marți, 24 septembrie 2013

Anul comemorativ al Părintelui Dumitru Stăniloae



Ţinând seama de darul pe care Dumnezeu l-a făcut Bisericii noastre prin persoana şi opera Părintelui Dumitru Stăniloae, Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe Române a proclamat anul 2013 ca An comemorativ al Părintelui Dumitru Stăniloae în şcolile de teologie din Patriarhia Română, deoarece în acest an se împlinesc 110 ani de la naşterea sa şi 20 de ani de la trecerea sa la cele veşnice.

Printre teologii ortodocşi de renume care au reuşit să realizeze o sinteză neopatristică în secolul al XX-lea, pot fi amintiţi George Florovski (1893-1979) şi Vladimir Lossky (1903-1959), din diaspora rusă, Ioan Karmiris (1904-1991) din Grecia, Iustin Popovici (1894-1979) din Serbia, dar mai ales teologul român Părintele Dumitru Stăniloae (1903-1993). 

Părintele Dumitru Stăniloae a tradus şi comentat opere majore ale Sfinţilor Părinţi (24 volume), inclusiv monumentala Filocalie în 12 volume, unde notele explicative sunt adesea aprofundări teologico-mistice de o copleşitoare bogăţie spirituală. 

Temele şi accentele majore ale teologiei Părintelui Dumitru Stăniloae sunt:  Sfânta Treime, Sfânta Biserică şi îndumnezeirea omului prin iubirea lui Hristos.

1.    Dumnezeul creştinilor este Sfânta Treime numită de Părintele Dumitru Stăniloae „structura supremei iubiri”. Sfânta Treime a creat lumea ca dar al iubirii Sale, iar omul ca persoană a fost creat după chipul Persoanelor veşnice ale Sfintei Treimi, pentru a participa la viaţa şi iubirea veşnică a Sfintei Treimi.

2.    Iisus Hristos - Unul din Sfânta Treime este Fiul lui Dumnezeu Care S-a făcut Om după natură, ca omul să devină dumnezeu după har. Iisus Hristos este temelia şi capul Bisericii, întrucât prin El se dăruieşte oamenilor viaţa veşnică a Preasfintei Treimi, a Tatălui, a Fiului şi a Sfântului Duh.

În acest sens, eclesiologia Părintelui Dumitru Stăniloae este prin excelenţă o eclesiologie trinitară în care unitatea internă a Bisericii se realizează prin mărturisirea dreptei credinţe în Sfânta Treime şi prin participarea credincioşilor din Biserică la viaţa Sfintei Treimi descoperită oamenilor în Hristos şi prin Hristos, şi comunicată lor prin lucrarea Duhului Sfânt, Care purcede din Tatăl şi Se odihneşte în Fiul. Duhul Sfânt confirmă iubirea veşnică a Tatălui către Fiul şi a Fiului către Tatăl, iar în Biserică El împărtăşeşte oamenilor această iubire eternă ca har al paternităţii duhovniceşti în Sfânta Taină a Hirotoniei şi ca har al filiaţiei duhovniceşti în Sfânta Taină a Botezului, prin care creştinii devin fii după har ai Tatălui ceresc şi fraţi întru Hristos. De aceea, rătăcirea de la dreapta credinţă a Bisericii lui Hristos devine rupere a comuniunii cu Biserica lui Hristos.

3.    Fiind teolog al Sfintei Treimi, Părintele Dumitru Stăniloae este şi teolog al iubirii creştine, ca iubire a lui Hristos comunicată oamenilor prin oamenii milostivi.

Ca teolog al Sfintei Treimi, Părintele Dumitru Stăniloae se foloseşte de învăţătura despre Sfânta Treime a Sfântului Vasile cel Mare şi a Sfântului Grigore Teologul, interpretată de Sfântul Maxim Mărturisitorul, iar ca teolog al filantropiei divine şi eclesiale, el se inspiră din teologia Sfântului Ioan Gură de Aur, la care se adaugă teologia filocalică a lui Diadoh al Foticeii şi a Sfântului Isaac Sirul.

Fragmente preluate de aici .

Niciun comentariu: