miercuri, 16 ianuarie 2013

De la inima la inima

La multi ani, Alexandra!  Iti doresc sa ai mereu o inima sanatoasa!

Intr-o dupa amiaza de primavara, o sotie simti in inima sa ceva asemanator cu o stare de neliniste si neavand motive in interiorul ei, le banuia ca acestea provin de la altcineva. Gandind ca miscarea in aer liber va alunga nelinistea, a iesit din casa, plecand in intampinarea sotului care trebuia sa se intoarca de la serviciu. Sotul aducea cu el o veste rea, care il suparase intreaga zi si care se amplificase spre amiaza cand ceea ce doar banuia se transformase in realitate: urma sa fie concediat.

In urma cu cativa ani, intr-un salon de reanimare, unui domn in varsta, aflat in coma de mai multe saptamani, ii crestea pulsul atunci cand sotia sa era aproape de usa salonului.

Intr-o dimineata de toamna, o femeie si-a simtit inima batandu-i foarte puternic, moment in care i-a trecut prin minte un gand: "ce greu ii este sufletului sa se desparta de trup". Peste cateva ore a aflat ca o buna prietena, bolnava de cancer, a trecut la cele vesnice.

Mi-am amintit despre aceste intamplari, cu cateva zile in urma, citind pe blogul Nihil sine Deo, articolul "Aripi de zbor", ce relateaza un fapt de viata surprins intre doua inimi unite cu dragoste.

Mi le-am reamintit si astazi, citind in Ziarul  Lumina, concluzia finala a articolului "Un emiţător mai puternic decât creierul".
Sentimentele şi gândurile noastre pot modifica ADN-ul, iar ADN-ul modifică materia din care e structurată lumea. Când trăim compasiune, iertare, dragoste influenţăm propriul ADN, dar mai mult decât atât, putem transmite aceste modificări în afara noastră, la distanţe oricât de mari, prin câmpul cuantic, influenţând tot ce este în lume.
Dupa cum observ, inima fiecaruia este cand un camp de batalie, cand o oaza de liniste. Noi avem datoria sa o protejam, sa o pastram mereu doar in starea linistita dar este foarte greu.

Mancarea, gandurile noastre, actiunile celor din jurul nostru, toate strica ceva din linistea inimii, din linistea sufletului.

Exista insa o modalitate prin care inima poate fi foarte bine protejata, fie preventiv, fie vindecator: prin smerenia dobandita cu multa rugaciune.

Pe blogul Dulce casa, am gasit un cuvant exemplificator al Sfantului Serafim de Sarov:
Pentru a ne pastra pacea sufletului, este nevoie sa evitam cu orice pret a-i critica pe altii. In mod aparte, pentru a pastra pacea sufleteasca trebuie evitata acedia si sa te straduiesti a avea un duh vesel si nu trist. Trebuie sa incerci sa iesi din aceasta stare cat mai iute cu putinta. Atentie la duhul intristarii, caci aceasta da nastere la toate relele. O mie de ispite apar din pricina lui: agitatie, furie, invinuire, nemultumirea de propria soarta, ganduri de desfranare, schimbare permanenta a locului. Uneori duhul cel rau al intristarii pune stapanire pe suflet si il lipseste de umilinta si bunatate fata de frati si da nastere la repulsie fata de orice conversatie. Atunci sufletul evita oamenii, crezand ca acestia se afla la originea tulburarii sale si nu intelege ca pricina tulburarii sale se afla intr-insul. Sufletul plin de intristare si parca scos din minti este incapabil sa accepte in pace sfaturile bune ce i se aduc sau sa raspunda cu umilinta la intrebarile ce i se pun. Primul medicament cu ajutorul caruia omul isi afla in curand mangaiere sufleteasca este smerenia inimii, asa cum ne invata sfantul Isaac Sirul. Aceasta boala este tratata cu rugaciune, abtinere de la graire in desert, lucru de mana, dupa puterile fiecaruia, citirea Cuvantului lui Dumnezeu si rabdare; caci el se naste din lasitate, trandavie si graire in desert.
Sper ca nu te-am plictisit cu aceste randuri si daca mai ai timp, citeste in intregime si articolele mentionate. Voi posta la final linkurile. 

Inchei cu un sfat venit tot din partea Sfantului Serafim de Sarov:
Cu orice pret, noi trebuie sa incercam a pastra pacea sufletului si sa nu ne tulburam la jignirile venite de la altii. Nimic nu este mai pretios decat pacea intru Hristos Domnul. Sfintii Parinti aveau mereu un duh de pace si, fiind binecuvantati cu harul lui Dumnezeu traiau mult. Dobandeste pacea, si mii de oameni din jurul tau se vor mantui. Atunci cand un om se afla intr-o stare de pace a mintii, el poate de la sine sa le ofere celorlalti lumina necesara luminarii ratiunii. Aceasta pace, ca pe o comoara nepretuita, Domnul nostru Iisus Hristos a lasat-o drept mostenire ucenicilor Sai inainte de moarte. (In. 14,27) Apostolul mai spunea despre ea: “si pacea lui Dumnezeu, care covarseste orice minte, sa va pazeasca inimile si cugetele voastre intru Hristos Iisus” (Filip. 4,7). Introdu mintea inlauntrul inimii si dai de lucru acolo cu rugaciunea; atunci pacea lui Dumnezeu o umbreste si ea se afla intr-o stare de pace. Trebuie sa ne obisnuim sa tratam jignirile venite de la altii cu calm, ca si cum insultele lor nu ne privesc pe noi, ci pe altcineva. O astfel de practica ne poate aduce pacea inimii si o poate face lacas al lui Dumnezeu insusi. Daca nu se poate sa nu te tulburi, atunci, cel putin, e necesar sa incerci sa iti infranezi limba, dupa cuvantul psalmistului: “tulburatu-m-am si n-am grait“ (Ps. 76, 4).

 
La multi ani, Alexandra!

2 comentarii:

Pr.Victor spunea...

Mulţumesc frumos Adriana pentru aprecierea paginii mele, pentru că ai regăsit acolo rânduri ce ţi-au folosit, ce folosesc celor ce trec şi prin pagina ta. Să fie lumină şi bucurie în sufletele celor ce trec pe aici, căci au cuvânt de mare folos de citit.
O zi binecuvântată!

adriana spunea...

Sa ne ajute Bunul Dumnezeu pe toti sa gustam macar pentru cateva secunde si sa ne bucuram de pacea inimii.Asa ceva nu se poate uita si chiar daca o vom pierde, vom porni repede in cautarea si redobandirea ei. Cu rugaciune, nadejde si credinta la dragostea si mila Domnului.