vineri, 6 septembrie 2013

Cu privirea spre Biserica

In urma cu cativa ani, intr-una din zilele de inceput de toamna, cu sufletul si mintea incarcate de griji, imi frangeam mainile pentru ca nu stiam pe ce drum sa merg. Salvarea mea a venit de la o litografie pe care o admiram in timp ce stateam de vorba cu cea care imi explica ce trebuie sa fac in viitorul apropiat. Sub nici o forma nu ii puteam asculta sfatul, cu toate ca imi dadeam seama ca  experienta profesionala si de viata o indreptateau sa ma indrume pe o anumita cale.

Litografia de care va spuneam, mi-a intarit hotararea de a proceda la fel cum procedasem si pana atunci in situatii grele: sa nu imi iau privirea de la Biserica. Imi pare rau ca nu am fotografiat atunci acea lucrare, dar sper ca si prin cuvinte sa o descriu destul de bine: un cap de om, cu spatele la o biserica, avand in fata ochilor un talmes-balmes de probleme si de griji. 

In mare parte si eu semanam atunci cu acel om: griji si probleme navalisera peste mine, insa gandul nu mi se despartea de Biserica si de Sfintele Slujbe.

Plangeam mult dar incercam sa ma domolesc, amintindu-mi mereu de cele cateva cuvinte pe care mi le-a spus parintele duhovnic: "Crestinii nu sunt plangaciosi! Ei isi plang doar pacatele si pe urma lucreaza la mantuirea sufletelor!"

Cu fata spre Biserica, omul vede mai bine, pentru ca este Lumina. Cum isi intoarce privirea, cum il apuca plansul! Am patit- si eu.. 

Sper ca cei care treceti pe aici sa nu va multumiti doar a fi cu privirea spre Biserica; sper sa fiti chiar o parte din ea si impreuna sa gustam din  toata bucuria duhovniceasca, pentru ca este din belsug pentru toti.

Niciun comentariu: