sâmbătă, 7 septembrie 2013

Cunoaste-te pe tine insuti!

artist: Elena Niculescu
Omul este precum un copac: are radacinile adanc infipte in parinti si ramurile indreptate catre urmasi.  Un pamant bun, intretinut si cultivat, se transforma din generatie in generatie, intr-o mare livada sau gradina, din care toti cei care il detin se infrupta de-a lungul vietii iar viata toata se transforma intr-o mare sarbatoare.

Omul, barbatul si femeia, infaptuiesc. Buna sau rea, fapta isi are originea in trecut si finalitatea in viitor. Pentru a fi buna fapta, trebuie respectata o regula de aur: omul sa fie bun.

Un gand din amintirea indepartata, ma face acum sa zambesc amar: cand suntem tineri, plini de energie, ne dorim sa cucerim lumea, sa cunoastem tot ceea ce este departe de noi si nu stim ca tineretea trece repede si lucrurile de cunoscut sunt multe si nu le putem cuprinde pe toate in mintea noastra.

Daca as mai fi tanara inca o data, la tineretea adolescentei, as tine cont de un indemn: Cunoaste-te pe tine insuti! Inceputul cunoasteri de sine pleaca de la a remarca cu sinceritate cine esti, de a redescoperi cine ai fost si de a invata cine trebuie sa devii. In loc sa pornim la razboi cu o lume intreaga, incercand sa o schimbam, ne este de folos sa pornim la razboi cu noi insine; sa vedem cum ne suntem proprii dusmani si cum putem sa ne redevenim prieteni. Acesta este intradevar un mare razboi! Un razboi in care nu trebuie sa te lupti singur, pentru ca lupta este dura si de multe ori de lunga durata, pentru ca obiceiurile rele dobandite de om sau altfel spus, duhul rau din om,  nu vrea sa plece cu una cu doua. Lupta fiind duhovniceasca, armele si strategia trebuie sa fie duhovnicesti. Fara un duhovnic, lupta este inca de la inceput pierduta si in loc de a te cunoste pe tine  risti sa te pierzi chiar pe tine insuti si de multe ori chiar si pe altii.

Frumusetae vietii consta si in faptul ca la orice varsta este momentul potrivit sa te cunosti pe tine insuti. Dar bine este sa te cunosti pe tine insuti inca de la inceput. pentru ca altfel vor fi anotimpurile pe care le vei traversa in viata., ajungand astfel ca iarna sa nu ti se para grea si vesnicia o povara, pentru ca desaga cu care pleci va fi plina de virtuti.
Cu ce cuvinte te voi putea lăuda, Virtute, cu ce cuvinte îţi voi cânta frumuseţea, cu ce flori îţi voi împodobi harurile sau cu ce cununi îţi voi putea încununa puterea, cu ce peniţă îţi voi putea descrie chipul? Întru tine se află splendoarea şi fericirea sufletului. Întru tine se află sănătatea trupului. Întru tine se află curăţia duhului. Întru tine se află ceea ce este bun şi desăvârşit.”(Sfantul Nectarie de la Eghina)
Cunoaşterea de sine este îndatorirea primordială a omului; el este dator, înainte de toate, să se cunoască pe sine. Lipsit de cunoaşterea de sine, gândurile lui se află în rătăcire, fiind prizonier al feluritelor patimi, stăpânit de aprige pofte, preocupat de multe şi zadarnice lucruri, cu o viaţă neliniştită, dezordonată şi plină de griji, greşind în toate; se poticneşte pe calea vieţii, clătinându‑se la fiece pas, se împiedică, cade şi este strivit. Se adapă cu băutura tristeţii şi a amărăciunii, îşi umple inima de durere, ducând o viaţă cu neputinţă de îndurat. (descriere carte Cunoaste‑te pe tine însuti sau Despre virtute, Sfantul Nectarie de la Eghina)

Niciun comentariu: