sâmbătă, 26 ianuarie 2013

Ma inclin cu recunostinta in fata sufletelor lor!

M-as fi mirat sa nu ninga astazi, chiar de ziua ei de nastere in vesnicie. De trei ani, sufletul ei alb si usor, lipit de sufletele celo care au iubit-o, se plimba in ianuarie printre fulgii de zapada.

Ii placeau matgaretele, dar pentru astazi am ales cateva floricele mici printre franturi de gheata, pentru ca asa am perceput-o si pe ea: o mica floare,  la fel cum au fost si ceilalti copilasi care au pasit in vesnicie in acelasi an, unii dintre ei chiar din primele zile ale anului, flori ce au reusit sa topeasca multe inimi inghetate,

Stiu ca multi dintre prietenii blogului ati indragit-o din prima postare pe care i-am dedicat-o si sper ca astazi v-ati reamintit de ea. 

Si pentru ca "Nimic nu-i intamplator si totul poate fi mantuitor" am gasit in spatele acestui titlu, o frumoasa poezie, care cred ca i-ar fi placut si Cosminei:
In trecerea grabita prin lume catre veci,
Fa-ti timp, macar o clipa, sa vezi pe unde treci!
Fa-ti timp sa vezi durerea si lacrima arzand
Fa-ti timp sa poti, cu mila, sa te alini oricand!
Fa-ti timp pentru-adevaruri si adancimi de vis,
Fa-ti timp pentru prieteni, cu sufletul deschis!
Fa-ti timp sa vezi padurea, s-asculti langa izvor,
Fa-ti timp s-asculti ce spune o floare, un cocor!
Fa-ti timp, pe-un munte seara, stand singur sa te rogi,
Fa-ti timp, frumoase amintiri, de unul sa invoci!
Fa-ti timp sa stai cu mama, cu tatal tau - batrani....
Fa-ti timp de-o vorba buna, de-o coaja pentru caini....
In trecerea grabita prin lume catre veci,
Fa-ti timp macar o clipa sa vezi pe unde treci!
Fa-ti timp sa gusti frumosul din tot ce e curat,
Fa-ti timp, ca esti de multe mistere-nconjurat!
Fa-ti timp cu orice taina sau adevar sa stai,
Fa-ti timp, caci toate-acestea au inima, au grai!
Fa-ti timp s-asculti la toate, din toate sa inveti,
Fa-ti timp sa dai vietii adevaratul sens!
Fa-ti timp, ACUM!
Sa stii: zadarnic ai sa plingi,
Comoara risipita a vietii, n-o mai strangi!

Ii multumesc Bunului Dumnezeu ca mi-a dat timp sa -i intalnesc pe toti acesti copii de la care am invatat ca nu ai nevoie de multe lucruri pentru a fi fericit.

Ma inclin cu recunostinta in fata sufletelor lor!

Cu Sfinţii odihneşte, Hristoase, sufletele adormitilor robilor Tai Andreea Cosmina, Andra Ioana, Gabriel,  Luis, Roberta, Alexandru, Marian Bogdan, Andrei, Ioan Andrei, Marina Denisa, unde nu este durere nici întristare, nici suspin, ci viaţă fără de sfârşit.

5 comentarii:

Pr.Victor spunea...

Odihnă veşnică să fie în sufletele lor în lumina cea nestricăcioasă a Sfintei Treimi.

Dili spunea...

Dumnezeu sa-i si sa o plimbe pe aripi de inger printre cei mai luminosi si linistitori norisori...

Tu stii, Adriana, Cosmina va ramane in sufletul meu asa cum numai Dumnezeu a facut sa se intample. Sa fii binecuvantata pentru trecerea prin viata lor!
Mii de martgarete din adancul sufletului! Dumnezeu sa-i odihneasca.

corina spunea...

Dumnezeu sa-i poarte-n vesnicie!
Poezia este foarte faina dar autorul mai mult ca sigur este Traian Dorz. :)

adriana spunea...

Amin!

adriana spunea...

Corina, multumesc pentru precizare.