sâmbătă, 31 august 2013

Lacrimi uitate


Din scrierile Sfântului Cuvios Ioan Iacob de la Neamț http://sfioaniacobhozevitul.wordpress.com/poezii-cuprins/

Părinţii mei, sărmanii,

De timpuriu s-au stins
Şi eu fiind prea fraged
Atuncia nu i-am plâns.

Dar a venit şi vremea
Să-i plâng eu mai târziu
Când mă aflam alături
De alt cinstit sicriu.

Căci Domnul rânduise

Bunica să mă crească
Să-mi fie ea şi tată
Şi maică pământească.

Iar când s-a dus bătrâna

Cu sufletul la cer
Atunci în lumea asta
Eu am rămas stingher.

Pe ea amar plangand-o

Cu lacrimi prea fierbinţi
Atunci eu dimpreuna
Plangeam si pe părinţi.

La inimă durerea

A fost aşa de grea
Încât simteam de-a pururi
Cum rana sangera.

Şi rana asta veche

Abia s-a vindecat,
Când Domnul intru slujba
Cea sfanta m-a chemat!

Niciun comentariu: