duminică, 10 martie 2013

Îngerului meu păzitor

Acum, la ceas de seară, slova îmi tresaltă
Gândind la tine, frate înger păzitor,

Cum stai şi îmi asculţi de fiecare dată
Tot gândul ce-mi străpunge suflul muritor.

Pe un papirus ţi-aş aşterne lacrimi
Cât ai zăcut în balta neroziei mele?
Te-am schingiuit cu ale mele patimi
Şi te-am înfometat cu gândurile rele.

Ţi-aş presăra pe cale haina rătăcirii sumbre
Spre a distruge tot trecutul meu
Şi te-aş trimite din această lume fără umbre
Să ceri arvună un minut la Bunul Dumnezeu.

Acel minut l-aş arunca pe glia minţii însorite
Spre a se face secole de rugăciune.
Iar faptele să se adune în hambarele clădite

Pentru provizia smereniei şi-a dreptei iertăciune.

Autorul, Adrian Stefan Ambrozie, sustine prin poemele sale cauza construirii primului aşezământ din România pentru persoanele cu adictii, proiect iniţiat de Părintele Ciprian Staicu, cu binecuvântarea Arhiepiscopului Ioan Selejan.
 
 
 

 

Un comentariu:

Pr.Victor spunea...

Foarte corecte învăţăturile din link, de folos oricărui cititor (creştin practicant ori nepracticant) blogul tău Adriana. E bine ca oamenii să înveţe corect anumite lucruri, fiindcă aşa vor scăpa de costuri suplimentare, inutile ce pot veni asupra familiei şi mai mult decât atât, se respectă unitatea de credinţă, îndepărtându-se inovaţiile ce nu-s dorite nicăieri în cult, în bisericile unde se doreşte slujire curată şi bună.
Altfel, aşa, ca fapt divers, parohia mea se numeşte tot Domniţa Bălaşa, iar istoria ei este una foarte interesantă.