miercuri, 20 martie 2013

Bolnav, Medic, Preot, Post , Sfantul Maslu, Sfanta Liturghie, Sanatate, Bucurie

Cand omul nu asculta de Dumnezeu, intervine de cele mai multe ori un intermediar intre om si Dumnezeu: boala, acea stare de care omul vrea sa scape prin orice mijloc si cat mai repede.
Daca am vedea doi parinti, mama si tatal, tinand de mana un copil pe care il poarta cu ei mereu prin diverse locuri daunatoare, de unde copilul nu invata decat lucruri urate, ne-am grabi sa judecam si sa blamam acei parinti, spunand ca sunt incomstienti, neavand grija de propriul lor copil.
Sufletul nostru este copilul nostru, mintea ar trebui sa ii fie tata, inima mama si restul trupului nostru, trup ce sa il poarte spre bine.
Fiind vorba despre noi insine, nu ne mai arde de blamare ci chiar suntem foarte ingaduitori. pana ajungem sa ne imbolnavim sufletul si imediat sa imbolnavim si trupul. Devenind bolnavi. mergem la medic si de multe ori nici medicul nu ne poate ajuta. Imediat ce ne intoarcem mintea catre Dumnezeu, cum  de multe ori fac si medicii, apar in vocabularul nostru, cuvinte pe care pana atunci nici nu le bagam in seama: Preot, Post, Sfantul Maslu, Sfanta Liturghie,   Sanatate, Bucurie. Opt cuvinte asemanatoare unei scari ce ne urca de la boala la sanatate trupeasca si duhovniceasca. repede sau mai incet, doar de Dumnezeu depinde cat de repede o urcam.
Suntem in prima Saptamana a Postului Mare si Preotii, Postul, Sfantul Maslu, Sfanta Liturghie, ne asteapta sa redevenim sanatosi pentru a ne putea bucura de toate zilele ce urmeaza dupa post. Sanatate si Bucurie, doua stari pe care le intalnim la pruncii care primesc Taina Sfantului Botez. Le-am trait si noi dar nu le mai tinem minte pentru ca eram prea mici in ziua cand am fost botezati. Ar fi trebuit sa nu le pierdem niciodata dar daca ni s-a intamplat sa le pieredem, in fiecare an, in timpul posturilor, avem sansa sa le reprimim inapoi.
In randurile ce urmeaza, doi sfinti, va vor spune cum ne transforma Dumnezeu in timpul postului. Am ales doi sfinti,  Sfantul Teofan Zavoratul (1815-1891) si Sfântul Ierarh Luca al Crimeii (1877-1961) pentru ca atunci cand adevarul este auzit din doua guri, intelegem mai repede, mai ales ca unul dintre ei a fost medic chirurg, om de stiinta, profesor universitar, arhiepiscop. 

Sa-i ascultam cu atentie si mare folos vom dobandi!

Sfantul Teofan Zavoratul, Talcuiri din Sfanta Scriptura pentru fiecare zi din an
Se citeşte despre zidire, despre starea cea dintâi de cădere şi despre făgăduinţa mântuirii în Domnul nostru Iisus Hristos. Ia aminte şi învaţă! Cazi la Domnul - si El îţi va da lumină care va lumina întunericul păcatelor tale, aşezând pe reazem trainic gândurile tale care se înviforează şi dorinţele inimii tale iubitoare de păcat- hotărârea cea bună de a lucra pentru El neclintit şi neabătut, va întocmi uscatul şi marea, va aşeza fiecare lucru la locul sau. Atunci, vei începe să odraslesti mai intaio verdeaţă, ierburi şi copaci - începutul virtuţilor, iar apoi şi fapturi cu viaţă- fapte cu desăvârşire duhovniceşti şi plăcute lui Dumnezeu, până ce, în cele din urmă, vor fi refăcute în tine chipul şi asemănarea lui Dumnezeu, aşa cum ai fost zidit întru început. Toate acestea ţi le va face ţie Domnul în aceste şase zile ale zidirii duhovniscesti, ale postirii tale, dacă le vei petrce cu luare aminte, cu evlavie şi cu inimă înfrântă. 
Sfântul Ierarh Luca al Crimeii, Cuvânt în vinerea primei săptămâni din Postul Mare în volumul „La porţile Postului Mare”
De ce au fost rânduite posturile? Ca să ne înveţe înfrânarea. Ce înfrânare? În chip nemijlocit, înfrânarea de la mâncare săţioasă şi gustoasă. Dar însemnătatea postului nu se termină aici: am vorbit de postul trupesc, dar el trebuie să fie pentru noi şcoală a postului duhovnicesc.
Ce este postul duhovnicesc? Este înfrânarea de la tot ce vatămă, de la tot ce strică sufletul nostru, adică de la patimi, ce stau la temelia tuturor păcatelor noastre. Sfinţii Părinţi deosebeau opt patimi de căpetenie: lăcomia pântecelui, curvia, iubirea de argint, mânia, întristarea, deznădejdea, slava deşartă şi trufia. De ce patima lăcomiei pântecelui a fost pusă pe primul loc? Fiindcă cel ce nu biruie această patimă josnică, dobitocească, nu va putea înfrânge nici celelalte patimi. Sfinţii Părinţi, care au cercetat în adâncime tot ce se petrecea în inimile lor, care au înţeles căile prin care păcatul se dezvoltă în inima omenească, ne învaţă că toate acest patimi sunt legate între ele în chip nemijlocit – altfel spus, dacă nu biruim o patimă grosolană, aceasta naşte în inimă altă patimă, mai subţire, iar împreună atrag o alta şi aşa mai departe. Această legătură nedespărţită dintre patimi poate fi comparată cu un lanţ greu, în care suntem cu toţii strâns înfăşuraţi şi pe care trebuie să îl rupem începând nu de la mijloc, nu de la capăt, ci de la început. Postul a fost rânduit tocmai pentru că lăcomia pântecelui este începutul acestui lanţ, temeiul dintâi al tuturor celorlalte patimi ale noastre. (…)
Înaintea voastră stă postul – vreme de pocăinţă şi mântuire. Mulţi nu pricep însemnătatea posturilor şi nu le ţin. Totuşi, tocmai postul trupesc ne ajută să ne pocăim şi să ne mântuim, fiindcă lăcomia pântecelui este născătoarea tuturor celorlalte patimi şi în acelaşi timp cea mai uşor de biruit. Dacă vom împlini această poruncă uşoară, dacă ne vom înfrâna pântecele, vom căpăta stăpânire şi asupra celorlalte patimi.
Ccele doua citate au fost preluate de aici:
http://apostolatintarafagarasului.blogspot.ro/2013/03/de-ce-au-fost-randuite-posturile.html

http://www.scribd.com/doc/115662254/Sfantul-Teofan-Zavoratul-Talcuiri-Din-Sfanta-Scriptura-Pentru-Fiecare-Zi-Din-An

Un comentariu:

anastasia spunea...

Multumesc, Adriana.
Dopamne ajuta!