter, desfrânare, necurăţie, destrăbălare,
20. Închinare la idoli, fermecătorie, vrajbe, certuri, zavistii, mânii, gâlcevi, dezbinări, eresuri,
21. Pizmuiri, ucideri, beţii, chefuri şi cele asemenea acestora, pe care vi le spun dinainte, precum dinainte v-am şi spus, că cei ce fac unele ca acestea nu vor moşteni împărăţia lui Dumnezeu.
22. Iar roada Duhului este dragostea, bucuria, pacea, îndelungă-răbdarea, bunătatea, facerea de bine, credinţa,
23. Blândeţea, înfrânarea, curăţia; împotriva unora ca acestea nu este lege.
24. Iar cei ce sunt ai lui Hristos Iisus şi-au răstignit trupul împreună cu patimile şi cu poftele.
25. Dacă trăim în Duhul, în Duhul să şi umblăm.
26. Să nu fim iubitori de mărire deşartă, supărându-ne unii pe alţii şi pizmuindu-ne unii pe alţii.

Pregatindu-ma pentru spovedanie, de-a lungul timpului, a aparut dorinta de a-mi cunoaste toate pacatele pentru ca am vazut cat de bine este sa ma simt usurata de cele pe care le-am marturisit la prima mea spovedanie. M-au ajutat foarte mult cuvintele Sfantului Apostol Pavel  pentru ca mi-au dat raspuns la o intrebare: De ce atunci cand nu imi convine ceva sau ma deranjeaza cineva imediat ma supar? Raspunsul a fost simplu: pentru ca nu am roadele Duhului Sfant. Le-am primit la Botez dar le-am pierdut pe parcurs pentru ca trupul mi-a fost mai drag decat sufletul. 

Duhul Sfant vine in inima noastra daca vrea Tatal sa ni-L trimita. Postul, rugaciunea, spovedania, fapta buna, ne fac prieteni cu Hristos, Sfanta Impartasanie ne uneste cu Hristos care intra in noi si face curat acolo unde noi nu am ajuns, adica ne este slujitor, El, Fiul Tatalui, pentru ca stie cel mai bine unde ii place Acestuia sa sada: in inimi si minti curate. 

Noi strambam din nas cand stam langa cineva care miroase urat. Duhul Sfant se roaga pentru noi sa ne spalam sufletele pentru ca Imparatia are o multime de bunatati si ne este destinata chiar noua. Trebuie sa aflam ce ne desparte de ea, sa ne cerem iertare, sa fim iertati, sa nu mai gresim. Fara un parinte duhovnic nu vom reusi sa restabilim linistea in noi. Ne convine, nu ne convine, iertarea trebuie sa ne-o daruiasca altcineva decat noi pentru ca daca vine doar din partea nostra nu este deplina, pentru ca noi ne gasim repede scuze si argumente atunci cand gresim.

Rugaciunea inainte de a merge la spovedanie: http://www.iasi-parohiadacia.ro/rugaciuniinaintedespovedanie.php

Parintele Cleopa  Indreptar de Spovedanie
http://www.scribd.com/doc/22764206/Parinete-Cleopa-Indreptar-de-Spovedanie
Valeriu Gafencu: Indreptar la spovedanie
http://valeriugafencu.wordpress.com/about/indreptar-la-spovedanie/

Arhimandrit Atanasie Anastasiou Spovedania Îndrumar
http://www.scribd.com/doc/411371/Spovedania-Indrumar-Atanasie-Anastasiou-

 Lista pregatitoar de spovedanie http://www.razbointrucuvant.ro/2011/11/23/lista-pregatitoare-de-spovedanie-de-la-fericitul-parinte-martir-constantin-sarbu-indreptar-orientativ-pentru-cercetarea-constiintei/
 

miercuri, 19 decembrie 2012

Invitatie la petrecerea de Craciun

Invitatie la petrecerea de Craciun

Up date: pentru cei care nu au timp sa citeasca pana la sfarsit  postarea de mai jos, informatiile despre cea mai frumoasa si de folos petrecerea a timpului sunt prezentatea aici 
http://adriana-dardindar.blogspot.ro/2012/12/sfanta-liturghie-prezenta-lui-hristos.html

Sarbatori fericite!
La multi ani!

Cand cineva din familie sau dintre prieteni isi serbeaza ziua de nastere sau onomastica, te invita acasa sau intr-un loc pe care il alege sa petreceti cateva ore impreuna, sa va bucurati, sa conversati, sa va infruptati din multe bunatati si la despartire sa va promiteti unii altora ca va veti revedea cat de curand. Dupa o astfel de petrecere esti bucuros mult timp pentru ca ai fot impreuna cu cei dragi. Ai fi fost si mai bucuros daca la petrecere ar fi fost si prietenii plecati in alta tara si cei plecati in alta lume. Inainte de a merge la petrecere te-ai preagtit, ai cautat un dar potrivit pentru sarbatorit, te-ai spalat, te-ai imbracat cu haine frumoase si ai avut grija sa nu mananci acasa pentru ca gazda a pregatit bucate gustoase si ti-ar fi parut rau sa o refuzi. Mi-ar fi placut sa fiu si eu invitata la petrecerea la care ai participat, pentru ca de atata timp de cand intri pe blogul meu, ma consider si eu prietena ta.

Nu stiu cum as proceda daca toti prietenii m-ati invita in acelasi timp dar stiu sigur ca as pleca bucuroasa de la petrecerile voastre. 

Pana sa ma invitati voi pe mine, va invit eu la petrecerea de Craciun. Mancarea va fi gustoasa, va va unge pe suflet, conversatia va fi hranitoare, vi se va urca la cap. Daca veniti flamanzi sigur veti pleca indestulati. In functie de momentul la care ajungeti, petrecerea dureaza cateva minute sau cateva ore. Daca ajungeti la timp, veti fi intampinati de cel care va vorbi foarte frumos la petrecere. O sa va placa!

Sa nu uit! La petrecere vor fi si copii, destul de multi. Poate aduceti si pentru ei un mic dar si pentru ca sa nu va simtiti jenati ca nu aveti daruri pentru toti copiii, puteti sa duceti darurile pentru copii cu cateva zile inainte de petrecere. In acest fel sigur toti copiii se vor bucura.

Acum sigur va intrebati cand si unde va avea loc petrecerea. Ia uitati-va un pic mai sus, la titlu. Deci data este stabilita. In Ajunul Craciunului si in ziua de Craciun si a doua zi daca va doriti, pentru ca sarbatorim Soborul Maicii Domnului.

Cu locul este insa o mare problema pentru ca sunteti prin diferite orase sau tari si pentru a o rezolva va dau un sfat: mergeti unde va duce inima la Sfanta Liturghie pentru ca este ziua Pruncului Iisus Hristos, Mantuitorul nostru, CEL MAI BUN PRIETEN AL OMULUI si este bucurie mare in Biserica.

Am o mare rugaminte: cand va rugati pentru voi, rugati-va si pentru mine. Cand va treceti numele pe pomelnic, treceti-l si pe al meu si adaugati cu familia si prietenii. Suntem o familie numeroasa inconjurata de multi prieteni, asa ca nu va obosesc cu numele tuturor. Va rog insa la adormiti sa le treceti  pe Anisoara si pe Victorita, Dumnezeu sa le odihneasca impreuna cu toti cei adormiti din neamurile noastre. Sunt doua prietene care m-au incurajat sa scriu pe acerst blog.

Daca vedeti oameni sarmani pe langa biserica sau ca biserica este in constructie,  reparatii sau ca nu este pictata in intregime, fiti darnici. Veti fi pomeniti la toate Sfintele Liturghii. Daca nu ma credeti, ascultati o Sfanta Liturghie. La un moment dat veti auzi:
Încă ne rugăm pentru mila, viaţa, pacea, sănătatea, mântuirea, cercetarea, lăsarea şi iertarea păcatelor robilor lui Dumnezeu enoriaşi, ctitori şi binefăcători aI sfântului locaşului acestuia.

Încă ne rugăm pentru cei ce aduc daruri şi fac bine în sfânta şi întru tot cinstită bise rica aceasta, pentru cei ce se ostenesc, pentru cei ce cântă şi pentru poporul ce stă înainte şi aşteaptă de la Tine mare şi multă milă.

Modele pentru adulti

Sursa foto:CrestinOrtodox.Ro
In fiecare dintre noi sta ascuns copilul care eram odinioara. Il vom redescoperi doar daca facem putina liniste in sufletul nostru sa-i auzim plansul. Reintalnindu-ne cu el vom redescoperi bucuria copilariei si ne vom simti mereu ca si  cum am petrece marile sarbatori. 

Nasterea Domnului ne strange laolalata in Biserica, adulti si copii, pentru a invata sa fim fericiti in viata. 
SARBATORI FERICITE !

Inapoi la Carmen

marți, 18 decembrie 2012

O viata traita timp de 90 de ani iti umple sufletul de bucurie in 15 minute

Sunt unele zile cand iti vine sa taci mult si doar sa te bucuri. Si acest lucru se intampla datorita sfintilor care pentru a reusi sa cuprinda toata bucuria de la Dumnezeu, s-au nevoit in tacere, post si rugaciune si cu toate ca ua trait cu sute de ani in urma, sunt atat de aproape de noi in zilele de praznic. Am cautat cateva imagini care sa va imbie sa rupeti un sfert de ora de la orice treaba ati avea si dupa ce le vizionati sa cititi despre o viata traita timp de 90 de ani care iti umple sufletul de bucurie in 15 minute, doar citind-o.  Slava Domnului, avem ce invata!

 
Cuviosul Părintele nostru Daniil Sihastrul a fost unul din cei mai mari sfinţi pe care i-a odrăslit pământul Moldovei, mare dascăl al pustiei şi povăţuitor al călugărilor.
    Acest sfânt al neamului nostru s-a născut într-o familie de oameni săraci de pe moşia mănăstirii Sfântul Nicolae din Rădăuţi, la începutul secolului al XV-lea, primind din botez numele de Dumitru. Fiind ales de Dumnezeu din sânul maicii sale pentru viaţa cea îngerească a pustnicilor, s-a dovedit din pruncie purtător de Hristos. Că niciodată nu lipsea de la biserică, nici nu se juca asemenea cu ceilalţi copii, nici nu căuta odihnă şi mâncare; ci mereu se ruga, şi întru toate ascultă de părinţi.
    Când avea vârsta de zece ani, fiind dat să înveţe carte în mănăstirea Sfântul Nicolae din Rădăuţi, copilul Dumitru, deşi tânăr cu vârsta, s-a dovedit bătrân cu înţelegerea. Căci în puţină vreme a deprins Ceaslovul şi Psaltirea pe de rost, precum şi nevoinţa cea duhovnicească, adică rugăciunea cea de taină a inimii, postul, smerenia şi păzirea minţii de gânduri rele. Pentru aceasta cuvioşii călugări foarte mult îl iubeau şi se foloseau de blândeţea şi priceperea lui, căci era întotdeauna umbrit de darul Duhului Sfânt.
    După cinci ani de ucenicie, tânărul ostaş al lui Hristos s-a făcut călugăr în această mânăstire, primind numele marelui prooroc şi împărat David. Şi era întru toate ascultător cuvioşilor părinţi, având ca dascăl şi părinte duhovnicesc pe mult nevoitorul şi purtătorul de Dumnezeu Sfântul Ierarh Leontie de Rădăuţi.
    Acest tânăr monah David era foarte râvnitor în nevoinţa vieţii călugăreşti. Cel mai mult iubea liniştea, postul şi rugăciunea. Zilnic nu gusta nimic până la asfinţitul soarelui, iar uneori postea desăvârşit câte trei şi chiar cinci zile şi se hrănea numai cu legume şi ierburi. În ascultare era tăcut, blând şi tuturor supus, iar la biserică zăbovea ziua şi noaptea ca o candelă mereu nestinsă. Încă şi la chilie dormea puţin pe un mic scăunel, mereu veghind şi cugetând la cele dumnezeieşti. Iar dintre cărţi cel mai mult iubea Psaltirea, pe care o ştia pe de rost şi o repeta zilnic.
    Aşa nevoindu-se câţiva ani de zile, Cuviosul David s-a făcut vas al Sfântului Duh, învrednicindu-se de darul preoţiei şi al facerii de minuni. Mulţi bolnavi, auzind de minunile ce se făceau prin rugăciunile lui, alergau la smeritul ieromonah David şi se vindecau de suferinţele lor. Alţii veneau să-i ceară sfat, că era foarte înţelept în cuvânt şi înainte-văzător, iar alţii veneau să-şi mărturisească păcatele, căci ajunsese cuviosul vestit duhovnic în părţile de nord ale Moldovei.
   Văzând ieromonahul David că este înconjurat de lume şi nu mai are linişte de rugăciune, temându-se de duhul slavei deşarte, a luat binecuvântare de la episcopul de Rădăuţi şi s-a retras la mănăstirea Sfântul Lavrentie (Laurenţiu). Dar şi acolo îl căutau credincioşii, precum şi cei bolnavi de duhuri necurate. Cuviosul David însă ziua făcea ascultare şi stătea între oameni, iar noaptea priveghea, se ruga şi împletea coşuri de nuiele pentru obşte. Aşa îşi omora cuviosul ispitele tinereţii şi cugetul slavei deşarte.
    Odată l-a trimis egumenul cu oarecare ascultare în oraşul Şiret. Acolo, înconjurându-l credincioşii, a zăbovit cuviosul o zi, neputând a se întoarce la timp în mănăstire. Atunci egumenul i-a dat canon să nu mai iasă o vreme din lavră. Deci, smerindu-se ieromonahul David, şi-a împlinit cu bucurie canonul, dând slavă lui Dumnezeu pentru toate.
    Trecând câţiva ani şi Cuviosul David sporind mult în nevoinţa duhovnicească, se simţea chemat de Duhul Sfânt la viaţa pustnicească. Sufletul său era rănit de dragostea lui Hristos şi dorea să-L slăvească neîncetat cu îngerii şi cu sihaştrii din codrii Carpaţilor.
    Deci, primind binecuvântare de la egumenul mănăstirii Sfântul Lavrentie, a îmbrăcat mai întâi marele şi îngerescul chip al schivniciei, schimbându-şi numele din David în Daniil. Apoi, tăinuindu-se de lume, cu puţin înainte de anul 1450, s-a retras singur în adâncul codrilor pe valea pârâului Secu din judeţul Neamţ, unde mai târziu a luat fiinţă mânăstirea Sihăstria. Aici s-a nevoit paisprezece ani în aspre osteneli călugăreşti. Dar, văzându-se înconjurat de lume, s-a retras în nordul Moldovei, aproape de sihăstria Putna.
    Călăuzit de Dumnezeu, Cuviosul Daniil şi-a făcut aici mai întâi o colibă de lemn pe valea pârâului Viţeul. Apoi, aflând o stâncă mare în apropiere, şi-a săpat cu dalta o mică chilioară în peretele stâncii, cât să poată încăpea. Alături şi-a săpat o altă încăpere, drept paraclis de rugăciune, cum se vede până astăzi. În această stâncă s-a nevoit Cuviosul Daniil în plăcere de Dumnezeu mai mult de douăzeci de ani.
    Nevoinţa Preacuviosului Părintelui nostru Daniil Sihastru în chilia de la Putna era aceasta: Ziua şi noaptea priveghea în neîncetată rugăciune şi cugetare la cele dumnezeieşti, postind până la asfinţitul soarelui şi dormind foarte puţin pe un mic scaun de lemn. Din chilie nu ieşea deloc toată săptămâna. Mâncarea lui era formată din pesmeţi de pâine, rădăcini şi ierburi, iar lucrul mâinilor sale era împletirea coşurilor de nuiele. Duminica săvârşea Sfânta Liturghie şi se împărtăşea cu Trupul şi Sângele lui Hristos, apoi primea pe cei ce veneau la el pentru vindecare de boli şi pentru cuvânt de folos. În posturi se înfrână câte trei şi uneori cinci zile şi avea darul rugăciunii şi al lacrimilor.
    Pentru sfinţenia vieţii sale, pentru postul îndelungat şi pentru privegherile cele de toată noaptea cu rugăciuni şi cu lacrimi, Cuviosul Daniil Sihastrul a fost multă vreme ispitit de diavoli, căutând să-l alunge din pustie sau să-l arunce în păcatul cel cumplit al slavei deşarte. Dar el, cerând ajutorul lui Hristos şi cu puterea Sfintei Cruci, biruia toate cursele diavolului. Pentru aceea, în puţină vreme s-a învrednicit de la Dumnezeu de darul lacrimilor, al mai înainte-vederii şi al vindecării de boli. Căci izgonea duhurile necurate din oameni numai cu cuvântul şi vindecă tot felul de bolnavi. Apoi cunoştea cugetele cele ascunse şi spunea multora tainele cele viitoare, căci era plin de darul Duhului Sfânt.
    Pentru nişte daruri ca acestea, numele Cuviosului se făcuse cunoscut în toată ţara Moldovei, iar poporul, de la mic până la mare, l-a numărat din tinereţe în ceata sfinţilor. Cei mai mulţi îl numeau Sfântul Daniil, Sihastrul cel Bătrân, căci era părinte şi povăţuitor al tuturor sihaştrilor din nordul Moldovei. Alţii, îndeosebi călugării, îl numeau Sfântul Daniil Schimonahul. Iar după mutarea sa din trup, era numit în popor Sfântul Daniil cel Nou, ca să-l deosebească de alţi cuvioşi cu acelaşi nume.
    În anul 1451, întâmplându-se grabnică moarte domnului ţării, Bogdan Voievod, fiul său, Ştefan, cu greu a scăpat de primejdie. Dar, auzind de nevoinţa şi minunile Sfântului Daniil Sihastrul şi fiind în grea strâmtoare, a fost călăuzit de Duhul Sfânt la chilia lui. Aici, poposind câteva zile, şi-a mărturisit cugetele înaintea Cuviosului şi a primit de la el dezlegare de păcate şi multe cuvinte de mângâiere. Apoi, liniştindu-i sufletul, marele sihastru l-a binecuvântat şi s-a rugat pentru dânsul, apoi i-a proorocit că în curînd va fi domn al Moldovei şi l-a liberat cu pace.
    În primăvara anului 1457, Ştefan cel Mare, ajungând pe scaunul Moldovei, s-a încredinţat de împlinirea proorociei Sfântului Daniil Sihastrul şi de darul lui Dumnezeu care era întru dânsul. Din anul acela, Cuviosul i-a fost marelui domn cel dintâi sfetnic, duhovnic şi rugător către Dumnezeu. Adeseori voievodul poposea la chilia lui şi îşi mărturisea păcatele, apoi cerea cuvânt de folos şi nimic nu făcea fără rugăciunea şi binecuvântarea lui. Iar Cuviosul îl îmbărbăta şi îl îndemna să apere ţara şi creştinătatea de mâinile păgînilor, încredinţându-l că de va zidi după fiecare luptă câte o biserică spre lauda lui Hristos, în toate războaiele va birui.
    Astfel, ascultându-l, Ştefan cel Mare a apărat cu multă vitejie Biserica lui Hristos şi ţara Moldovei după căderea Bizanţului, aproape o jumătate de secol, câştigând patruzeci şi şapte de războaie şi înălţând patruzeci şi opt de biserici. În felul acesta, Sfântul Daniil Sihastrul s-a dovedit un mare apărător al Ortodoxiei româneşti şi ctitor duhovnicesc al mănăstirilor înălţate la îndemnul său.
    Odată, poposind domnul Moldovei în chilia Cuviosului, a fost îndemnat de marele sihastru să zidească în apropiere de chilia sa o mănăstire de călugări, întru pomenirea Adormirii Maicii Domnului, către care avea mare evlavie. Deci, ascultându-l Ştefan Voievod şi împreună alegând locul, cu binecuvântarea lui s-a început în anul 1466 zidirea Mănăstirii Putna. Iar în anul 1470, când s-a sfinţit acest dumnezeiesc locaş, însuşi Sfântul Daniil a luat parte, fiind cinstit de toţi ca un al doilea ctitor.
    Se mai spunea despre dânsul că, voind Ştefan Vodă să-i încredinţeze mănăstirea, de multe ori l-a rugat să fie egumen şi părinte duhovnicesc al Putnei. Dar Cuviosul, socotindu-se nevrednic de o cinste ca aceasta şi iubind mai mult liniştea, a rămas mai departe la mica lui chilie din peşteră.
    Pentru sfinţenia vieţii sale, Cuviosul Daniil Sihastrul s-a dovedit din tinereţe purtător de Hristos şi mare dascăl al liniştii şi rugăciunii lui Iisus. În timpul vieţii sale nu era în Moldova alt sihastru şi duhovnic mai vestit, nici alt lucrător şi dascăl al rugăciunii mai iscusit decât el. De aceea, toţi egumenii şi duhovnicii din nordul Moldovei, ca şi dregătorii din sfatul ţării îl aveau de părinte duhovnicesc.
    Urmând exemplul vieţii sale, numeroşi călugări iubitori de linişte din chinovii se retrăgeau în pustie cu binecuvântarea Cuviosului Daniil şi deveneau sihaştri şi lucrători sporiţi ai rugăciunii lui Iisus. Astfel, acest mare ascet al Moldovei, avea prin mănăstiri şi sate numeroşi fii duhovniceşti, iar prin munţi şi prin codri avea peste o sută de ucenici sihaştri, care se nevoiau în plăcere de Dumnezeu, după sfatul său.
    Într-adevăr, Sfântul Daniil Sihastrul a creat în Moldova de nord o mare mişcare isihastă, aproape fără egal, înnoind astfel pentru multă vreme viaţa duhovnicească în mănăstiri şi schituri şi ridicând o întreagă generaţie de sihaştri şi rugători ai neamului.
    După anul 1470, văzând Cuviosul că la Putna nu mai are linişte din cauza mănăstirii şi a mulţimii credincioşilor ce veneau aici, a părăsit chilia în care se nevoise peste douăzeci de ani şi s-a retras în taină în pădurile seculare din jurul Mănăstirii Voroneţ. Aici se nevoiau ca la cincizeci de călugări sub povăţuirea ieroschimonahului Misail, vrednic ucenic al Sfântului Daniil. Deci, aflând un loc retras în preajma mănăstirii, şi-a făcut o mică chilie sub stâncă numită Şoimul şi aici se ostenea Cuviosul în desăvârşita linişte şi plăcere de Dumnezeu.
    Însă n-a trecut multă vreme şi îndată numele lui s-a făcut cunoscut în toate satele din partea locului, încât veneau la el tot felul de bolnavi, paralizaţi, oameni stăpâniţi de duhuri necurate şi se vindecau. Credincioşii, neputând ajunge la chilia lui, aşteptau jos în mănăstire. Iar Cuviosul cobora noaptea, se rugă pentru ei, le spunea pricina suferinţei, îi sfătuia, îi binecuvânta şi îi trimitea sănătoşi la casele lor.
    În vara anului 1476, Ştefan cel Mare, pierzând lupta de la Războieni în faţa turcilor, s-a dus la chilia Sfântului Daniil Sihastrul, bunul său părinte duhovnicesc de la Voroneţ. Deci "bătând Ştefan Vodă în uşa sihastrului să-i descuie, a răspuns sihastrul să aştepte Ştefan Vodă afară până va termina ruga. Şi după ce şi-a terminat sihastrul ruga, l-au chemat în chilie pe Ştefan Vodă. Şi s-a spovedit Ştefan Vodă la dânsul. Şi a întrebat Ştefan Vodă pe sihastru ce să facă, că nu poate să se mai bată cu turcii. Închina-vă ţara la turci sau nu? Iar sihastrul a zis să nu o închine, că războiul este al lui; numai că, după ce va izbăvi, să facă o mănăstire acolo, în numele Sfântului Gheorghe".
    Deci, crezând domnul Moldovei în proorocia Sfântului Daniil că va birui pe turci şi luând de la el rugăciune şi binecuvântare, îndată a adunat oaste şi a izgonit pe turci din ţară. Aşa ajută Cuviosul cu rugăciuni fierbinţi către Dumnezeu să se izbăvească Moldova şi ţările creştine de robia păgânilor.
    Răposând mitropolitul Teoctist, în toamna anului 1477, Ştefan cel Mare s-a sfătuit cu clerul şi episcopii ţării să aleagă păstor şi părinte al Moldovei pe Sfântul Daniil Sihastrul de la Voroneţ. Dar Cuviosul auzind de aceasta, s-a rugat cu lacrimi lui Dumnezeu şi voievodului să nu-l înstrăineze până la moarte de fericită lui linişte. Deci, cucerindu-se toţi de smerenia şi sfinţenia lui, şi-au cerut iertare şi l-au lăsat în pustie să slăvească neîncetat pe Dumnezeu.
    Timp de douăzeci de ani cât a sihăstrit la Voroneţ, Cuviosul Daniil a creat aici o nouă vatră isihastă, tot atât de importantă ca cea de la Putna. Căci în puţină vreme s-au adunat în jurul său zeci de sihaştri, unii mai nevoitori decât alţii, care se osteneau fie în codrii Voroneţului, fie în munţii Rarăului, fie de-a lungul Carpaţilor Răsăriteni. Cei mai mulţi practicau rugăciunea lui Iisus, postul şi tăcerea. Alţii citeau zilnic psaltirea, alţii făceau mii de metanii şi împleteau coşuri, iar alţii, fiind buni caligrafi, scriau cărţi de slujbă pentru biserici şi mănăstiri. Cei mai aleşi ucenici ai Cuviosului Daniil Sihastrul au fost: mitropolitul Grigore Roşca, monahul caligraf Ioan, precum şi egumenii Misail şi Efrem, toţi din Mănăstirea Voroneţ; apoi cuviosul Pahomie Sihastrul şi egumenul Nil din Mănăstirea Slatina; egumenul Paisie, Paladie Sihastrul şi Anastasie Sihastrul de la Mănăstirea Neamţ, Isaia Pustnicul de la Mănăstirea Moldoviţa, egumenul Gherontie de la Humor şi mulţi alţii.
    Aducându-şi aminte Ştefan cel Mare de făgăduinţa dată lui Dumnezeu şi Sfântului Daniil Sihastrul, în vara anului 1488 a zidit din temelie, la Mănăstirea Voroneţ, o frumoasă biserică din piatră închinată Sfântului Mare Mucenic Gheorghe, purtătorul de biruinţă, în locul vechii biserici de lemn. La 14 septembrie, în acelaşi an, biserica a fost sfinţită de mitropolitul Gheorghe, în prezenţa fericiţilor ei ctitori, Ştefan Voievod şi Cuviosul Daniil Sihastrul şi a zeci de mii de credincioşi, călugări, clerici şi dregători de ţară. În acestă zi, cu sfat de obşte, Sfântul Daniil, deşi bătrân, a fost numit egumen al Mănăstirii Voroneţ.
    Timp de aproape zece ani Sfântul Daniil a povăţuit obştea Mănăstirii Voroneţ, ca un mare părinte duhovnicesc al călugărilor, al sihaştrilor şi al întregii Moldove. Căci deşi petrecea mai mult la chilia sa de sub stâncă Şoimului, fiind foarte iubitor de linişte, adeseori cobora în obşte, mărturisea soborul, tămăduia pe cei bolnavi ce se adunau de prin sate şi îi sfătuia pe toţi. Apoi iarăşi se retrăgea la chilia sa.
    În timpul egumeniei sale, Mănăstirea Voroneţ a trăit cea mai înfloritoare perioadă duhovnicească din istoria sa, fiind socotită multă vreme lavra isihasmului din Moldova. Toţi monahii din obşte, care număra peste şaizeci de nevoitori, practicau rugăciunea lui Iisus. Unii erau vestiţi păstori şi duhovnici pentru credincioşi, alţii erau dascăli învăţaţi în şcoala mănăstirii şi neobosiţi caligrafi, iar cei mai mulţi erau călugări de rugăciune, care slăveau pe Dumnezeu neîncetat şi se rugau pentru toată lumea. La Voroneţ au învăţat carte şi au deprins nevoinţa duhovnicească numeroşi preoţi de parohie, egumeni, episcopi, monahi, sihaştri şi dregători de ţară. Iar în codrii seculari din munţii Voroneţului, ai Rarăului şi Stânişoarei, se nevoiau pentru dragostea lui Hristos alţi peste cincizeci de sihaştri, ucenici ai Sfântului Daniil. Pe toţi aceştia îi supraveghea şi îi povăţuia pe calea cea bună a împărăţiei cerurilor, marele egumen şi povăţuitor de suflete "Cuviosul Părintele nostru Daniil Sihastrul cel Bătrân".
    Ajungând vas ales al Duhului Sfânt, plin de tot felul de bunătăţi şi trecând de vârstă de nouăzeci de ani, Sfântul Daniil, marele sihastru al Moldovei, dascălul pustiei şi făcătorul de minuni, şi-a dat sufletul în braţele lui Hristos la sfârşitul secolului al XV-lea (1496). Mulţimea ucenicilor lui, împreună cu mitropolitul şi domnul ţării l-au plâns îndeajuns şi l-au îngropat în pronaosul bisericii Voroneţ, cum se vede până astăzi, punând deasupra o piatră cu inscripţia: "Acesta este mormântul părintelui nostru David, schimonahul Daniil". Apoi, împărţind credincioşilor multe milostenii şi sărutând sfintele lui moaşte, s-a întors fiecare la ale sale.
    După săvârşirea sa, văzând ucenicii şi credincioşii că se fac oarecare minuni şi vindecări de boli la moaştele Cuviosului, l-au trecut în ceata sfinţilor, numindu-l "Sfântul Stareţ Daniil", "Sfântul Daniil Sihastrul", sau mai ales "Prea Cuviosul de Dumnezeu rugătorul Părintele nostru Daniil cel Nou".
    Obştea Mănăstirii Voroneţ, împreună cu mitropolitul Grigore Roşca, ucenicul său, au dat acestei lavre, după hramul Sfântului Mare Mucenic Gheorghe, al doilea hram în cinstea Sfântului Daniil cel Nou, pomenindu-l în rândul fericiţilor ctitori. Totodată i-au rânduit zi de prăznuire peste an, anume după pomenirea Sfântului Daniil Stâlpnicul. Astfel, în Moldova, pomenirea cuviosului Daniil Sihastru s-a făcut, secole de-a rândul, la 23 aprilie, hramul Mănăstirii Voroneţ, şi la 18 decembrie, după Sfântul Daniil Stâlpnicul, 11 decembrie.
    Ca sfânt cu aureolă a fost pictat, pentru prima dată în 1547 de acelaşi mitropolit, pe peretele de sud al bisericii Mănăstirii Voroneţ, în stânga uşii de intrare în pridvor, cum se vede până astăzi, ţinând în mâna sa un sul desfăcut pe care scrie: Veniţi, fraţilor, de mă ascultaţi. Vă voi învăţa frica Domnului. Cine este omul ...
    Râvna credincioşilor a îndemnat pe călugării de la Mănăstirea Voroneţ, la începutul secolului al XVII-lea, să scoată din mormânt moaştele făcătoare de minuni ale Sfântului Daniil Sihastrul şi să le aşeze în biserică, în sicriu frumos împodobit, pentru închinare. Pe acestea însuşi mitropolitul Dosoftei le-a sărutat, cum singur spune în Vieţile Sfinţilor, scrise şi tipărite de el la Iaşi în anii 1682-1686. Vestea minunilor lui ajunsese până la Kiev, în Polonia, în Transilvania şi la Sfântul Munte, de unde veneau credincioşi să i se închine şi toţi îl numeau "Sfântul Daniil cel Nou, făcătorul de minuni".
    În anul 1749, egumenul Mănăstirii Voroneţ, anume Ghedeon, a dat Mănăstirii Putna degetul arătător al Sfântului Daniil ferecat în argint, unde se păstrează până astăzi. Moaştele poartă inscripţia: "Aceste relicve le-am ferecat eu, Ghedeon, egumen de la Voroneţ, cu toată cheltuiala mea, în anul 1749, decembrie 4". În anul 1775, Moldova de nord ajungând sub ocupaţia Austriei, moaştele Sfântului Daniil Sihastrul au fost aşezate din nou în mormântul său, unde se păstrează până astăzi. În anul mântuirii 1992, la 21-22 iunie, Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe Române a canonizat, în mod solemn, mai mulţi sfinţi din România, printre care şi pe Sfântul Preacuviosul Părintele nostru Daniil Sihastrul, rânduindu-i zi de prăznuire peste an la 18 decembrie.
    Cu ale lui sfinte rugăciuni, Doamne, Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, miluieşte-ne şi ne mântuieşte pe noi pe toţi, ca un singur bun şi iubitor de oameni. Amin.