joi, 5 septembrie 2013

Eu, tata si Adam

M-am intors de la piata. Cu mainile ocupate de sacose grele. Cu mintea plina de nervi . Cu sute de cuvinte de repros adresate tacit, cand lui Adam, cand lui tata. Ce am cu Adam?! Pai nu de la el mi se trage?! I-a trebuit sa o asculte pe Eva si sa piarda Raiul! Din cauza lui, in loc sa ma infruprt toamna din fructe si legume, gratis, le car de la piata in cantitati limitate.  

Cu Adam, am avut ce am avut pana la mijlocul drumului. Am asezat sacosele jos, si masurand cu privirea distanta pana la scara blocului, l-am luat  la cearta pe tata. Cine l-a pus sa nu asculte de tataie?! A dat traiul la curte pe aglomeratia de la bloc. Curtea era plina de fructe, legume si flori. Capsuni, cirese, caise, pere, gutui, struguri  piersici, smochine, dude, rosii, castraveti, ardei, fasole, marar, leustean, patrunjel, lalele, margaritare, bujori, mahon, hortensii, liliac, flux, galbiori,
flori de gheata, regina noptii, vrabiute si porumbei ce aterizau periodic la vremea firimiturilor, de la masa, gaini si catei cu cotete si din cand in cand cate o pisica de prin vecini. Se coceau capsunile, intram in gradina si le manacam la iarba verde, asa cum le culegeam de pe codite. Se coceau perele, tataie lua hotoaica din magazie si descindeau pe masa din curte, pere mici, colorate, zemoase si dulci de te lingeai mai apoi pe degete, daca nu aveam la indemana o galeata cu apa de ploaie pe care o strangea mamaie pentru a-si spala parul. Cand se coceau strugurii, nimic nu ne oprea sa nu ne umplem mainile, hainele si obrajii de pete rubinii..Tati, de ce am plecat din curtea bunicilor?! Din cei sapte ani de acasa, sase ani, o luna si cateva zile am trait zi de zi la curte. Apoi am devenit nostalgica. Intr-o zi, tataie, fiu de gradinar, a plecat. Dupa 16 ani
a plecat si mamaie. Sper ca stau acum in alta gradina, impreuna cu mama si tata si tot neamul lor adormit. Se odihnesc si se bucura, asa ma gandesc acum la ei. 

Mi-a trecut supararea. Si pe Adam si pe tata. Am ajuns acasa, am rasturnat sacosele, am dat la o parte ce am cumparat si nu imi este de folos. Am constatat ca as fi putut cumpara mai multe legume si fructe daca nu cumparam alte lucruri inutile, pe care m-am si obosit sa le aduc pana acasa. Am invatat o lectie: in loc sa dau vina pe unul si pe altul, imi este de folos sa imi reamintesc ca pentru orice lucru rau care mi se intampla, cel dintai vinovat sunt eu. Punct!

2 comentarii:

Pr.Victor spunea...

O lecţie simplă şi frumoasă a unei zile normale. Ai îmbinat plăcutul cu utilul, Adriana. Şi aş putea zice chiar că înainte a de a trage învăţătura am şi zâmbit citindu-ţi rândurile calde.

Diana spunea...

Buna, Adriana
Am zambit citind randurile tale. Am zambit pentru ca e si o doza de umor, dar am zambit la gandul ca pe seama mea se amuza cei care ma cunosc: atunci cand merg la cumparaturi (nu prea des) vin acasa cu exact ceea ce mi-am propus, nimic in plus! :)
Din experienta am invatat ca suntem singurii vinovati de ceea ce ni se intampla! Am tot incercat sa caut argumente ca nu ar fi asa dar... am ajuns sa constat ca e o chestiune de... alegere si in functie de ce alegem, si cand, se intampla. Si totusi...
Bine ar fi ca cel mai rau lucru care ni se intampla sa fie acela de a cumpara mai mult decat ne-am propus. :)
Ziua minunata sa iti fie!